Mi-am omorat copilul

inainte de a face un lucru trebuia sa te gandesti de o mie de ori indiferent cum va fi el ... este copilul tau... e sange din sangele tau... cu totii trebuie sa ne ocrotim ... dar fiecare cu ale lui .. viata merge inainte nu ai fost prima si nici ultima femeie ... dar inainte de toate trebuia sa teg andesti foarte bine de a face asta .... iti doresc multa sanatate si multa putere ...

Nu ai de ce sa te condamni atata timp cat copilul era cu probleme. Crezi ca el prefera sa se nasca malformat? Daca apoi iti spunea "mami de ce m-ai facut asa?", nu era mai rau? Nu stiu cand s-a intamplat interuperea, insa acum ai o depresie. Mergi la un psiholog, ca sa poti trece peste, pana nu se adanceste aceasta stare.

Sa extrapolam putin....daca tu ai fi murit la nasterea copilului ,crezi ca el cind s-ar fi facut mare ar fi plins spunind '''' vaaaai mi-am omorit mama '''' ??!! NU. Sint lucruri care ni se intimpla in viata,pe care nu dorim sa ni se intimple.Gindeste la scara macro.E un eveniment neplacut ,tragic dar care nu merita sa te marcheze asa mult.Probabil esti tinara si mai poti procrea.O sa fii mai atenta si poate o sa ai un alt copil.Si la urma dar nu in ultimul rind :te-ai gindit vreo clipa ca viata acelui copilas ar fi platit pacatele unei intregi famili? ca poate D-zeu vrea sa-ti incerce credinta? ca poate i-a placut asa de mult incit l-a urcat sus la El? Nepatrunse sint caile Lui ! Nu cauta sa speli un pacat imaginar cu un altul mai mare, ca cel al sinuciderii.Uite ,vezi, moartea copilasului tau nenascut ti-a provocat atita suferinta ....ia gindeste-te la suferinta pe care ai putea sa o provoci tu,femeie matura cu care cineva poate s-a chinuit sa te aduca la anii pe care-i ai ! Acolo undeva sus cind te vei uita pe pamint ti-ar place ce ai putea vedea ?!?!?! Roaga-te la D-zeu sa nu-ti mai puna credinta la incercare,spune-i ca tu crezi in El.Eu asa fac...in momente ca ale tale.Si-mi trece.El Probabil Ride acolo sus si ma lasa in pace.Hai sa facem din nasterea Domnului o sarbatoare .Te rugam frumos !!! Doamne ajuta ! Sa auzim de bine.

Scuze pt .greselile de exprimare.promit sa nu se mai intimple. :)

Brava la tine Iuli.Uite mi-ai ( sau poate,ne-ai ) facut o mare bucurie de sarbatori.Sarbatori fericite.Iti doresc sa fii iubita si sa iubesti frumos....iar in seara asta spune o rugaciune de multumire Lui.El te-a incercat, a vazut ca tu crezi in el si ca ai constientizat ca nu era bn ce voiai sa faci.Doamne ajuta !

In ce priveste credinta in Dumnezeu, fara ea, orice incercare de a folosi stiinta pentru a vindeca sufletul omului, este ineficienta. " La inceput era Cuvantul ( adica Logos, Stiinta) si Cuvantul ( Stiinta ) era cu Dumnezeu, si Cuvantul ( Stiinta) era Dumnezeu". Orice stiinta fara Dumnezeu nu este adevarata stiinta adevarata ci una falsa, si ne amagim singuri.
Odata ce ne/am asumat responsabilitatea pentru pacatul savarsit si primim iertarea lui Dumnezeu, trebuie sa avem incredere in iubirea lui pe deplin. In dragoste nu este teama. Sa lasam in mana lui iubitoare toate celelalte aspecte, sau consecinte, pe care noi nu le mai putem controla. Dumnezeu va va da puterea necesara sa le depasiti. Dumnezeu nu promite credinciosilor lui ca nu vor avea de intampinat dificultati, dar le promite ca va fi alaturi de ei, ca sa ii faca puternici si de neinfrant. Va rog sa luptati cu acele ganduri prin care va condamnati singura la o viata trista. Bucurati/va de viata pe care o aveti de la Dumnezeu. Iertarea lui Dumnezeu aduce eliberare, el nu vrea sa traim sub imperiul fricii ci al increderii in el. Incercati sa schimbati acele ganduri care vin de la Cel Rau cu Cele care vin de la Dumenezeu. In acest sens va recomand sa cititi Psalmii lui David, sa va umpleti mintea cu Cuvantul lui Dumnezeu, astfel incat gandurile de condamnare si teama sa nu gaseasca loc in mintea dvs.
Lupta aceasta nu este usoara, dar trebuie dusa cu increderea ca nu suntem singuri, ci alaturi ne sta chiar Dumnezeu. Odata ce Dumnezeu a iertat un pacat, el nu tine manie, asa cum obisnuiesc unii parinti sa faca cu copii lor. Relatia cu Dumnezeu poate fi restabilita imediat, caci altfel cum am putea lupta cu Cel Rau, clipa de clipa?

Cautati un duhovnic si va spovediti, e greu la inceput dar urmand sfaturile preotului veti incepe sa treceti peste aceasta durere. Botezati un copil, faceti milostenie copiilor saraci , va va ajuta. Suferiti de sindromul post avort, e o boala a sufletului cu care trebuie sa traiesti si sa o accepti. Luati legatura cu provita.ro, veti gasi oameni cu care veti putea vrb chiar si pe net, sunt oameni specializati care zilnic intalnesc sute de cazuri ca si al dvs, ca si al meu, ca si al altor femei care au facut pasul sau care urmeaza sa il faca. Nu va pierdeti credinta, e singura care va va ajuta sa treceti peste aceasta durere. Viata e frumoasa si cand veti ramane din nou insarcinata, viata va si mai frumoasa. Traiti, ispasiti-ve pacatul aici pe Pamant, facand fapte bune in masura in care puteti, nasteti alti copii si iubitii dublu, exista iertare si pt cele ca noi, si sunt convinsa ca o veti gasi.

Mai ''''kasho'''' vad ca scrii multe cuvinte cu litera mare la inceput,cuvinte comune dar mai ales ma frapeaza expresia din sfirsitul poliloghiei '''' ispasiti-va pacatul aici pe Pamint... bla-bla ''''.Cine esti tu sa emiti sentinte?! de unde stii tu ca ar fi pacat?! Daca citeai postarile de mai sus ,vedeai ca lucrurile intrasera pe fagasul cel bun.De ce vii sa mai scormonesti in rani ,poate,vindecate?! Intri din an in paste pe acest forum si te trezesti vorbind dupa ce ,sincer vorbind,nu prea mai are nimeni nevoie de ''''sentintele'''' tale.Stii ca Iulia ar putea sa primeasca ,daca nu a si primit deja ,alerta la mesajul tau ?! Ar fi trebuit sa te duca mintea ca ,daca, nu a mai postat nimeni ,nimic de 3 sapatamini, toti cei care au citit dupa si-au dat seama ca trebuie sa stea in banca lor.

...ma sperie ceea ce citesc..am nimerit p aici din greseala..femei disperate,si poate exagerate,unii care dau sfaturi(si nu zic,ca e rau),altii care critica..cred ca sunteti constienti ca sfaturile voastre nu vor skimba cu nimic situatia ei..problema ei poate fi rezolvata de ea insasi..pana cand ea nu va fi convinsa in sinea ei ca ceea ce a facut trebuia fact,poate sa citeasca incurajari o mie..nu vor ajuta la nimic... nu sariti acum s comentati..doar ziceam si eu asa....

O sugestie doar monicka:daca te sperii intra pe hi5.

Viorel, raspunsul meu nu este o sentinta! Este o cale de a trece peste........ Din pacate nu te vindeci de asta in 3 saptamani. Nu stiu prin cate avorturi ai trecut tu sau mai exact partenera/partenerele tale!? Raspunsul tau a fost unul incurajator, al meu a fost calea prin care am reusit eu sa depasesc starea prin care trece Iulia. Un avort fie el la cerere sau nu, afecteaza viata a mii de femei pe plan psihic si singur este foarte greu sa depasesti deznadejdea pe care o traiesti. Monicka are dreptate, Iulia insasi trebuie sa isi rezolve problema sa constientizeze ca in cazul ei a facut ceea ce trebuia. Noi toti ceilalti putem sa ne exprimam opinia si propriile experiente. Eu am depasit problema cu ajutorul duhovnicului si al unui psiholog . Si au trecut cativa ani buni de suferinta pana am realizat ca singura nu pot trece peste, asa ca le-am urmat sfaturile si pot spune ca mi-am gasit pacea sufleteasca.

Fiind un forum de discutii, polemicile nu isi au rostul! Iti doresc sanatate, iar Iuliei ii doresc sa nu isi piarda credinta in Bunul Dumnezeu!

doamne, ce situatie...fii mai tare, o sa fie bine, eu sunt mama unei fetite de 4 ani, dumnezeu e langa tine, nu o sa te lase mai ales ca iti doresti un copil din toata inima. sunt din valcea si iti doresc numai bine sio ai grija de tine,,,, o zi buna

doamne dar nu va certati....offffff dar unde o fi Dumnezeu de lasa atatea femei sa faca copii si dupa aceea sa-i abandoneze prin spitale.... sa-i vanda pe sume mizere....femei care raman gravide si fac chiuretaje luna de luna....nu in ultimu rand copilasi care se nasc cu malformatii sau boli foarte grave si chinuiti inca de la cateva saptamani de viata....si cand cineva isi doreste intradevar unu nu il poate avea.Nu vreau sa fac pe victima nici sa intru in prea multe detalii si polemice pe aceasta tema dar cert este un lucru:daca Dumnezeu exista de ce nu este drept???? Poate am fost cam dura si multi ma vor judeca dar sincer dupa experienta prin care am trecut ma face sa fiu un pic mai dura...ca vrem nu vrem in ziua de azi depindem de medicina.

am vrut sa spun atat de multe lucruri de odata si in concluzie nu am spus mai nimic.dupa ce am facut chiuretajul am stari cand gandesc ca asa a fost mai bine decat sa fi facut un copil bolnav si sa se fi chinuit toata viata si noi pe langa el.alte zile cand plang pana nu mai am lacrimi si spun ca am facut cea mai mare greseala din viata mea.ca asa cum era el,era copilul meu.ca poate cu tratamente putea sa fie bine.si dupa aceea spun ca dupa toate analizele si tratamentele care le voi face voi face altul si totul va fi bine.Atat va spun dragii mei ca e foarte greu sa treci peste aceste momente.trec de la ras la plans si invers.e greu sa exprim ce simt pentru ca sunt sentimente de nedescris in cuvinte.la urma urmei ai omorat un om.COPILUL TAU.

Draga, Iulia, ti-ai dorit acel copil, e normal sa te doara pierderea lui. Am citit si cealalta postare a ta, din pacate nu prea aveai alte optiuni! Ti s-a facut vaccinul?
Dumnezeu vede lacrimile tale si sunt convinsa ca El te va binecuvanta cu un alt copilas si va sterge lacrimile tale, dar nu Te indoi de El si nu iti pierde credinta! Sunt convinsa ca peste cateva luni ne vei spune ca esti insarcinata si ai sa vezi cata bucurie si alinare iti va aduce o noua sarcina. Sa nu te inchizi in suferinta ta si nu il acuza pe Dumnezeu ca nu e drept, El e drept si intotdeauna rasplateste rabdarea si credinta cu care depasim necazurile cu care ne confruntam . Incearca sa nu stai izolata, chiar daca iti vine sa plangi, vorbeste cu un preot, vorbeste cu un psiholog ( care vrei tu, sa nu fiu acuzata ca fac reclama) , vorbeste cu noi, daca crezi ca iti suntem de folos, implica-te in diverse actiuni care iti plac. Diferente de opinie sunt peste tot, darami-te pe un forum :))))))
Viata merge mai departe si e frumoasa! Nu are sens sa mai cauti vinovati! Si eu am trecut prin ce treci tu acum, si uite acum am un baietel, pe 22 face un an si pot sa-ti spun ca a meritat asteptarea lui, a meritat sa traiesc si sa depasesc durerea care ma macina. Dumnezeu ne iubeste si nu lasa nimic la voia intamplarii!

Viorel, avortul inseamna moarte. Cand este efectuat la cerere este crima. Si pacatele facute pe pamant nu este bine sa le luam cu noi dincolo. Asa ca ii dau dreptate la Kasho pentru ceea ce a zis.
Ea nu acuza, ci doar atrage atentia la dimensiunea spirituala a acestui fapt, dimensiune pe care noi tot avem tendinta sa o ignoram.
Ne-a lasat Dumnezeu pe pamant sa avem liberul arbitru, dar tot El ne-a dat constiinta, ca sa stiim sa ne ferim sa facem raul. Insa noi ne lasam prea ades in voia firii. Daca crezi in Dumnezeu, iti recomand sa citesti epistola lui Pavel catre romani.
Catre toate femeile, partenerii lor de viata, doctori si asistente care au facut avort, eu va spun: nu-i niciodata prea tarziu ca sa cauti sa te impaci cu Dumnezeu, decat cand ai ajuns in mormant. Asa ca este bine sa luptati pentru asta, nu faceti asta pentru ca asa zic eu sau altul, faceti asta doar daca credeti in El si simtiti ca aveti nevoie de pacea Lui.
Domnul fie cu voi.

Daca-mi spui de unde stii sau unde ai citit,cu trimitere exacta la text,ca D-zeu ne-a lasat liberul arbitru, ( sa-mi spui exact in ce carte de dogmatica ,de rugaciune,de psalmi ...de ce vrei tu,ai citit expresia ''''liber arbitru'''' ) si constiinta ,o sa te consider destepta ,ma rog ,destept ....ca in rest nu am nici un motiv,ba dincontra.Te trezesti dupa jumatate de an sa te bagi in seama.Poate acum femeiea este in luna a 6-a de sarcina .Asa ca o curiozitate pt tine ,sa stii ca in Coran scrie ca ''''cel ce gresit si se caiete ,este ca cel care nu a gresit''''.Am reprodus exact.Nu mai intrati de dragul de va da mari teologi ,sa discutati despre rani pe cale de vindecare.Nu-i destul pt a considera ca si-a ispasit pacatul,doar si pt ca a fost pusa in postura de a trai sau a muri ?! Sa auzim numai de bine ! ...vb unui contaran de-al meu celebru.

ERATA: " cel ce a gresit si se caieste,este ca cel care nu a gresit''''

si eu am trecut printr-o situatie dinasta si acum la aproape un an de la avort sufar si incerc sa merg mai departe...doar ca eu nu mi-l doream, dar daca nu era sa aiba probleme l-as fi nascut, stiu cat de ingrozitor suna si crede-ti-ma ca si eu ma simt ingrozitor...ma rog, dar am impresia ca ma rog degeaba ca pacatul meu nu va fi ieritat...nu de mult l-am pierdut si pe prietenul meu de foarte mult timp si cred ca Dumnezeu ma pedepseste, nu ca nu as merita...n-am cu cine vorbi de aia am recurs la siteu asta...am impresia ca nu voi iesi din gaura asta, dar incerc , ma stradui poate la un moment dat la iesi soarele si pe strada mea