Ce pot face?

Nu il amenintati cu politia sau alte chestii de genul asta ca o sa devina si mai refractar si defensiv. Stiu ca nu este raspunsul pe care il asteptati insa pana nu se hotaraste singur sa se lase sau pana nu da de greu si de rauri mari si pana nu se convinge pe propria piele cat rau ai fac nu o sa vrea sa se lase.

Pentru unii trec ani si ajung in ultimul hal pana sa li se faca sila de viata lor si de ei si sa vrea sa se lase si sa traiasca normal (pentru multi este deja prea tarziu sa mai reia ce au lasat cand au inceput sa se drogheze insa o viata noua poate fi umpluta cu orice altceva bun). Pentru unii momentul ala nu vine niciodata si pur si simplu nu se lasa pentru ca nu vor sau mai rau, nu mai pot. Pentru cei mai norocosi si hotarati si sprijiniti de familie si prieteni se rezolva problema mai greu sa mai usor dar se rezolva.

Poate totusi reusiti sa-l stimulati cu angrenarea intr-o activitate care-i place MULT. Poate reusiti sa-l convingeti sa mergeti la un centru de asistenta pentru consumatori (centre CAIA - sunt vreo 3-4 in Bucuresti - detalii pe internet). Odata ajuns acolo fie si pentru o simpla discutie cu unul dintre specialisti (medic, psiholog, psihiatru, asistent social, etc) poate sa i se deschida mintea si sa realizeze unde s-a ajuns si poate chiar nu ar mai respinge ajutorul ci l-ar accepta si chiar cere.

Mult succes!

Vă mulţumesc mult pentru sprijin. E foarte important pentru noi toţi.

va rog sa ma ajutati in cazul unui baiat de 22 de ani care ia ierburi legale/cum spune el .Sunt mama lui si nu stiu ce sa mai fac.el zice ca nu este dependent de ele iar eu nu stiu ce sa ma fac si ce sa mai cred. multumesc
e

Drogatii sunt oameni care au o durere fundamentala cu care nu pot sa stea ,pe care nu au trait-o . Or au ajuns in stadiul in care nu mai simt nimic si iau droguri ca sa mai simta si ei ceva , or iau droguri ca sa se anestezieze . Durerile fundamentale nu pot fi decat respingerea din partea parintilor ,in special a mamei . Copilul este prea mic ca sa poata traii durerea respingerii ,vinovatia si astfel ajunge la 20-30-40 etc de ani . Evident , parintii se ofusca atunci cand aud de asta si se mint , ca nu e din cauza lor . Pana nu ajunge la un psihoterapeut , si intra in contact cu sine si traieste doliul respingerii ..poate sa dureze si doi ani , orice ai face este frectie la picior de lemn .

Vă mulţumesc mult pentu răspuns.