Cumpana vietii mele...

Buna ziua!
Sunt intr-o mare cumpana din viata mea, o problema majora pe care nu am reusit sa o discut cu nimeni. De aceea am nevoie de sfatul unui psiholog, sa-mi sortez ideile, sa-mi aleg drumul in viata... E o poveste lunga, sper sa aiba cineva rabdarea sa o citeasca....si sa ma ajute..
Povestea mea incepe acum 14 ani (acum am 28 ani) si l-am cunoscut pe actualul meu sot. Probabil ca va ganditi ca am inceput prea devreme, si aveti toata dreptatea din lume. Dar daca dau timpul inapoi, si ma gandesc, am facut lucrurile specifice varstei. La 14 ani intre noi nu era mai mult decat un zambet, o strangere de mana pe furis, un pupic pe obraz,un biletel, etc. La 17 ani am avut primul contact sexual. Nu-mi pare rau..a fost un baiat respectuos si a stiut sa astepte atat cat am vrut, nu m-a presat niciodata, decizia a fost doar a mea. Ne iubeam foarte mult. M-am mutat la el imediat in perioada aceea ( pe la 17 ani), si bineinteles ca am avut foarte multe probleme cu parintii mei, care de altfel imi doreau binele. M-am detasat de toti si de toate doar pentru el. Nu m-as fi mutat la el daca parintii mei ar fi fost mai intelegatori, daca ar fi acceptat ca eu il iubesc, daca ne-ar fi acordat macar o sansa. Asta a fost cea din urma "miscare". A fost scandal mare, de la mama plangand in fiecare zi pana la fel si fel de barfe pe care le auzeam de la toate rudele si vecinii. Dar a trecut si asta. Parintii mei erau ingrijorati de educatia mea (eram la liceu pe atunci) si eu am facut tot posibilul sa le demonstrez ca sunt o fata cu picioarele pe pamant, ca pot sa invat si in acelasi timp sa-l am si pe el. Asa a si fost, ba mai mult am fost premianta, parintii mei bucurandu-se enorm. Si ne-am impacat.
In ultimul semestru din cls a 12-a sotul meu a primit un contract de munca in Danemarca. Si am fost amandoi de acord ca e o sansa unica de care trebuie sa profitam. A plecat, eu ramanand sa dau bacalaureatul si ulterior sa ma duc la el. Eu m-am mutat inapoi la parinti in perioada in care el a fost plecat (parintii au fost cei care au insistat). Au fost 6 luni grele, cu dor groaznic si speranta ca timpul va trece mai repede, dar si cu stresul de dinaintea BAC-ului. Dar cum timpul nu iarta, au trecut si cele 6 luni, eu am dat BAC-ul, am luat o nota cu mult peste asteptarile parintilor, ceea ce i-a bucurat foarte mult (bineinteles ca si eu m-am bucurat). Eram in extaz! Bac-ul trecuse, nu mai trebuia decat sa vin la el. Noi tineam legatura pe internet si la telefon. Ii mergea bine si ma astepta cu mare drag.
Asa ca la putin timp dupa BAC, eu imi faceam bagajul, si mama plangea langa mine. Eu eram fericita, ea nu prea, si o inteleg.
Ajunsa in Danemarca, au fost cateva luni de fericire totala.
Apoi cautam disperant de mult sa ma pot inscrie la o facultate aici (momentan sunt in danemarca), el era cel care facea banii.
Eram fericiti, ne iubeam foarte mult. Pana intr-o zi cand bomba a explodat si am crezut ca pica cerul peste mine. am descoperit din intamplare ca sotul meu mai avea o alta adresa de messenger cu un id sugestiv (sex on web cam). Am fost socata! El, atat de sincer, atat de dragut si amabil , atat de atent si selectiv in a gasi cele mai apropiate cuvinte, EL CARE MA IUBEA ATAT DE MULT, El mi-a facut asta...Aveam o incredere oarba in el, nu mi-a dat nici macar o secunda (in toti anii de pana atunci), vre-un un motiv de gelozie. Nici nu stiam ce inseamna macar. Bineinteles ca ne-am confruntat, a fost un scandal de proportii. Argumentele lui au fost: curiozitatea, lipsa de ocupatie, descarcare sexuala, etc. L-am iertat si am mers mai departe, dar ceva parca s-a rupt. Eram alerta la orice, suspicioasa si cand mergea sa cumpere paine, dar nu i-o aratam.
Am urmat facultatea aici, am reusit sa am o bursa, si mai si lucram part time job. Ne descurcam binisor, zic eu.
Pana intr-o zi cand m-am gandit sa reintru pe acea adresa de messenger. Stiti cum e, omul daca nu-l doare nimic, se zgarie singur si tot isi provoaca ceva. Dar vroiam sa stiu. M-am logat si am accesat message arhive. Am fost socata!!! Era conversatia cu o tipa, dar ce fel de conersatie?!Numai despre sex! El avea deschis web-cam''ul si ea il privea. Dar nu pe el! Ci penisul lui! O intreba daca ii place, daca e mare sau mic, daca nu vrea sa citez "come for you". Mi-e si rusine sa scriu lucrurile astea, nu am vb cu nimeni de asa ceva, dar macar aici stiu ca nu ma cunoaste nimeni, macar.Erau chestii de care mi-e sila si sa ma gandesc. Ok am inteles cand vorbea cu fete (desi nu stiam natura conversatiilor) si eu nu eram langa el, din plictiseala sa-i zicem. Dar acum?!?! Si ce discutii?!?!
Un alt scandal de proportii mari, care a trecut de asemenea. L-am iertat! (ca o p***a ce sunt pentru ca il iubesc si nu imi vad viata fara el). Si pentru ca credeam in el ca o sa se schimbe. Pentru mine!

Apoi a inceput alta pasiune.. Filmele porno..

S-au intamplat iar multe, am fost intelegatoare si am acceptat si asta in viata mea. Era ok atata timp cat ne uitam la astfel de filmulete impreuna, cateodata si cu LIMITA. Dar nuuu! Pentru el nu a fost de-ajuns. Parca devenise obsedat. De cate ori nu eram acasa, sau faceam dus, sau dormeam, el naviga pe astfel de site-uri si se "rezolva" singur. Viata noastra sexuala nu a fost prea mult afectata (in acea perioada, ca ulterior s-a cam degradat) de aceasta pasiune a lui, sa-i zicem, dar oricum prefera mult mai mult sa se "rezolve" singur decat sa facem dragoste impreuna. Probabil, ma gandesc eu, ca mai facea dragoste si cu mine din obligatie sau din sentimentul de vinovatie, nu stiu. Dar oricum eu eram deranjata total de acest lucru, ceea ce i-am si spus. Niciodata nu m-am ascuns de el. Intotdeauna i-am zis ceea ce ma doare, ce am pe suflet sau nu imi convine. Am fost deschisa cu el in toate privintele, am facut dragoste fara limite, am discutat fantezii, ne-am explorat, ne-am oferit placere maxima, dar degeaba. S-a saturat de mine! Si citez niste vorbe celebre " Oricat de frumoasa si de sexy ar fi o femeie din lumea asta, exista cel putin un barbat care s-a saturat de ea!" Asta e concluzia mea. Si oricata noutate as fi incercat sa aduc in cuplu, orice surprize, orice romantic, nu schimba cu nimic. Ma iubea, faceam dragoste, dar , nu mai era ca la inceput, simteam ca s-a plictisit, si prefera filmuletele si femeile din spatiul virtual mai presus decat pe mine. Si vorbea fara limite cu alte femei pe internet. Despe sex! Bineinteles! Si de fata cu mine! M-a ranit profund.
Si a continuat asa ani de zile! Nu aveam pur si simplu curaj sa plec. Nu aveam!
L-am intrebat de multe ori "De ce preferi sa te rezolvi singur cu vreo gagica de pe net decat cu mine REAL?! Care sunt in carne si oase! Care te doresc! Care nu te-am refuzat niciodata ! Care nu am avut "dureri de cap" niciodata!" Raspunsul "Nu e adevarat! Te prefer pe tine, dar "rezolc***au-ma" singur nu fac efort! SI E LA FEL (aceeasi senzatie)!!!!!" Adica e la fel , cu mine sau cu mana lui, e LA FEL?! M-am simtit inselata, mintita, desconsiderata, urata, nedorita...in toate felurile. Si totusi il iubeam, viata mea a inceput cu el....Si mi-e greu sa imi vad viata fara el...In 2009 ne-am si casatorit, si in 2012 a venit pe lume baietelul nostru care are 2 ani jumatate acum. In urma sarcinii am ramas cu cateva kilograme in plus (cam 10) iar el insista mereu, ma "batea la cap "mereu sa slabesc, ca sunt grasa. Relatia noastra sexuala,nu foarte solida, s-a zgaltait profund in urma sarcinii. Fiind ocupata mereu cu cel mic, poate nu imi mai dadeam asa mare importanta si am ajuns sa facem sex foarte rar, o data pe luna. Desi eu imi doream, si nu il refuzam, el s-a izolat complet in lumea virtuala. Dormeam separat, iar simteam cum abia asteapta sa vina ora de somn ca sa plec cu cel mic la culcare. Desi in trecut viata in afara celei sexuale era okay, ne intelegeam foarte bine, acum avea mereu reprosuri. Ca nu gatesc zilnic, ca cheltui bani fara rost (desi nu era asa, toate sunt scumpe in ziua de azi), ca sunt grasa, si niciodata nu a fost alaturi de mine daca picam un examen la Master, ma certa si era dezamagit de mine, spunea ca nu am invatat si de asta am picat. Ceea ce nu stia el, era faptul ca si eu eram suparata din acelasi motiv, si tot ceea ce aveam nevoie era sprijin ca data viitoare va fi bine. Ii placea sa imi reproseze orice, si chiar am ajuns sa il cred....ma uitam in oglinda si ma vedeam urata si grasa....simteam ca nu am facut nimic bun pe lumea asta......in afara de bebelusul meu care mi-a dat si imi da forta zilnic cu zambetul lui cald....
In ultimii ani (cam 5) verisorul sotului si sotia acestuia au devenit prieteni de familie foarte apropiati. Ne vizitam in fiecare weekend petrecand fiecare zi de sarbatoare, libera sau weekend impreuna. Petrecand foarte mult timp cu verisorul lui, m-am atasat foarte mult de el, care ma respecta, faceam foarte multe glume impreuna, si usor usor simtindu-ma apreciata si iubita m-am indragostit de el. Am tinut in mine acest lucru pentru cateva luni bune, pana cand am facut primul pas, si incet incet a inceput o relatie intre mine si verisorul sotului meu. A fost o relatie extraconjugala de 2 luni. Am simtit cum viata mea s-a schimbat, eramNu indragostita, simteam ca traiesc din nou, ma iubea cum nimeni altul, ma simteam atat de frumoasa si speciala cand eram cu el. Pluteam. Eram in al 9-lea cer. Nu as fi vrut sa se termine vreodata....Mai mult decat atat imi doream sa imi petrec restul vietii alaturi de el...Dar era foarte complicat. Atat eu cat si el eram casatoriti, eu ac***a un baietel si el 2 fetite. Dar ne iubeam foarte mult, si ne doream foarte mult sa ne ptrecem restul vietii impreuna. Asa ca mi-am luat inima in dinti si i-am marturisit sotului adevarul. A fost o intreaga tragedie....M-a rugat mult (sotul) sa raman in viata lui si sa o luam de la capat....Si am ramas.....pentru copilul meu si pentru fetitele verisorului....Am meditat foarte mult, ca se vor distruge familii, si copiii vor avea de suferit mult in urma despartirilor...Stiu ca trebuia sa ma gandesc la asta de la inceput, dar cand esti indragostit nu mai vezi si nu mai gandesti limpede...Am citit multe articole incercand sa ma inteleg pe mine, de ce am facut asta, de ce nu m-am gandit de la inceput.....Au fost doua luni de vis pentru mine....
Va puteti da seama ce devastat a fost sotul meu....il iubeste pe baietelul nostru foarte mult, si cred ca si pe mine....dar ii este greu sa treaca peste infidelitatea mea, imi reproseaza mereu, imi vorbeste foarte vulgar, ma face sa ma simt ultima femeie de pe pamant....I-am spus sa divorteze de mine, ca poate isi va gasi o alta dragoste.....Dar nu vrea...El ma vrea tot pe mine....si ma chinuie aproape zilnic cu reprosuri...iar eu simt ca innebunesc....Nu stiu ce sa fac! Cateodata imi vine sa las totul si sa plec.....dar nu pot....baietelul nostru merita tot ceea ce-i mai bun....
Noi fiind in Danemarca, eram un cerc restrans de prieteni romani, fratii nostri cu sotiile lor, verisorii si cativa prieteni comuni...Acum cand am intrerupt orice legatura cu verisorul lui, intotdeauna apar discutii legate de el in cercul familiei (care stiu toti ceea ce am facut, inclusiv parinti...e groaznic ceea ce traiesc....). Si atunci sotul meu se aprinde tare si iar ne certam....Nu stiu ce sa fac....Ce as putea face sa am o viata normala? As vrea sa plec dar nu am curaj...as vrea sa stau dar sunt chinuita mereu....Il inteleg ca nu ii este usor, dar nici mie nu mi-a fost cand am acceptat ani la rand sa isi bata joc de sentimentele mele...El spune ca nu se compara si ca e total diferit…Nu stiu ce as putea face…incotro sa o apuc….