Ce mi se intampla?

Am avut o relatie de aproape 5 ani, ne-am iubit, ne-am dus dorul, eu eram la facultate, el mai mult plecat prin strainatate. Ne iubeam f mult, la inceput eu am zis ca pot sa accept ca e mult plecat si el a incercat sa compenseze lucrurile astea. Cu timpul au aparut gelozii, certuri din tot felul de prostii, am ajuns sa merg la master in strainatate sa fim impreuna, toata lumea astepta sa anuntam nunta. Dar fiind amandoi in strainatate, el tot plecand dintr-o tara in alta cu serviciul venea acasa 2 zile pe saptamana cateodata chiar pe lune, am inceput sa nu ne mai intelegem. El a devenit foarte stresat si nervos din cauza serviciului care ii aduce multi bani, iar eu am ajuns sa ma inhib tot mai mult, sa ma simt tot mai frustrata, pana cand odata am decis ca sunt tanara si nu asa ar trebui sa fie. Am decis amandoi sa ne despartim si pt ca alta data eram disperata cand ne certam, acum ma simt f bine, usurata, nu mai am ganduri, nu ma mai streseaza nimeni, am 24 ani (el a fost primul din viata mea), dar ma simt vinovata deoarece aveam multe planuri impreuna si el a facut multe pt mine ca sa se revanseze pt lipsa, desi eu nu i-am cerut niciodata. Am avut perioade de dezamagire profundainainte sa ne despartim, pentru ca visam sa ne casatorim si sa avem copii, dar acum cand ma suna si imi spune ca ii e dor de mine, ma simt vinovata ca eu chiar nu mai simt nimic, iar el imi zice ca poate nu l-am iubit niciodata daca mi-a trecut asa. Deja ne-am despartit de o luna si nu sufar deloc. Toata lumea se asteapta sa sufar, iar eu in afara de faptul ca m-am schimbat destul de mult si nu mai am de gand sa fiu la fel de intelegatoare cu toata lumea ca si pana acum, ma simt foarte linistita si bine. E normal? De ce am devenit asa de "gheata"?