Ce sa fac?

Draga Paula, nu sunt psiholog, dar "am in spate" si eu 8 ani de casnicie "cu acte" si vreo 14 de convietuire impreuna. Si eu am divergente (dar nu majore) si, hai sa zicem, nu prea mai este "activitate" in pat. Dar asta nu inseamna ca sunt probleme majore de casnicie. Poate doar stres cat cuprinde din partea amandurora...
In schimb, problema ta s-ar pune cu totul altfel daca in familia ta, care cuprinde si un copil, ar fi un microclimat de nesiguranta, certuri si violente verbale sau fizice! Asta nu e un mediu in care sa cresti un copil! Dar tu nu ai spus daca ai problema asta...
Eu spun ca, daca sotul tau e un tata bun pentru cel mic si nu e violent cu voi, asta e lucrul cel mai important (sau ar trebui sa fie) pentru tine, ca, in primul rand, mama! Faptul ca aveti neintelegeri diverse... Draga mea, toata lumea are!!! Nu vezi ce vremuri aiurea traim??
Si inca ceva: TU ESTI ABSOLUT SIGURA, 100%, CA ACTUALUL TAU IUBIT AR FI UN TATA EXTAORDINAR PENTRU COPIL? SI L-AR INLOCUI, MACAR PUTIN, IN VIATA DE ZI CU ZI, PE CEL NATURAL? De cat timp il cunosti pe acel om? De mai multa vreme decat pe sotul tau? Tu vezi la televizor cate nenorociri se intampla, cu diverse femei amagite de "lupi in blana de oaie" care, odata prinse in mreje, regreta dupa aceea amarnic ceea ce au facut? Barbati care pareau blanzi si buni ca painea calda care se dovedesc ca nu sunt ceea ce par a fi? GANDESTE-TE F.F.F. BINE! NU DE ALTA, DAR AI UN COPIL!! Stii, nu trebuie cred sa-ti spun eu, cei mici sunt extrem de traumatizati cand se ajunge la divort! IA AMINTE, CHIAR MERITA?
In final, nu-ti pot spune decat sa ai multa, multa grija. Si, stii, o colega are o vorba... "Barbatii cu adevarat buni sunt 'luati' primii, 'din frageda pruncie'"! Iar daca e divortat... oare ce s-a intamplat cu adevarat in casnicia lui?
Mult noroc si luciditate iti doresc!

da..inteleg perfect,nu vreau sa divortez,ar fi o situatie neplacuta pt copil si familie,respect institutia familiei,dar....am momente,de fapt avem ambii(cu acest domn)cand ne dorim ff mult!Gresesc,daca premeditez...o noapte de dragoste cu el??

Nicidecum! Mie imi era putin cam jena sa-ti spun asa ceva, nu de alta dar si eu sunt de o corectitudine ceva de speriat! Si nu prea e bine, dar de, asa sunt unii oameni!
De fapt, cred ca in adancul sufletului o stii si tu, dar cred ca si sotul tau e posibil sa aiba pe cineva acolo, in strainatate, de vrea el cu atata nerabdare sa se intoarca mai repede! Ti-ai dat, sper, seama si singura ca asta ar putea fi motivul neintoarcerii lui la voi, la copil si la tine, dupa atatia ani...
Asa ca... fa si tu la fel. Te avertizez ca la inceput nu iti va fi usor. Ai o constiinta curata, care ti-a permis sa ai moralitatea de a nu "calca stramb" un an de zile! Dar, incet-incet, o sa te obisnuiesti! Va fi dificil si daca esti genul de persoana care nu e invatata sa minta, sa se ascunda, dar va trebui sa te educi. Esti om, nu un robot de tabla. Si, sunt sigura, cand vei ajunge la un asemenea grad de intimitate cu acest om, ti se va dezvalui incet-incet, ca o carte deschisa. Si, daca totusi, vreodata, vei hotara sa divortezi, vei sti daca te poti baza pe el din toate punctele de vedere, sau nu.
CURAJ (caci, desi poate nu crezi, vei avea nevoie) SI FERICIRE ITI UREZ!

ce complicat.din punctul meu de vedere ar trebui sa fii putin egoista sa te gandesti si la tine si sa faci exact ce iti dicteaza inima.copilul va creste oricum cu tatal lui sau fara el
din ce spui tu aici tatal lui a fost mai mult absent decat prezent,copilul e obisnuit sa il vada doar de 2 3 ori pe an.ia decizi majore pentru ca trece viata pe langa tine si cand iti vei da seama e tarziu.nu crede ca sotultau e singur acolo,eu una nu cred.dovada o ai in fata ochilor dar cred ca refuzi sa vezi.FI PROPIUL TAU STAPAN,atat pot sa iti spun.BAFTA

Draga mea, te inteleg perfect in tot ceea ce spui, pentru ca am trait si eu astfel de dilema. Dupa 21 de ani de casnicie relatiile s-au racit cu toate ca inca imi iubesc sotul iar familia o respect si o iubesc mai mult decat orice pe lume. In urma cu ceva timp am descoperit ca dragostea este de mai multe feluri si, mai mult decat atat, alaturi de un barbat pe care acum chiar il iubesc ma simt implinita ca femeie si traiesc momentele de care ar fi trebuit sa ma bucur in urma cu 23 de ani. Am suferit incercand sa gasesc raspuns la multe intrebari....sa aleg intre moralitate si o clipa de fericire. Acum nu regret alegerea facuta. Am o familie, sunt o persoana respectata dar acum simt ca fac ceva si pentru mine, desi uneori mai am mustrari de constiinta. Iti doresc sa ai puterea de a lua o decizie intelapta si sa nu uiti ca timpul pierdut nu se intoarce si ca singura trebuie sa ai grija de tine, iar copilul sa fie bucuria vietii tale indiferent ce va urma.

va multumesc ..pentru sfaturi,asa ma gandeam si eu,dar am vrut sa aud si alte pareri....

Sa nu uitati dragi fiinte ca o viata avem, nu s-a mai intors nimeni de dincolo! Compromisuri facem cu totii, ca suntem oameni, de ce n-am face si cu putinele noastre clipe de fericire din viata asta efemera! Traiti-va viata si nu dati cu piciorul dragostei, caci o sa imbatraniti si dupa aceea nimeni nu va mai cauta decat pentru menaj!La sati asa zisele sfaturi de moralitate, traiti la limita decentei, fiindca nimeni nu e asa corect pe cat spune si daca e, inseamna ca e un om urat, pe care nu-l cauta nimeni. Tineti minte: viata si frumusetea sunt efemere!

Draga, paula1234, din cate inteleg eu, tu iti doresti doar o noapte cu domnul acela sau iti doresti sa formezi o familie? sau mai bine zis de fapt nu intelegeam dilema ta.