Am nevoie sa schimb ceva...
Am 26 de ani si iubitul meu la fel. Lucram amandoi in acelasi domeniu, dar eu castig de cateva ori mai mult decat el, si am de intretinut o familie, tata, mama si sora studenta.
Sunt la inceput cu meseria mea si am emotii. Si el e la inceput si munceste mult, zic eu, dar nu stiu cum sa-l fac sa vrea mai mult. Lui nu-i ajung banii nici sa plece cu masina undeva, pe cand eu pot sa fac ce vreau....
Suntem de 6 ani impreuna, ne-am educat impreuna in cei 6 ani, ne iubim...
Problema este ca el este singur la parinti si locuiesc la 3 camere, si pe deasupra parintii lui au datorii de zeci de mii de euro, in credite pe care urmeaza tot el sa le plateasca de-a lungul vietii lui, ca unic mostenitor.
Eu imi doresc sa experimentez viata de cuplu, zilnic, doar cu iubitul meu.. sa gust putin din viata... singura posibilitate ar fii sa stau la el, impreuna cu parintii lui in casa, dar maica-sa e imposibila , fiindca e foarte posesiva, si oricine din anturajul sau nu ne recomanda aceasta, nici macar matusa lui...
Am cautat gazda cea mai ieftina, dar imi spune el, iubitul meu, ca nu poate sa sustina nici macar partea lui de 500 lei la chirie si ca nu se cuvine sa le spuna parintilor ca el vrea sa stea cu chirie cand de fapt are o camera libera acasa cu parintii lui....
Nu stiu ce sa fac!!!!
Aman problema asta de 1 an de cand am terminat facultatea.
VA IMPLOR orice sfat este bine primit... vreau ceva de viitor nu doar de moment, caci ma intreaba zilnic daca mi-e bine cu el... eu ii raspund ca deocamdata mi-e bine cu el, dar ce fac cu viata mea nici eu nu stiu...
Cand aveti timp, va rog sa-milasati un mesaj!
Va multumesc mult tuturor!
Ai scris frumos. Nu inteleg totusi un lucru. Ai spus ca el te iubeste. Esti absolut convinsa ? Daca te iubeste oare de ce nu intelege framantarile prin care treci ? Lui ii place situatia in care va aflati ?
Pana acum unde v-ati intalnit ? (ma refer la acesti 6 ani care au trecut). ANyway, daca iti doresti o familie impreuna cu el, atunci singura si cea mai buna solutie este sa stati singuri, nici la el si nici la tine. Ci pur si simplu intr-un loc doar al vostru. Orice amestec al parintilor strica tot ce construiti voi.
Gasiti resurse financiare si mutati-va impreuna. Doar astfel va veti da seama daca va potriviti cu adevarat sau nu.
Cu stima,
Armand
Eu nu cred ca perioada aceasta nedeterminata de 1-2-3 ani va tine doar atat, fiindca va tinde sa ramana asa din comoditate...eventual casatorit si cu copil in aceeasi casa. El adora sa aiba cineva grija de el, de la pregatit micul dejun, pranzul si cina pana la pregatirea garderobei zilnice.... Eu detest asta la un barbat.... Am tot sperat ca se va schimba de dragul meu, asa cum eu m-am schimbat de vreo 3 ori pana acum datorita lui si zic eu ca m-a modelat frumos, caci eram dintr-o bucata la inceput.
Sincer imi vine sa apelez la variante neortodoxe, un mediu, sau ceva de genul acesta... macar sa stiu daca e el acel viitor al meu sau nu ...
Eu nu am timp sa cunosc si sincer la cat de frumos s-a purtat el cu mine in cei 6 ani , nu as permit nimanui sa strice... imi place relatia de sinceritate deplina si siguranta pe care o simt pt aceasta relatie.... Dar nu am nici macar 1 gram siguranta unui viitor impreuna doar noi doi.... ma framant si ma necajesc singura...
Ma rog la Dumnezeu sa-mi dea o zi in care sa ma simt puternica si sa spun adio, caci mai bine singura, desi tin la el...
Ma framant fiindca tata are o forma de cancer in faza a 4a cu metastaze, si ma doare sa-l vad chinuindu-se, mama pensionata tot pe caz de boala iar sora invata pt a devenii un bun practician, o femeie independenta ca mine.
Iubitul meu m-a ajutat in toate momentele grele, dar nu-i de trait, zau cu ai lui, caci nu vreau sa termin relatia sictirita cu totul, si pe deasupra i-as supara si pe ai mei sa stie sa stau la socrii...
Eu de fapt as vrea sa strig tot ce simt si nu pot....
Multmumesc mult Armand!
Zici ca el are 26 de ani si nu poate avea grija singur de el ? E cam ciudat. Ce fel de barbat este asta ? La serviciu tot asa face ? Isi suna mama daca apare vreo problema ?
Tu daca vei avea un copil cu el, cine il va creste ? Presupun ca tu sau bunicii pentru ca el va fi ocupat cu grija fata de el. Daca nu s-a schimbat pana acum eu nu cred ca sunt mari sperante de revenire.
Si da, ai intuit bine, probabil isi doreste sa stea cu parintii lui cat mai mult. S-a obisnuit cu aceasta comoditate. Iar dupa ce nu vor mai fi probabil va cadea in depresie, Doamne fereste si bautura. Am cunoscut astfel de cazuri. In practica psihologica sunt "tipare" deja.
Imi pare rau daca cumva te-am descurajat insa sper sa extragi esentialul si sa faci cum este mai bine. Si ... cel mai important, ia decizia singura. Nu asculta de sfaturile nu stiu cui. Inima iti va spune ceea ce este corect sa faci in continuare.
Cu multa stima,
Armand
ai deja 26 de ani, sunteti de 6 ani impreuna ar fi cazul sa va intemeiati o familie ori fiecare pe drumul lui. daca lucrati in acelasi domeniu tu nu il poti ajuta sa vina la tine la firma sau sa isi gaseasca ceva mai bine platit?? cum alegi acum iti va fi toata viata!! nu te lasa calcata in picioare de el sau de parintii lui. sa se mute ei in ceva mai mic si sa stati voi la 3 camere dupa ce aveti familie. nu stai cu parintii sau cu fratii niciodata! e cazul sa stati impreuna. multi la varsta asta au deja copii si nu au casa lor! ratele parintilor lui sunt ale lor pana cand nu vor mai fi, apoi o sa gsiti voi o solutie sa le platiti, nu e problema voastra acum
sotul meu m-a pus pe mine pe primul loc fara sa ii zic eu, daca nu simti asta o sa iti fie greu toata viata. stiu foarte multe cazuri din astea, din pacate:(
asa ca mutati-va impreuna si lasati-i pe ceilati deoparte. oricum nu te poti muta la "socrii" daca inca nu iti sunt socrii. plus daca ai zis ca crezi ca ati putea avea probleme cu ei nici sa nu te gandesti la mutatul cu ei sau cu ai tai. mai bine in chirie cu inca un cuplu.
In primul rand gresesti cand iti doresti de la persoana iubita sa se schimbe; asta este una din greselile cele mai mari pe care le facem. Ar trebui sa-i iubim asa cum sunt, cu toate calitatile lor, dar si, mai ales, si cel mai greu, cu defectele lor. Din acest punct de vedere trebuie sa pui bine in balanta calitatile si defectele... si apoi ... (o spun din experienta... ca de altfel tot ceea ce iti voi scrie...). Apoi tu zici ca te-ai "modelat" dupa el... dar trebuie sa ai mare grija, orice om are o limita. Ai grija sa nu depasesti acea limita. Probabil ca tu ai cedat mereu iar el acum, firesc, se asteata sa faci asta in continuare, asa cum tu l-ai invatat/obisnuit. Ai mare grija pentru ca s-ar putea sa vina un moment cand sa nu mai suporti sa cedezi mereu si ... asa cum te-ai descris, s-ar putea sa iasa scantei.
Mai este si problema "banilor" (banilor in general si cea materiala, in particular) (pentru ca tu ai pus-o!!) Daca tu ai pomenit-o inseamna ca ea exista... si nu ar trebui sa minimalizezi/ignori acest lucru... (viata este grea si toate aceste mici probleme se vor adanci cu timpul, iti va fi tot mai greu sa treci peste ele, vei ajunge sa-i reprosezi acest lucru si acest lucru il va rani in mandria lui de barbat (asa cum este el) ... si in final se va indeparta de tine...)
Unii barbati se maturizeaza mai greu... :)) (eu personal am simtit ca m-am maturizat pe la 35 de ani!!!!! :)))) (asa ca mai ai de asteptat...) (si uneori am dubii in acest sens! :)))) cu toate ca sunt casatorit de 17 ani si am 2 copii...)
Tu esti gata sa mergi mai departe, sa evoluezi, dar el... el nu s-a desprins inca de parintii lui. De fapt si tu esti inca puternic legata de parintii tai, chiar daca dintr-un motiv foarte bine intemeiat, nobil.
Poate v-ar trebui o pauza! (din cate imi dau seama lucrurile s-au "incins"(cel putin la tine)... Te rog sa-mi ierti formularea!) Dar asta numai voi doi puteti sa o hotarati, de comun acord, pentru ca altfel nu are nici o valoare, o sa (va) dea impresia de altceva.
Pe de alta parte are dreptate Armand, daca vreti sa va "lamuriti" trebuie sa stati impreuna. Si iar ajungem la problema financiara! Parerea mea e ca data tii la el asta nu ar trebui sa fie o problema (ceea ce inseamna ca tu ar trebui sa platesti si partea lui... dar daca il iubesti vei face si acest lucru, ba chiar fara sa iti pese!!)
Probabil ca si el isi da seama ca este ceva in neregula, din moment ce te intreaba daca totul este bine...
Oricum, viata e frumoasa, si, uneori e mai bine un sfarsit groaznic decat o groaza fara sfarsit!
Cu toata simpatia, Vali
Nu pot sa trec cu vederea solicitarea ta mai ales ca prin aceeasi situatie am trecut si eu. Si prietenul meu castiga mai putin, si eu eram in ipostaza de a-mi ajuta familia (mama, tata si un frate) si el isi ajuta familia (mama si o sora). Avem o relatie de 7 ani si daca la inceput lucrurile au scartait asa ca si la tine .... datorate lipsurilor sau neajunsurilor materiale, dupa discutii serioase privind relatia noastra am ajuns la o intelegere: parintii mei ... sa se descurce singuri, fratele meu, deasemenea. Ce daca este student? Eu mi-am efectuat studiile la seral in liceu iar in facultate am lucrat deasemenea. Daca eu pot ... poate si el. E doar o chestiune de vointa.
Cat priveste familia lui, i-a intarcat si pe ei. Atata timp cat nu sunt persoane cu dizabilitati ... se pot descurca. Trebuie sa discuti foarte serios cu el sa puna stop cotizarilor la creditele facute de parinti si deasemenea si tu. Daca va iubiti, faceti ceva. Eu am reusit. Eu am purtat o discutie cu parintii mei care nici macar nu s-au suparat. El cu ai lui (care bineinteles ca m-au blamat si m-au condamnat ca-i manac banii baiatului, cu scandal pe la usa locuintei) rezultatul? Nu le mai da bani, din contra. Am rupt orice legatra cu ei. Poate ne sunam o data sau de 2 ori pe an desi stam in aceeasi localitate.
Ideea e ca dupa ce am stopat finantarile - si eu si el - ne-am facut credit la banca si ne-am luat o garsoniera in care locuim impreuna de un an. Desi creditul l-am facut numai ei (pentru ca mi-a permis salariul) prietenul meu plateste jumatate din cheltuieli fara ca macar sa-si puna probleme ca oricand pot sa-i intorc spatele si sa-l dau afara intru-cat nu suntem casatoriti legal. E o chestiune de incredere.
Alegerea e a voastra. Depinde ce va doriti. Daca nu cumva stati in aceasta relatie de complezenta. Gandeste-te daca nu cumva ii ajuta pe ai lui din prisma faptului ca si tu o faci.
sora mea a fost casatorita pentru doar 2 ani, timp in care au locuit cu bunica lui la et 1, iar la parterul aceluiasi bloc statea mama lui...iti imaginezi...s au despartit pentru ca nu au avut LIBERTATEA de a fi doar ei 2.
Sugestia mea este sa va mutati singuri cu chirie, o luna, doua, mai bine faceti un efort la inceput decat sa constati ca ajungeti la un punct unde nu se mai poate face nimic pentru voi... cat timp veti sta cu ai lui veti fi cenzurati de circumstante...
sunteti tineri, fiti liberi, iubitita..
Dupa cum vezi toti repondentii te(v)-au sfatuit sa va mutati impreuna, sa ii lasati pe "ceilalti" sa se descurce singuri, etc. Cei mai radicali au zis sa-l "lasi" pus si simplu... Acestea sunt lucruri usoare pentru cei care nu sunt implicati, este usor sa dai sfaturi... Dar doar tu stii care sunt conditiile exacte, ceea ce simti, ceea ce vrei, etc. Deci totul depinde de voi. Cea mai buna solutie este dialogul; doar tu si el! Poate nu ar fi rau sa va propuneti niste tinte comune: mai intai sa va gasiti un locusor, numai al vostru, apoi incet incet detasarea de parinti (dar nici asa, definitiv cum a spus ca a procedat cineva, sunt totusi cei care v-au dat viata, si care va vor binele, chiar daca in felul lor. Se zice ca atunci cand te casatoresti iti lasi parintii si te dedici trup si suflet partenerului. Asa e!!! Dar, din experienta stiu ca, este tare bine cand ai pe cineva alaturi... mai ales cand apar copii, problemele casei, etc. Parintii ar trebui sa inteleaga aceste lucruri si sa nu le ceara copiilor lor ajutorul, sa nu faca in asa fel sa fie dependenti de copii... Trebuie sa-i intelegi si pe ei, dar asta nu inseamna sa devii sclavul lor, captiv. Parintii ar trebui sa-i ajute pe copii si nu invers... Desigur ca vine o vreme cand au nevoie de ajutorul nostru... sa nu ajungem sa regretam ca nu le-am aratat iubirea noastra cand inca mai erau...
Curaj si sa fii iubita! :)
Tot ce e posibil, pana acum poate ti-ai raspuns la intrebari si ai descoperit ce trebuie sa faci. Dc nu, ma alatur celor care ti-au zis sa mergi mai departe,SINGURA! 4,5 ani am stat cu un baiat.Am terminat facultatea, ne-am inscris la master dar vreo idee sa ne mutam impreuna, sa vedem cum"functionam" ca si cuplu...nici vorba.La fel, mama lui nu ma inghitea, nici bunica, nici matusa, cu toate eforturile mele de a fi simpatica si sa las de la mine.Mi-am auzit vorbe urate,ca sunt moldoveanca tiganca, c****! El a fost primul barbat din viata mea si il iubeam mai mult ca pe mine...Si pe mine ma iubesc mult :) In fine, m-am mutat din camin cu o prietena si mi-am schimbat serviciul pe altul mai bun.Ne-am fi permis sa ne mutam impreuna.Daaaaaaaaaaaar, buica lui batrana si bolnava nu putea traia fara el!!! Zicea el. Dupa maxim 2 luni ne-am despartit.Stii cat de fericita sunt acum? Mi-am gasit sufletul pereche, mi-a facut un copil superb, stam cu chirie intr-o garsoniera si suntem fericiti!!!
Barbatul care nu se desprinde de ai lui ca sa isi faca propria familie e un copil nepregatit pt responsabilitati!
Parerea mea - pierzi timp pretios pe care nimeni nu ti-l mai da inapoi!!!
Sper sa iei cea mai buna decizie pt tine. Crede-ma, tu contezi!
Dar la acel post vad ca toata lumea e de acord cu a distruge ce exista si a cauta alta alternativa.
Oameni buni, intr-o relatie trebuie reparat acel 10% care lipseste si nu sa cauti in alta parte 100%.
Cei care dati sfaturi aici chiar aveti relatii 100% perfecte?? Nu lipseste nimic? Chiar nu ati facut niciodata compromisuri? Si daca e totul perect, sunteti siguri ca nu e relatie virtuala??
Nimeni nu e perfect ... doamne ce sfaturi dati!!
Fata a spus clar: el nu vrea sa-i dejamageasca pe ai lui(avand o camera libera sa se mute cu chirie), dar nici ea nu vrea sa-i dezamageasca pe ai ei.
Sunt sacul si peticul, este evident!!!
Rabdare, intelegere si succes tuturor! Sa fiti iubiti!
Dar la acel post vad ca toata lumea e de acord cu a distruge ce exista si a cauta alta alternativa.
Oameni buni, intr-o relatie trebuie reparat acel 10% care lipseste si nu sa cauti in alta parte 100%.
Cei care dati sfaturi aici chiar aveti relatii 100% perfecte?? Nu lipseste nimic? Chiar nu ati facut niciodata compromisuri? Si daca e totul perect, sunteti siguri ca nu e relatie virtuala??
Nimeni nu e perfect ... doamne ce sfaturi dati!!
Fata a spus clar: el nu vrea sa-i dejamageasca pe ai lui(avand o camera libera sa se mute cu chirie), dar nici ea nu vrea sa-i dezamageasca pe ai ei.
Sunt sacul si peticul, este evident!!!
Rabdare, intelegere si succes tuturor! Sa fiti iubiti!
Programează-te rapid la medicii recomandați de SfatulMedicului.ro prin serviciul de programări Clickmed
Găsești peste 7500 de medici cu program disponibil
Alege medicul potrivit pentru: Psihiatrie , .
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.


Urmareste Sfatul Medicului
Aboneaza-te la Newsletter