Avortul, crima sau nu?

Ce rost are o astfel de dezbatere aici, cand fiecare are opinia sa? Se pot aduce argumente pro si contra fara ca ele sa fie corecte sau nu. Pentru ce?

Din intrebarea ta razbate durere, dezamagire si revolta. Eu cred ca acest lucru este ceva f. personal si intim pt. o femeie si nu da dreptul nimanui sa judece. Parca ai vrea sa te pedepsesti ..........stii ce avalansa de judecati poti declansa.........In legatura cu intrebarea cum s-ar putea reduce numarul avorturilor,am un singur raspuns : femeia sa nu mai permita barbatului orice , oricand si oricum.

O sa incerc totusi sa raspund, insa te avertizez ca raspunsurile vor depinde in general de gradul de religiozitate al persoanelor care raspund. Personal nu sunt o persoana religioasa insa nici atee.
1. Poate fi considerat, in masura in care omorarea a orice este viu intr-un fel sau altul (floare, planta, insecta, animal, orice celula vie) este crima. Nu este insa la fel de grav ca omuciderea sau pruncuciderea.
2. Cei care fac copilul si il chinuie, CLAR!
3. Din cauza naturii, femeia fiind cea in corpul careia se petrece totul; din cauza religiei, care prin vina "pacatului originar" a condamnat femeia la un statut inferior decat cel al barbatului; nu in ultimul rand din cauza femeilor care deresponsabilizeaza barbatii supunandu-se lor, neavand curajul sa le reproseze sau sa le refuze nimic, cateodata chiar neinformandu-i de existenta sarcinii.
4. Pentru ca exista niste dereglari hormonale care declanseaza acest sindrom. Se trateaza cu ajutorul medicului psihiatru si al psihologului. In masura in care avortul a fost terapeutic iar sarcina a fost una dorita, barbatul poate suferi si el, poate avea o depresie, care va fi diferita de cea a femeii, dar existenta.
5. Prin ceea ce a zis Adrienne: femeia sa puna piciorul in prag, sa nu permita sex daca nu exista un prezervativ prin preajma sau daca nu ia anticonceptionale (sau sterilet/alta metoda sigura). In prealabil, ambii parteneri sa fie informati asupra pericolelor pe care le implica sexul neprotejat. Daca nu se poate, macar femeia sa fie informata inainte de a "trece la actiune" si sa se IMPUNA!! Sa nu creada ce i se spune ca "nu mi-am dat drumu deci nu se intampla nimic", "esti abia in ziua a 5-a deci nu se intampla nimic". Lipsa de experienta nu justifica dezinformarea!!! Iubirea nu justifica supunerea oarba!

Nu sunt condamnate numai femeile. Rareori o emeie decide de una singura sa avorteze. Se consulta, de regula, cu partenerul si decizia o iau impreuna. In fata lui Dumnezeu, ambii au aceeasi vina. In ziua de astazi cand exista atatea mijloae de contraceptie, nu ar mai trebui ca femeile sa se supuna supliciului unui avort. Sunt unele care nu au nici un fel de probleme, dar altele sufera toata viata si nu se pot ierta.Am o vecina in varsta care nici nu mai stie cate avorturi a facut, spune ca are cam 25. Nu are remuscari, nu are probleme de sanatate. Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca in afara celor 2 sarcini dorite, nu am mai ramas niciodata insarcinata. Chiar nu stiu ce as fi facut , de aceea nu pot sa le judec pe cele care se hotarasc sa nu duca o sarcina pana la apat, mai ales daca o fac cu buna stiinta si isi asuma consecintele. Desi multe persoane de pe forum condamna metoda calendarului si spun ca nu este sigura, eu am aplicato foarteriguros si nu mi s-a intamplat sa raman gravida. Am avut si ciclul foarte regulat si am putut calcula lunar.

Te cam contrazici prin toate intrebarile tale si nu ai siguranta in aflarea unui raspuns concret.Ba ai vrea sa afli daca avortul e o crima,ba gasesti scuze avortului daca e facut pentru o cauza "din saracie".Si mai vrei sa afli si cum pot fi reduse avorturile.Ce vrei de fapt sa afli? Fiecare judeca in functie de gradul de cultura si de felul in care-i dicteaza constiinta.Asta tine atat de femei cat si de barbati.

Adriene a citit printre randuri corect: durere, dezamagire, revolta. Sufar de sindromul post avort, am vazut si filmuletul strigatul mut recent , au trecut 5 ani de la eveniment, am citit o multime de articole pe net despre aceste "afectiuni". Am scris aici poate cautand in raspunsurile dvs o alinare si in acelasi timp poate prin raspunsurile dvs vor gasi si alte femei o alinare sau o indrumare in luarea acestei decizii cu un impact atat de puternic asupra femeii.
Sunt constienta ca pot declansa o avalansa de judecati, dar imi asum riscul pt ca am nevoie sa stiu ce gandesc si alti oameni cu privire la acest subiect, pt o femeie care are regrete este o tragedie din orice punct de vedere ai privi-o, trecand peste reprosul " de prezervativ nu ai auzit?", chiar daca iubirea nu justifica supunearea sau increderea oarba in partener

Ma contrazic in intrebari pt ca am trait acest eveniment in toata "uraciunea" lui, incerc sa ma iert si nu pot, as vrea ca raspunsurile dvs sa ajute si alte femei, care ca si mine au trecut sau sunt in situatia de a trece printr-un avort fie ca e la cerere sau terapeutic, implicit sa ma ajute si pe mine.
va multumesc ptr raspunsuri.

O femeie ajunsa in aceasta situatie se confrunta cu toate aceste intrebari , mai putin cu ultima si rareori se gaseste cineva sa raspunda la aceste intrebari. Toata lumea iti spune ca iti vei distruge viata daca pastrezi copilul ( in anumite circumstante ), dar nimeni nu-ti spune ca si daca faci avort iti distrugi viata ( mai ales daca ai constiinta si esti o persoana care crede in Dumnezeu)

Cred ca cel mai bine ar fi sa iei lucrurile asa cum sunt si sa-ti vezi mai departe de viata. Numai Dumnezeu va decide daca ai gresit sau cat de mult. Este important faptul ca-ti pare rau, dar daca te gandesti prea mult devine o obsesie si te poti imbolnavi. Poti face depresiii urate care duc la alte lucruri mai grave. Sunt destule lucruri pe care le poti face pt persoane neajutorate, copii sau batrani si care, in fata lui Dumnezeu, sa incline balanta. Poti face acte de caritate, activitati de voluntariat, poti infia un copil sau il poti lua in week-end/ concediu, vacante, poti merge cu daruri la case de copii, camine de batrani. Viata merge inainte,noi oamenii nu putem sti care greseala este mai grava. Uneori poate cu gandul gresim mai mult decat cu fapta.

Buna.Nu te judeca nimeni.Fiecare isi expune propriu-zis parerea lui.As spune ca orice persoana mai principiala are uneori in viata de suferit in urma unor decizii luate din diferite motive,impuse de o oarecare situatie.Ar trebui sa incerci sa-ti evaluiezi situatia si sa ajungi la un consens in functie de imprejurari.Nu te invinui pentru lucruri care sunt de domeniul trecutului si nu le mai alimenta.Cand tu vei simti ca intradevar iti doresti sa ai un copil si esti pregatita psihic pentru acest pas,atunci vei aborda situatia cu totul altfel.Asta nu are nimic de-a face cu felul in care te daruiesti unui barbat.Conteaza in primul rand ce doresti de la tine si ce astepti de la un barbat.Alegerile pe care le facem ar trebui sa ne apartina in totalitate, iar daca am dat gres, sa nu incercam sa aruncam vina pe altii,sa nu incepem sa ne victimizam si sa incercam sa invatam din greselile noastre.Indiferent care ar fi acestea.M-am exprimat in modul cel mai simplu nu am pus problema din punct de vedere medical.Un psiholog te-ar indruma altfel si ar incerca sa trateze problema ta emotionala.Sper si iti doresc sa treci singura peste acest ''''hop".Viata ne poate rezerva cu multe alte ''''surprize'''' si trebuie sa incercam sa le depasim cu incredere in noi.Toate bune!

Eu nu sunt credincioasa dar tin foarte mult la buna moralitate, dreptate si corectitudine.Nici nu stiu daca as putea cataloga avortul ca pe o crima . In primul rand este o decizie pe care o face femeia insasi, un pact cu propriul corp si suflet, este ceva foarte personal.Este un lucru traumatizant si psihic si fizic ,este un lucru care nu ar trebui sa se intample si o femeie ar trebui sa constientizeze acest lucru,in primul rand din respect pentru propria sanatate! Un copil dorit ,este un copil fericit, un copil care va creste cu o minte sanatoasa, care va sti sa se bucure de viata si se va respecta pe sine si pe ceilalti.
Sincer, eu de multe ori nu inteleg femeile care striga in gura mare ca avortul este o crima in timp ce doresc castrarea tiganilor care isi invata copii sa fure, ii folosesc pentru a cersi si asa mai departe.Eu cred ca un copil trebuie sa aiba parte de un mediu sanatos.Sarcina si avortul nu tine de responsabilitatea femeii fata de societate, ci in primul rand de responsabilitatea ei fata de ea si fata de propriul ei viitor, fata de familia ei.
Barbatii isi au si ei propria fire,cultura si constiinta insa fiecare este stapanul propriului corp.Ideal ar fi sa ingrijeasca ambii unul de celalalt dar... Dupa cum spunea si Iuli, daca nu doresti o sarcina, ai grija sa te protejezi, sa apelezi la metodele de contraceptie,in primul rand femeia.Majoritatea baietilor care insista singuri in a folosi prezervativul sunt cei speriati de responsabilitati , de implicare, de boli si asta tine in primul rand din grija lor fata de ei insisi...altii, sunt mai putin constienti. In acest domeniu , o femeie nu ar trebui nicidecum sa duca lipsa de atitudine...pentru ca ea poate suferi cel mai mult in caz ca lucrurile nu merg asa cum trebuie.

Si, nu trebuie sa mai retraiesti evenimentele trecutului.S-a intamplat dintr-un anume motiv pe care l-ai constientizat si ai luat decizia.Gata, asigura-te ca ai grija acum de tine si pregateste-te pentru mai bine.Nu te afunda in singuratate si in tristete...gandeste-te, cum vei mai putea oferi binele cand te vei simti goala in suflet? Fii puternica si mergi mai departe, ramai doar cu lectiile invatate, incearca sa fii rationala.
Sa ai grija de tine.

parerile mele sunt putin cam impartite...dar le las si le tin pt mine...ca intr-un mod sau altul as face rau cuiva.....
sa ai grija de tine e cel mai important si sa incerci totusi sa mergi pe drumul bun...iar daca ai gresit, indreapa-te..
bafta

as ruga pe cei care sunt contra avort sa acceseze pagina de facebook *dapentrucopii*si sa isi spuna parerea,povestea sau sa lase pur si simplu un comentariu

Am sa raspund dupa cum ati intrebat, punctual.
1. Avortul este un pacat. Se poate vorbi de o noua viata din momentul fecundarii, fapt dovedit stiintific, si orice actiune pentru intreruperea aceste vieti poate fi catalogata drept ucidere. Porunca Domnului este "sa nu ucizi". Din punct de vedere legal, avortul este considerat crima sau nu, depinde de cat de avansata era sarcina, de conditiile de sanatate a fatului si a mamei, de tara - in Irlanda de exemplu doar avortul terapeutic este legal. Dar moral, avortul este o crima intotdeauna.
2. Scriptural vorbind, nu exista pacat mare sau pacat mic (in Biblie se face doar odata o diferenta, in faptul ca cine pacatuieste impotriva lui Isus poate fi iertat, dar cine pacatuieste impotriva Duhului Sfant nu). Totusi, as putea face o paralela intre aceastea si sa zic: avortul este desavarsit impotriva vietii, iar Duhul Sfant este Cel de Viata Datatorul, deci este un pacat impotriva Duhului Sfant, un pacat de neiertat daca este facut cu stiinta, iar pacatul de ati abandona copii este un pacat impotriva Iubirii, deci un pacat impotriva lui Isus. Aici poate cineva cu pregatire teologica ma va combate, dar asta este parerea mea. Legal, avortul este crima in unele cazuri, abandonul in mai putine cazuri.
3. Doar oamenii cu prejudecati, cu gandire invechita, sovinii pot sa gandeasca asa. Vina este a amandoura, ba eu sustin ca barbatul, care ar trebui sa fie capul si protectorul familiei, poarta o vina si mai mare. La fel cum, daca Biserica ar omora, ar fi vina lui Isus. (barbatul, capul femeii, Isus, capul Bisericii).
4. Femeile, barbatii, doctorii si asistentele, toti care participa la avort sunt afectati, indiferent daca recunosc sau nu acest lucru. Sau sunt atat de lipsiti de sentimente si de credinta incat sa nu fie afectati de asta, atunci nu-i pot cataloga ca fiinte umane. Este prea usor ca sa consideram doar dereglarea hormonala a fi responsabila de aceasta, cauza principala este criza spirituala.
5. Din pacate, este un lucru imposibil in tara noastra. Cum sa se intample asa, cand educatia este in scadere, economia este in scadere, incultura in crestere? Cand de pe toate ecranele razbate mesajul: "traieste clipa"? Poate mai bine ar fi sa-ti dau un raspuns basescian la intrebarea asta: "s-ar putea, dar nu avem bani pentru asta".
Ce ar trebui facut? In primul rand: respectata femeia si familia CU ADEVARAT. Cresterea copiilor in credinta crestina. Educare civica, educatie teoretica si profesionala in scoli facuta cu responsabilitate. Promovarea culturii, nu a manelelor si antitalentelor "sa moara dusmanii". Vizite facute cu familia sau cu scoala la spitale, maternitati, camine, azile, pentru dezvoltarea omului interior. O educatie sexuala facuta cu cap, nu de mantuiala. Promovarea virtutilor fecioriei si a abstinentei. Dar unele lucruri le repet, caci daca un copil este crescut bine in credinta, atunci va cunoaste automat valoarea fecioriei...

DAAA, este un mare pacat si o crima!!iei dreptul unei vietati la viata!! In mare parte e si vina parintilor celor care fac avort..de ce? uite un raspuns luminos! "daca vii acasa bortoasa te omor..te dau pe strazi sau cine mai stie ce!Fetelor, un asa zis barbat care va indeamna la avort nu e barbat..e un criminal si fuge de responsabilitati si nu va iubeste,,vrea doar sa scape basma curata si sa treaca la urmatoarea ca sa isi mai traca in carnetel inca o partida buna pt o noapte!Din propria mea credinta pacatele care nu cred ca Dumnezeu o sa le ierte este crima si sa faci pe cineva sa sufere..si nu cred ca Dumnezeu tre sa te ierte, ci persoana"sufletu" care ai omorat sau ai facut sa sufere!!Din cate aud in jurul meu multa lume nu mai crede in Dumnezeu si se cred stapani pe sine.dar la greu toti ajung sa spuna Doamne ajuta-ma!!Doctori ar trebui sa arate un filmulet cu ce se intampla inainte sa ia decizia sa faca un avort sa fie instiintati ,,,sa fie o posibilitate sa ii faci sa se razgandeasca..Daca as avea putere as face o lege in care fiecare fata are vrea sa faca avort sa treaca printr-un proces cu un psiholog si cateva informatii bine bazate pe realitate si cosecintele!!Aud multe femei trecute de varsta de 30-40 de ani care plang in fiecare seara inainte de a se aseza in pat regretand ca au facut un avort!!Ganditiva bine inainte de a lua decizii care sa te scot dintr-o asa zisa incurcatura care te baga in alta care te marcheaza pe vesnicie!! Respect pt mamele care au renuntat la orgoliu de sine..prostie si au avut puterea sa treaca peste gandurile intunecate si a dat viata!

Din câte am citit am înțeles că în primele două luni pruncul începe să își dezvolte mânuțele, picioarele și alte părți ale corpului. Înainte să se dezvolte el este un embrion. Din spermatozoid și ovule devine un embrion și din embrion copil. Majoritatea avorturilor se fac în primele 6 săptămâni, atunci când copilul este doar un embrion. Deci femeia care face avort nu omoară un copil, ci omoară un lucru ce va deveni copil. Ea nu omoară o ființă umană, ci omoară o fiinta ce va deveni umană. Dar femeia ce face avort după 4 sau 5 luni o consider a fi crimă, deoarece ce diferență este între femeia gravidă care consumă droguri și alcool și femeia gravidă ce ia anticoncepționale? Asta după 4-5 luni. Consider că avortul este crimă după 4-5 luni, atunci când embrionul a devenit în mare parte copil (se poate spune că este crimă pe jumătate?), dar mai consider și că femeia ar trebui să aibă tot dreptul la a lua decizii asupra propriei sale vieți.

da, avortul este un păcat și o crimă foarte gravă înaintea lui Dumnezeu, dar să lăsăm deoparte faptul că este un păcat, ca femeie și mai ales ca mamă nu m-aș putea pune niciodată pe patul de moarte și să-mi ucid propriul copil! Eu ma-m născut de ce copilul meu nu ar fi trebuit să se nască! Acestea nu sunt drepturile femeilor, ci ură, naivitate și mândrie

Nu este vina femeilor. Este absurd că societatea scuză adesea bărbații și nu își educă suficient tinerii. Ambele sexe sunt la fel de responsabile, cu excepția cazurilor de viol sau abuz. În primul rând, fiecare bărbat ar trebui să facă sex doar când e capabil să fie un partener stabil, viitor tată. E ușor să faci sex ca un nebun și apoi să eviți responsabilitatea după ce se formeaza sarcina.

Cu totii ar trebui sa înțelegem că tot ce facem în viață are consecințe! Este ușor să fugi de datorie și să te gândești în mod egoist doar la tine și la persoana ta. Când vom învăța să ne asumăm răspunderea pentru acțiunile noastre???

De aceea există atâta suferință în lume pentru că nimeni nu vrea să-și ia răspundere pentru greșelile sale.

Tinerii ar trebui educați de la o vârstă la care sunt capabili să înțeleagă că sexul implică o mare responsabilitate. Nu ar trebui să li se permită să înceapă relații sexuale atunci când nu sunt capabili să înțeleagă și să își asume această responsabilitate. Ar trebui educați că trebuie să își cunoască extrem de bine partenerul, care trebuie să aibă principii de viață bune pentru a conviețui în armonie și înțelegere. Știm cu toții că, din toate punctele de vedere, alegerea partenerului de viață este esențială nu doar pentru succesul financiar, ci și pentru succesul sănătății mintale a partenerilor, a copiilor lor, a întregii familii. Acest tip de educație ar pune capăt problemelor nu doar ale avorturilor, ci și ale violenței domestice etc.