Cum pot trata asta ?

Informațiile sunt cu caracter educativ, bazate pe ghidurile EAU 2025, AUA/SUFU 2025-2026 și literatura medicală actualizată. Nu înlocuiesc consultul medical profesionist.
Informații educative – tratamentul se stabilește doar după confirmare diagnostică și cu rețetă medicală. Antibioticele se eliberează NUMAI cu rețetă în România.
Cauze posibile, în ordinea frecvenței
Cauze frecvente
1. Cistita bacteriană necomplicată – diagnosticul cel mai probabil. E. coli produce peste 90% din infecțiile vezicale. Tabloul clinic (disurie, polakiurie, urgență, volum mic) este clasic. Eșecul terapiei OTC( medicamente fara reteta) sugerează fie tratament inadecvat, fie rezistență bacteriană.
2. Vaginita/vulvovaginita – a doua cauză ca frecvență de disurie la femei. Produce disurie externă (durere la contactul urinei cu mucoasa inflamată), nu internă. Poate fi bacteriană, candidozică sau trichomonazică și poate coexista cu ITU( infectia tractului urinar) sau o poate mima.
3. Uretrita, inclusiv cea cu transmitere sexuală (Chlamydia trachomatis, Trichomonas vaginalis, Mycoplasma genitalium) – produce simptome identice cistitei; trebuie exclusă la femeile active sexual.
Cauze ocazionale
4. Cistita interstițială/sindromul dureros vezical (IC/BPS) – de considerat dacă urocultura este negativă și simptomele persistă peste 4-6 săptămâni fără răspuns la antibiotice. Necesită cistoscopie cu hidrodistensie.
5. Vezica hiperactivă (OAB) – urgență, polakiurie, nicturie, fără infecție; contracții involuntare ale detrusorului. Diagnostic de exclus infecția sau altă cauză.
6. Sindromul uretral – simptome de cistită fără bacteriurie pe culturi standard; poate necesita cultură cantitativă extinsă (EQUC).
7. Litiaza urinară (calcul vezical/ureteral distal) – iritație mecanică ce produce disurie, urgență, polakiurie, hematurie; diagnostic prin ecografie sau CT.
8. Sindromul genitourinar al menopauzei (GSM)/vaginita atrofică – relevant la femei peri- sau postmenopauzale; deficitul estrogenic predispune la ITU recurente și disurie.
Cauze rare, dar importante
9. Tuberculoza urinară – piurie sterilă (leucociturie fără creștere bacteriană); de suspectat la culturi repetate negative cu simptome persistente.
10. Cancerul vezical – rar la femei tinere, mai frecvent după 40 ani și la fumătoare; hematurie de obicei nedureroasă, disurie, frecvență; se exclude prin cistoscopie.
11. Cistita indusă medicamentos – anumite AINS (acid tiaprofenic, flurbiprofen), ciclofosfamida sau ketamina pot induce cistită chimică.
Concluzie practică: urocultura cu antibiogramă este pasul obligatoriu și prioritar, deoarece diferențiază ITU ( infectia tractului urinar) bacteriană (cauza cea mai frecventă) de toate celelalte diagnostice. Dacă este negativă, investigațiile se extind spre screening STI, examen ginecologic și evaluare pentru IC/BPS.
Investigații recomandate, în ordinea priorității
Linia 1 – imediat
• Sumar de urină cu microscopie Microscopia este obligatorie, întrucât testul dipstick poate da rezultate fals-pozitive sau fals-negative.
• Urocultura cu antibiogramă – prioritate maximă,. Identifică bacteria și antibioticul eficient.. Colectare corectă: jet mijlociu, după toaletă locală. Dacă rezultatul este negativ dar simptomele persistă, se recomandă EQUC (cultură cantitativă extinsă), care detectează organisme cu numere mici de colonii, frecvent implicate în ITU cronice.
• Reziduul post-micțional (RPM) prin ecografie vezicală imediat după micțiune: sub 50 mL este normal; 50-100 mL necesită reevaluare; peste 100 mL sugerează golire incompletă (obstrucție sau disfuncție detrusoriană); peste 200 mL este patologic semnificativ.
Linia 2 – dacă linia 1 este negativă sau neconcludentă
• Screening STI( Infecție cu Transmitere Sexuală ) la femeile active sexual: Chlamydia trachomatis (frecvent asimptomatică), Neisseria gonorrhoeae, Trichomonas vaginalis, Mycoplasma genitalium (necesită testarea rezistenței la macrolide înainte de tratament).
• Examen ginecologic, pH vaginal și frotiu vaginal – esențial pentru a exclude cauze ginecologice de disurie externă. pH peste 4,5 sugerează vaginoză bacteriană; frotiul Gram și testul KOH diferențiază candidoza de vaginoza bacteriană; cultura vaginală poate identifica Candida, Trichomonas sau Gardnerella. Diferențierea disurie externă (contactul urinei cu mucoasa vaginală) versus disurie internă (durere uretrală/vezicală) orientează diagnosticul spre vaginită versus cistită.
• Ecografia renală și vezicală – evaluează hidronefroza (obstrucție), calculii renali/vezicali, dimensiunile renale, îngroșarea peretelui vezical (cistită cronică sau tumoră) și confirmă reziduul post-micțional.
Linia 3 – investigații specializate, dacă liniile 1 și 2 sunt negative și simptomele persistă peste 6 săptămâni
• Cistoscopia flexibilă – indicată după eșecul a două sau mai multe tratamente antibiotice corecte, în caz de hematurie fără infecție confirmată, sau pentru excluderea tumorilor, calculilor intravezicali ori stricturilor.
• Cistoscopia cu hidrodistensie sub anestezie – rezervată suspiciunii de cistită interstițială; poate fi diagnostică și terapeutică.
• Studiile urodinamice – utile când diagnosticul rămâne neclar .
• Investigații biochimice suplimentare, conform contextului clinic: glicemie/HbA1c (diabet, cauză de poliurie), creatinină și eGFR (funcție renală), hemoleucogramă (infecție sau eozinofilie), test de sarcină (obligatoriu la femei de vârstă fertilă) și culturi pentru tuberculoză urinară în caz de piurie sterilă repetată.
Mesaj-cheie: urocultura cu antibiogramă rămâne investigația esențială care ghidează tratamentul antibiotic corect; nicio altă investigație nu o poate substitui ca prim pas diagnostic. Dacă rezultatul este negativ, se continuă cu screening STI( infectii transmitere sexuala) , evaluare ginecologică și, dacă este necesar, investigații specializate.
La ce medici se adresează pacienta
Traseu practic recomandat
1. Medic de familie → sumar urină + urocultură + ecografie
2. Dacă urocultura e pozitivă → tratament de la medicul de familie (eventual cu recomandare de la infecționist dacă e complicat)
3. Dacă urocultura e negativă → ginecolog (pentru vaginită/STI) ȘI/SAU urolog (pentru evaluare vezicală)
4. Dacă simptomele persistă după tratament corect → urolog pentru investigații de linia 3 (cistoscopie, urodinamică)
⚠️ Urgență (necesită prezentare imediată la camera de gardă/urgențe): febră >38°C, durere lombară, greață/vărsături, sânge vizibil în urină, imposibilitatea de a urina.
Tratamente pe scurt, în ordinea frecvenței diagnosticelor , conform ghidurilor SI DUPA PRECIZAREA CAUZEI
1. Cistita bacteriană (cea mai frecventă) sau pielonefrita ( mai putin probabila pentru cazul de fata) tratamentul conform rezultatului ANTIBIOGRAMEI
Antibiotic conform antibiogramei – prima linie: Fosfomicin trometamol (Monurol) 3g, doză unică. Alternative in functie de antibiograma : Nitrofurantoin 100mg×2/zi (5-7 zile), TMP-SMX (Biseptol) 3 zile,. Fluorochinolonele (Ciprofloxacin, Norfloxacin, Moxifloxacin) sunt rezervate cazurilor complicate. Pentru durere: Ibuprofen sau Paracetamol (NU înlocuiesc antibioticul). D-manoză și merișor pot fi adjuvante, nu tratament unic.
2. Vaginita/vulvovaginita DUPA CONFIRMARE
• Candidoză: Fluconazol 150mg doză unică sau ovule clotrimazol 3-7 zile
• Vaginoză bacteriană: Metronidazol 500mg×2/zi × 7 zile (oral sau gel)
• Trichomoniasis: Metronidazol 500mg×2/zi × 7 zile (tratare și partener)
3. Uretrita cu STI( infectie cu transmitere sexuala) DUPA CONRIRMARE
• Chlamydia: Doxiciclina 100mg×2/zi × 7 zile (preferată față de azitromicină)
• Gonoree: Ceftriaxonă 500mg IM doză unică
• Trichomonas: Metronidazol 500mg×2/zi × 7 zile
• Mycoplasma genitalium: Doxiciclină → Azitromicină sau Moxifloxacină (după testare rezistență)
4. Cistita interstițială (IC/BPS)
Linia 1: evitarea iritanților vezicali (cafeină, alcool, citrice), kinetoterapie pelvină.
in caz de esec: instilații intravezicale (DMSO, acid hialuronic) sau hidrodistensie terapeutică.
5. Vezica hiperactivă (OAB)
Linia 1: antrenament vezical, exerciții Kegel, managementul lichidelor.
Linia 2: Agoniști beta-3 (Mirabegron/Betmiga) – preferați la vârstnice; Anticolinergice (Solifenacin, Trospium) – evitate la >65 ani.
Linia 3 (refractar): Botox intradetrusor, neuromodulare sacrată
6. Litiaza urinară
Analgezice + hidratare pentru calculi mici; extracție urologică (litotriție, ureteroscopie) pentru calculi mari sau obstructivi.
8. Sindromul genitourinar al menopauzei (GSM)
Estriol cremă vaginală (Ovestin) – prima linie, sigur inclusiv la supraviețuitoare de cancer mamar. Alternative: Estradiol ovule (Vagifem), inel vaginal (Estring), Prasterone (Intrarosa) sau Ospemifene oral.
9. Tuberculoza urinară
Tratament antituberculos standard (regim combinat), sub supravegherea specialistului pneumolog/infecționist.
10. Cancerul vezical
Referire urgentă la urolog oncolog – tratament specific (rezecție transuretrală, chimioterapie intravezicală sau sistemică, în funcție de stadializare).
11. Cistita indusă medicamentos
Întreruperea medicamentului cauzator