As vrea sa stiu daca mai sunt sanse sa raman insarcinata?

Fetelor nu faceti nici un avort.Si eu imi doresc foarte mult un puiut si sper sa ma ajute dumnezeu.Nu am facut niciodata nici un avort si nici nu voi face.Va urez bafta celor ce vreti sa faceti un puiut

fata nu mai face avpot te rog eu am facut si sunt disperata nu mai face ai facut 2deje

Am facut un avort cand avea deja 10 saptamani.Daca as putea sa dau timpul inapoi nu as mai lua aceasta decizie care te distruge atat fizic dar mai ales sufleteste.Ganditi''''va inainte de asta k e un suflet de om care nu a gresit cu nimic pe lumea asta,mai ales fata de cea care il poarta in pantece.Eu una am avut un caz mai dificil si de aceea am recurs la asta desi am incercat din rasputeri sa il pastrez,iar pe cel cu care eram l''''am desconsiderat ca a fi om.As prefera sa fiu singura printre straini fara familie,dar sa nu fi omorat un mic sufletel...dar acum nu mai pot face nimic decat sa ma rog la Dumnezeu si la Fecioara Maria sa aibe grija de el si sa ma creada ca regret.Nu vreau sa fiu ierta''''ta pentru ca fapta asta nu are iertare.Omori un om si esti in puscarie, dar cand ii faci asta unui suflet nevinovat traiesti toata viata cu regret si cu durere in suflet.Vi''''o spun din propria experienta:NU FACETI ASTA!O SCOALA POATE FI ORICAND TERMINTA,UN BARBAT POATE FI GASIT ORICAND UN BAN POATE FI CASTIGAT...DAR UN SUFLET NU POATE FI ADUS INAPOI LA VIATA!Aveti grija de voi!Va pup!

Doresc un sfat am facut 2 avorturi si 2 ani am folosit pille karissa iar acuma de 6 luni le am lasat imi doresc un bebe dar inca nam ramas in sarcinata am fost la doctor si mia spus ca e totul in ordine dar de ce dureaza asa mult si nu raman in sarcinata va rog sa imi dati un sfat

buna seara!!!
am si eu o intrebare mai bine zis nelamurire…
cum sa va zic…eu aveam ciclu si eram in a 4 zi eram in colant si el in pantaloni blugi si ne.am jucat un pic fara sa ne dezbracam doar asa dar a fost atingeri niste miscari m.am urcat pe el si chestii din astea si la un moment dat am simtit cv ud si la el da si la mn…se poate sa raman insarcinata?
astept rasp urgent

am un an de cand sunt cu sotul meu impreuna neam casatorit acum 7 luni si tot ancerc sa raman ansarcinata dar nu reusesc ce pot sa fac ''Nici o data nu neam protejat si tot nu raman.Va multumesc mariana 23 ani bucuresti.

Sunt insarcinata in 6 saptamani si nu stiu ce sa fac!!! Va rog frumos sa imi dati un sfat! In perioada in care am ramas insarcinata am avut relatii intime si cu un alt barbat si nu sunt sigura ca sotul meu este tatal copilului! Cand eram mai mica am mai facut un avort si mi-e frica sa mai fac unul, dar daca sotul meu nu este tatal copilului? Ce ma fac? Trec printr-o perioada extrem de dificila, simt ca nu as vrea sa mai traiesc.... va rog ajutati-ma!!!!

daca am avortat un copil cand aveam 18 ani....aum am 23....pot sa mai fac copil...?????????????

buna,tuturor am si eu o intrebare la varsta de 19 ani mi-a dat dumnezeu primul meu bebe si lam avortat stiu nu am nici o scuza pot spune doar ca am fost sub influenta unei ioconstiente profunde,dar va rog sa ma intelegeti in perioada aceia ereau foarte multe divergente intre abele familii(parinti mei si ai lui) plus ca eu aveam o varsta frageda si el si mai si avea 18 ani dar ne iubeam asa cum o facem si acum suntem impreuna de 6 ani deja sunt sotia lui a fost primul barbat in viata me, nu decisesem la momentul acela venirea unui bebe dar a venit dupa urmare unui tratament cu tantum rosa si un tip de ovule care nu mi-l amintesc am ramas insarcinata,imprejurimile nu ne-au oferit nici cea mai mica sansa de al pastra am fi fost dati in strada va jur nu ma condamnati am facut o gresala enorma regret si acum la 22 de ani,problema sta in felul urmator am facut ciuretajul la 2 luni cu apoximatie dar dupa vre-o 3 saptamani de la chiuretaj aveam aceleasi simtome de somnolenta greata si dureri abdominale am decis sa-mi fac un ecograf sa vad ce-i ineregula cu starea mea si am aflat ca in copilul inca erea in mn nu stiu ce mi-a facut acea doctora dar copilul nu mi-la scos sub nici o forma, prin urmare am vrut sa-l pastrez si am consultat un ginecolog particular care ma sfatuit sa nu o fac pt ca risc ca la nastere sa-l nasc cu malformatii sau in scurt timp as putea pierde sarcina pt ca sau luat niste chegulete de sange care aveau un rol si nu imi poate garanta ca copilul meu va fi sanatos,deci am avortat a doua oara de data asta am reusit,in schimb de atunci si pana acum au trecut 4 ani si nu am mai ramas nu am folosit niciodata anticonceptionale doar prezervativ timp de 3 luni am consultat N medici si din tara si din exterior toti imi spun ca sunt fertila si ca pot avea un bebe,dar ma indoiesc a trecut ceva timp de atunci si pana acum nici o speranta credeti ca risc sa nu mai am niciodata un bebe?:( cat de crud ar fi raspunsul am sa-l accept doar va rog sa fiti sincere. daca astai pedeapsa pentru crima care am facut-o cred ca-i una pe masura faptelor mele si nu pot decat sa o accept:( va multumes!

dumnezeu sa ne mai dea copii celor care am avortat si vrem sunt in aceasi situatie vreau bebe si nu mai vine ,nu mai stiu ce sa fac si unde sa merg .dumnezeu sa ne ierte de pacatul asta care inca ma nelinisteste ,de 2 ani nu mai raman insarcinata .sa aveti parte de copii si sanatate .

eu mi am inceput viata sexuala la 17 ani jumatate iar dupa 5 luni am ramas insarcinata,nu jtiam ce sa fac pt ca eram prea mica,asa ca am vb cu mama ji cu mama prietenului meu ji amandoua m.au convins sa fac avort
am stat 3 ani cu tipul respectiv dupa care ne.am despartit.dar de atunci nu am mai ramas insarcinata
au trcut cam 5 ani de atunci ji sunt cu un alt tip care isi doreste foarte tare un copil,pe care cred eu k nu il mai pot oferii
miam facut mai multe controale ji medicii miau spus la fel k nu mai pot face copii.eu acum jtiu sigur k nu mai pot avea copii dar prietenul meu nu jtie...
asa ca doamnelor RENUNTATI LA AVORTURI

handicapatelor cum sa faceti avort..de var taia si voua cineva mainile si picioarele pe viu sa vedeti ce simte un copil nevinovat..da chiar asa traiti in epoca de piatra nu sunt destule metode contraceptive.va bate dumnezeu criminalelor

respect Cecilia pentru comentariul tau nu exista nici o scuza pentru avort.Eu sunt insarcinata in 7 saptamani mi-am dorit mult acest copil si chiar daca sunt intr-o depresie puternica,nu am servici nici eu nici tatal copilului pentru care din pacate nu mai simt nimic .Risc sa pierd scoala pentru ca nu prea pot sa fac nimic.Am greturi si ameteli groaznice si cu toate astea nu voi avorta.Fetelor renuntati la ideea asta de ce a-ti mai permis sa ramneti insarcinate daca vreti sa scapati de copii?Voi aveti idee cati banii cheltuie femeile cu probleme d einfertilitate si cat isi pun viata in pericol sa aiba un copil si voi ii ucideti.Mi tarziu la batranete cand veti fi singure si neajutorate va veti aminti de acei copii care puteau fi singura voastra alinare.Oare nu era ami usor sa rezistati 9 luni ,sa duceti sarcina pana la capat decat sa suferiti toata viata?Nu vreau sa judec pe nimeni numi Dumnezeu poate face asta dar nici nu pot trece nepasatoare dupa ce am citit cuvintele astea ingrozitoare pe care l-ati scris.Mergeti la biserica si caitiva pana nu e inca prea tarziu nu mai cautati motive logice pentru ca nu exista.Mai bine faci un copil si il da spre adoptie sau il abandonezi in maternitate decat sa il ucizi.Va doresc la toate sa aveti parte d eo maturizare spirituala cat mai rapida si sa aveti parte de sanatate si liniste voi si familiile voastre.

eu am 22 de ani si pana acuma am facut 5 avorturi.....am intrebato pe doctorita mea cand am facut ultimu avort daca voi mai ramane si mi-a zis daca pana acuma ai ramas ai sa ramai sigur acuma numai dumnezeru stie....eu va dau un sfat care vrei sa facetii copii faceti dragoste in zilele cele interzise....dupa calendaru ciclului......de exaesti bolnava 5 zile nu poti face nimic dupa ce iti trece.10 zile poti face sex fara problema ca nu ramai.5 zile iar trb sa faci pauza daca nu vrei sa faci copil....sau daca vrei sa faci bebe ii dai bataie si 10 iar ai voie ca ramai....asa ii la mn daca fac in alea 5 zile raman

buna daca nu te superi cat te-a costat avortul acum 2 ani si cum a procedat ca si nepoata mea are 16 ani si e insarcinata in 5 luni si nu vrea maicasa sal lase si nu stie cat ar costa

Despre avorturi - poezie de Parintele Ilie Cleopa

Oare mama sa mai fie
Aceea ce-si omoara fiii?
Care fiara vreodata
Si-a omorât a sa fata?

Nici o fiara, tu sa stii,
Nu-si omoara ai sai fii,
Numai mama cea crestina
S-a facut ca o haina.

Este mai rea ca o fiara,
E de plâns si de ocara
Ca ea îsi omoara fiii
Si este vas al urgiei.

A lui Dumnezeu urgie
O va munci pe vecie
Ca pe pruncii ei cei vii
Ea i-a dat la casapii.

Pe la doctori i-a ucis,
Cu gheena ea s-a aprins
Ca nevinovatii prunci
I-a supus la grele munci

Spre a fi taiati bucati
Si aruncati prin galeti.
Vai si-amar de-acele mame
Ce si-au mâncat a lor carne.

Nu carne de dobitoc
Care se frige la foc,
Ci carne de oameni vii,
De nevinovati copii.

Sa stiti voi, mame nebune,
Ca altfel nu va pot spune,
Care-avorturi ati comis,
De doua ori ati ucis.

Nevinovatilor prunci
Le-ati dat îndoite munci;
Trupul lor nevinovat
În cutit l-ati aruncat.

Sufletul lor chinuit
De lumina l-ati lipsit,
Ca botez n-au apucat
Si-n lumina n-au intrat.

Iar în ziua de apoi
Ei va vor pârî pe voi,
Ca de viata i-ati lipsit
Si raiul n-au mostenit.

Iar când voi o sa muriti
Iadul o sa-l mosteniti.
Plângeti acum cu amar
Ca sa scapati de tartar.

Cât mai este vreme-acum
Mergeti la duhovnic bun,
Cu lacrimi sa va caiti
Si sa va marturisiti,

C-ati ucis pe-ai vostri fii
Si i-ati omorât de vii,
Cu moartea cea mai amara
Voi i-ati scos din viata afara.

Pruncii cei nevinovati
Stau în bezna aruncati,
Caci mamica lor haina
N-a vrut sa le dea lumina.

Dumnezeu la început,
Pe Eva când a facut,
Cu un nume tainuit
"Viata" pe ea a numit.

Si i-a spus copii sa nasca,
Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
În dureri sa nasca fii,
Spre-a fi mama celor vii.

Iar voi, mamelor nebune,
Moarte semanati în lume,
Din a dracilor povata
Omorâti si nu dati viata.

Diavolul usor va-nseala
Si va prinde cu momeala,
Caci acela la-nceput
Omorâtor s-a facut.

Iara voi lui ati urmat,
Savârsind mare pacat,
Omorând pruncii de vii,
Ducându-i la casapii.

N-ati fost voi izvor de viata,
Ci spre moarte-ati fost povata.
N-ati voit sa nasteti prunci
Si veti primi grele munci.

De aceea voi sa stiti:
Nu puteti femei sa fiti,
Nu sunteti femei de seama,
De nu vreti sa fiti si mama.

Ori paziti voi fecioria
Si lasati casatoria,
Spre a fi femei alese
Si a Domnului mirese.

De nu-ti place fecioria,
Sa iubesti casatoria,
Sa duci sarcina de mama,
Sa fii femeie de seama.

Sa nu te faci roaba placerii
Si unealta desfrânarii,
Ci a nasterii durere
Sa o primesti cu placere.

Ca pedeapsa vei avea
Si de iad nu vei scapa
Porunca de n-o pazesti
Si de nasteri te feresti.

A te mântui doresti,
Durerea sa o primesti.
Durerea-ti aduce tie
Cereasca împaratie.

De-ai ucis baiat sau fata
Ce ar fi trait odata
Poate ar fi fost un om vestit
Ce pe multi ar fi izbavit.

Poate-un împarat sau domn
Sau vreun sfânt sau mare om,
Care, de s-ar fi rugat,
Suflete ar fi salvat,

Pe multi ar fi mântuit,
Chiar din focul cel cumplit,
Pe multi ar fi ajutat
Sa aiba sufletul curat,

Iar de-ar fi fost el un sfânt
Si om tare la cuvânt,
Prin ale sale cuvinte
Pe multi lumina la minte,

Spre-a întoarce la lumina
Si la vesnica odihna,
Si a le fi spre lamurire
Spre vesnica fericire.

Mama, mama blestemata,
Ai gândit tu vreodata,
Când îti ucideai copiii,
Ca acestia au sa-nvie

În ziua cea de apoi,
Când vom învia si noi,
Si-au sa-ti ceara socoteala
Pentru moartea lor amara?

Pentru ca tu i-ai ucis
Si-n întuneric i-ai trimis.
Atunci ei te vor mustra
Si-asa te vor întreba:

"Cum ai îndraznit tu, mama,
Mama cu inima de-arama,
Ca sa ne ucizi pe noi
Si sa ne dai la gunoi?

N-ai gândit tu oare-atunci
Ca în iad sunt grele munci
Pentru cei rau ucigasi
Care ucid copilasi?

N-ai crezut ca vede Domnul
Tot ceea ce face omul?"
Vei da seama ce-ai facut
Si câti copii ai crescut.

Ai ales numai placerea
Si ai ocolit durerea,
Dar la judecata atunci
O sa ai amare munci.

Si pentru a ta placere
Tu vei merge în durere
Si-a lui Dumnezeu mânie
Te va duce la pieire,

În iad te vei osândi,
Munca o vei dobândi,
De nu te vei pocai
Si nu te vei spovedi.


N-AI VRUT SA FI MAMA

Ce-am gresit eu, mama,VIATA sa mi-o iei?
Ma alungi din tine, de ce nu ma vrei?
N-am cum sa ma apar, sa strig... n-am putere.
Te iubesc,mamico,cat nu poti tu cere.

Unde mi-e mormantul, in care cimitir?
N-ai vrut sa gust,mama,al VIETII SFANT POTIR.
Iti voi zice "mama"chiar de nu esti mama.
Striga-ma pe nume... nu stiu cum ma cheama!

Mi-ai pus capat,mama, zilelor de vis,
Te iubesc, mamico, chiar de m-ai ucis.
Nu-mi cunosti tu chipul ca sa-l pui in rama,
Desi mi-ai luat VIATA, tot mi-esti draga, mama.

Glasul constiintei l-ai lasat deoparte.
Tocmai tu, IUBIRE ma trimiti la moarte!?
Tu din necredinta te-ai iubit pe sine,
Eu cu atat mai tare te iubeam pe tine.

Iar la Judecata cum sa te prezinti?
Nu va fi scapare, n-ai sa poti sa minti
Ucigasa fapta tu n-o poti ascunde,
N-o sa ai cuvinte pentru a raspunde.

Sunt atatea mame ce-si doresc copii,
Dati-ne o sansa sa ramanem vii.
Cin''sa planga, Doamne;noaptea-atator drame
Cine sa trezeasca ZECI DE MII DE MAME.

Am omorât un înger
odata…,
i-am sfâsiat vesmântul
de lacrimi si suspine
cu mâna mea patata
de sânge si de crime.
Si ce pacat… saracul…
caci gura lui
de-o viata,
soptindu-mi la ureche
ma-nsenina cu bine.
Acum e dus…
si-mi pare rau
ca nu mai are cine
sa-mi fie… îngeresc
macar o clipa…
Si iar pacat…
caci el era iubire:
eu – micul om din el,
El – linistea din mine.

Am omorât odata
un înger
si i-am furat din sânu-i
gramada de minuni
ce mi le-a pus în cale
în drumul meu la vale
din nastere spre moarte…
Dar n-am putut-o duce
cu mine…
era prea grea
si trupul meu prea singur
ca s-o mai poata tine.

Si-mi pare rau acum
c-am stins din el
seninul cer,
caci nu mai are cine
sa-mai paseasca-agale
si uneori… timid
pe lânga mine.
E minunat când lumea-i
facuta din lumina!
El… îmi ducea minunea
eu… ma duceam pe mine.

Despre avorturi - poezie de Parintele Ilie Cleopa

Oare mama sa mai fie
Aceea ce-si omoara fiii?
Care fiara vreodata
Si-a omorât a sa fata?

Nici o fiara, tu sa stii,
Nu-si omoara ai sai fii,
Numai mama cea crestina
S-a facut ca o haina.

Este mai rea ca o fiara,
E de plâns si de ocara
Ca ea îsi omoara fiii
Si este vas al urgiei.

A lui Dumnezeu urgie
O va munci pe vecie
Ca pe pruncii ei cei vii
Ea i-a dat la casapii.

Pe la doctori i-a ucis,
Cu gheena ea s-a aprins
Ca nevinovatii prunci
I-a supus la grele munci

Spre a fi taiati bucati
Si aruncati prin galeti.
Vai si-amar de-acele mame
Ce si-au mâncat a lor carne.

Nu carne de dobitoc
Care se frige la foc,
Ci carne de oameni vii,
De nevinovati copii.

Sa stiti voi, mame nebune,
Ca altfel nu va pot spune,
Care-avorturi ati comis,
De doua ori ati ucis.

Nevinovatilor prunci
Le-ati dat îndoite munci;
Trupul lor nevinovat
În cutit l-ati aruncat.

Sufletul lor chinuit
De lumina l-ati lipsit,
Ca botez n-au apucat
Si-n lumina n-au intrat.

Iar în ziua de apoi
Ei va vor pârî pe voi,
Ca de viata i-ati lipsit
Si raiul n-au mostenit.

Iar când voi o sa muriti
Iadul o sa-l mosteniti.
Plângeti acum cu amar
Ca sa scapati de tartar.

Cât mai este vreme-acum
Mergeti la duhovnic bun,
Cu lacrimi sa va caiti
Si sa va marturisiti,

C-ati ucis pe-ai vostri fii
Si i-ati omorât de vii,
Cu moartea cea mai amara
Voi i-ati scos din viata afara.

Pruncii cei nevinovati
Stau în bezna aruncati,
Caci mamica lor haina
N-a vrut sa le dea lumina.

Dumnezeu la început,
Pe Eva când a facut,
Cu un nume tainuit
"Viata" pe ea a numit.

Si i-a spus copii sa nasca,
Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
În dureri sa nasca fii,
Spre-a fi mama celor vii.

Iar voi, mamelor nebune,
Moarte semanati în lume,
Din a dracilor povata
Omorâti si nu dati viata.

Diavolul usor va-nseala
Si va prinde cu momeala,
Caci acela la-nceput
Omorâtor s-a facut.

Iara voi lui ati urmat,
Savârsind mare pacat,
Omorând pruncii de vii,
Ducându-i la casapii.

N-ati fost voi izvor de viata,
Ci spre moarte-ati fost povata.
N-ati voit sa nasteti prunci
Si veti primi grele munci.

De aceea voi sa stiti:
Nu puteti femei sa fiti,
Nu sunteti femei de seama,
De nu vreti sa fiti si mama.

Ori paziti voi fecioria
Si lasati casatoria,
Spre a fi femei alese
Si a Domnului mirese.

De nu-ti place fecioria,
Sa iubesti casatoria,
Sa duci sarcina de mama,
Sa fii femeie de seama.

Sa nu te faci roaba placerii
Si unealta desfrânarii,
Ci a nasterii durere
Sa o primesti cu placere.

Ca pedeapsa vei avea
Si de iad nu vei scapa
Porunca de n-o pazesti
Si de nasteri te feresti.

A te mântui doresti,
Durerea sa o primesti.
Durerea-ti aduce tie
Cereasca împaratie.

De-ai ucis baiat sau fata
Ce ar fi trait odata
Poate ar fi fost un om vestit
Ce pe multi ar fi izbavit.

Poate-un împarat sau domn
Sau vreun sfânt sau mare om,
Care, de s-ar fi rugat,
Suflete ar fi salvat,

Pe multi ar fi mântuit,
Chiar din focul cel cumplit,
Pe multi ar fi ajutat
Sa aiba sufletul curat,

Iar de-ar fi fost el un sfânt
Si om tare la cuvânt,
Prin ale sale cuvinte
Pe multi lumina la minte,

Spre-a întoarce la lumina
Si la vesnica odihna,
Si a le fi spre lamurire
Spre vesnica fericire.

Mama, mama blestemata,
Ai gândit tu vreodata,
Când îti ucideai copiii,
Ca acestia au sa-nvie

În ziua cea de apoi,
Când vom învia si noi,
Si-au sa-ti ceara socoteala
Pentru moartea lor amara?

Pentru ca tu i-ai ucis
Si-n întuneric i-ai trimis.
Atunci ei te vor mustra
Si-asa te vor întreba:

"Cum ai îndraznit tu, mama,
Mama cu inima de-arama,
Ca sa ne ucizi pe noi
Si sa ne dai la gunoi?

N-ai gândit tu oare-atunci
Ca în iad sunt grele munci
Pentru cei rau ucigasi
Care ucid copilasi?

N-ai crezut ca vede Domnul
Tot ceea ce face omul?"
Vei da seama ce-ai facut
Si câti copii ai crescut.

Ai ales numai placerea
Si ai ocolit durerea,
Dar la judecata atunci
O sa ai amare munci.

Si pentru a ta placere
Tu vei merge în durere
Si-a lui Dumnezeu mânie
Te va duce la pieire,

În iad te vei osândi,
Munca o vei dobândi,
De nu te vei pocai
Si nu te vei spovedi.


N-AI VRUT SA FI MAMA

Ce-am gresit eu, mama,VIATA sa mi-o iei?
Ma alungi din tine, de ce nu ma vrei?
N-am cum sa ma apar, sa strig... n-am putere.
Te iubesc,mamico,cat nu poti tu cere.

Unde mi-e mormantul, in care cimitir?
N-ai vrut sa gust,mama,al VIETII SFANT POTIR.
Iti voi zice "mama"chiar de nu esti mama.
Striga-ma pe nume... nu stiu cum ma cheama!

Mi-ai pus capat,mama, zilelor de vis,
Te iubesc, mamico, chiar de m-ai ucis.
Nu-mi cunosti tu chipul ca sa-l pui in rama,
Desi mi-ai luat VIATA, tot mi-esti draga, mama.

Glasul constiintei l-ai lasat deoparte.
Tocmai tu, IUBIRE ma trimiti la moarte!?
Tu din necredinta te-ai iubit pe sine,
Eu cu atat mai tare te iubeam pe tine.

Iar la Judecata cum sa te prezinti?
Nu va fi scapare, n-ai sa poti sa minti
Ucigasa fapta tu n-o poti ascunde,
N-o sa ai cuvinte pentru a raspunde.

Sunt atatea mame ce-si doresc copii,
Dati-ne o sansa sa ramanem vii.
Cin''''''''''''''''sa planga, Doamne;noaptea-atator drame
Cine sa trezeasca ZECI DE MII DE MAME.

Am omorât un înger
odata…,
i-am sfâsiat vesmântul
de lacrimi si suspine
cu mâna mea patata
de sânge si de crime.
Si ce pacat… saracul…
caci gura lui
de-o viata,
soptindu-mi la ureche
ma-nsenina cu bine.
Acum e dus…
si-mi pare rau
ca nu mai are cine
sa-mi fie… îngeresc
macar o clipa…
Si iar pacat…
caci el era iubire:
eu – micul om din el,
El – linistea din mine.

Am omorât odata
un înger
si i-am furat din sânu-i
gramada de minuni
ce mi le-a pus în cale
în drumul meu la vale
din nastere spre moarte…
Dar n-am putut-o duce
cu mine…
era prea grea
si trupul meu prea singur
ca s-o mai poata tine.

Si-mi pare rau acum
c-am stins din el
seninul cer,
caci nu mai are cine
sa-mai paseasca-agale
si uneori… timid
pe lânga mine.
E minunat când lumea-i
facuta din lumina!
El… îmi ducea minunea
eu… ma duceam pe mine.

la 5 luni sa faca avort???DOAMNE ce mare pacat sa ii fie rusine este o criminala acel bebelus e un suflet nevinovat la 5 luni perfect format cum ii poate da in cap sa il ucida si asa mare???cand peste mai putin de 4 luni il va strange in brate?si nu stie individa ca si legal dupa 10 saptamani poate sa faca puscarie?nu ii e pic de mila de acel sufletel nevinovat isi va dorii ea copii si nu ii va mai da Dumnezeu asa ii doresc,poate chiar sa si crape pe masa incercand sa faca crima,bebelusul acum doarme linistit in burta ei de ucigasa in pantecele ei de fiara bestie si nu stie micutul ca nenorocita lui de mama va urma sa lase un strain sa bage cutitul in el si sa il faca bucati,in loc ea ca "mama"sa il apere si sa ii ofere dragoste,poate acel copilas ar fii fost sprijunul ei la batranete,rusine familie de criminali,intrebati cat costa ca sa luati viata unui om lipsit de aparare in loc sa il ajutati,asa sa va ajute si Dumnezeu pe voi

Despre avorturi - poezie de Parintele Ilie Cleopa

Oare mama sa mai fie
Aceea ce-si omoara fiii?
Care fiara vreodata
Si-a omorât a sa fata?

Nici o fiara, tu sa stii,
Nu-si omoara ai sai fii,
Numai mama cea crestina
S-a facut ca o haina.

Este mai rea ca o fiara,
E de plâns si de ocara
Ca ea îsi omoara fiii
Si este vas al urgiei.

A lui Dumnezeu urgie
O va munci pe vecie
Ca pe pruncii ei cei vii
Ea i-a dat la casapii.

Pe la doctori i-a ucis,
Cu gheena ea s-a aprins
Ca nevinovatii prunci
I-a supus la grele munci

Spre a fi taiati bucati
Si aruncati prin galeti.
Vai si-amar de-acele mame
Ce si-au mâncat a lor carne.

Nu carne de dobitoc
Care se frige la foc,
Ci carne de oameni vii,
De nevinovati copii.

Sa stiti voi, mame nebune,
Ca altfel nu va pot spune,
Care-avorturi ati comis,
De doua ori ati ucis.

Nevinovatilor prunci
Le-ati dat îndoite munci;
Trupul lor nevinovat
În cutit l-ati aruncat.

Sufletul lor chinuit
De lumina l-ati lipsit,
Ca botez n-au apucat
Si-n lumina n-au intrat.

Iar în ziua de apoi
Ei va vor pârî pe voi,
Ca de viata i-ati lipsit
Si raiul n-au mostenit.

Iar când voi o sa muriti
Iadul o sa-l mosteniti.
Plângeti acum cu amar
Ca sa scapati de tartar.

Cât mai este vreme-acum
Mergeti la duhovnic bun,
Cu lacrimi sa va caiti
Si sa va marturisiti,

C-ati ucis pe-ai vostri fii
Si i-ati omorât de vii,
Cu moartea cea mai amara
Voi i-ati scos din viata afara.

Pruncii cei nevinovati
Stau în bezna aruncati,
Caci mamica lor haina
N-a vrut sa le dea lumina.

Dumnezeu la început,
Pe Eva când a facut,
Cu un nume tainuit
"Viata" pe ea a numit.

Si i-a spus copii sa nasca,
Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
În dureri sa nasca fii,
Spre-a fi mama celor vii.

Iar voi, mamelor nebune,
Moarte semanati în lume,
Din a dracilor povata
Omorâti si nu dati viata.

Diavolul usor va-nseala
Si va prinde cu momeala,
Caci acela la-nceput
Omorâtor s-a facut.

Iara voi lui ati urmat,
Savârsind mare pacat,
Omorând pruncii de vii,
Ducându-i la casapii.

N-ati fost voi izvor de viata,
Ci spre moarte-ati fost povata.
N-ati voit sa nasteti prunci
Si veti primi grele munci.

De aceea voi sa stiti:
Nu puteti femei sa fiti,
Nu sunteti femei de seama,
De nu vreti sa fiti si mama.

Ori paziti voi fecioria
Si lasati casatoria,
Spre a fi femei alese
Si a Domnului mirese.

De nu-ti place fecioria,
Sa iubesti casatoria,
Sa duci sarcina de mama,
Sa fii femeie de seama.

Sa nu te faci roaba placerii
Si unealta desfrânarii,
Ci a nasterii durere
Sa o primesti cu placere.

Ca pedeapsa vei avea
Si de iad nu vei scapa
Porunca de n-o pazesti
Si de nasteri te feresti.

A te mântui doresti,
Durerea sa o primesti.
Durerea-ti aduce tie
Cereasca împaratie.

De-ai ucis baiat sau fata
Ce ar fi trait odata
Poate ar fi fost un om vestit
Ce pe multi ar fi izbavit.

Poate-un împarat sau domn
Sau vreun sfânt sau mare om,
Care, de s-ar fi rugat,
Suflete ar fi salvat,

Pe multi ar fi mântuit,
Chiar din focul cel cumplit,
Pe multi ar fi ajutat
Sa aiba sufletul curat,

Iar de-ar fi fost el un sfânt
Si om tare la cuvânt,
Prin ale sale cuvinte
Pe multi lumina la minte,

Spre-a întoarce la lumina
Si la vesnica odihna,
Si a le fi spre lamurire
Spre vesnica fericire.

Mama, mama blestemata,
Ai gândit tu vreodata,
Când îti ucideai copiii,
Ca acestia au sa-nvie

În ziua cea de apoi,
Când vom învia si noi,
Si-au sa-ti ceara socoteala
Pentru moartea lor amara?

Pentru ca tu i-ai ucis
Si-n întuneric i-ai trimis.
Atunci ei te vor mustra
Si-asa te vor întreba:

"Cum ai îndraznit tu, mama,
Mama cu inima de-arama,
Ca sa ne ucizi pe noi
Si sa ne dai la gunoi?

N-ai gândit tu oare-atunci
Ca în iad sunt grele munci
Pentru cei rau ucigasi
Care ucid copilasi?

N-ai crezut ca vede Domnul
Tot ceea ce face omul?"
Vei da seama ce-ai facut
Si câti copii ai crescut.

Ai ales numai placerea
Si ai ocolit durerea,
Dar la judecata atunci
O sa ai amare munci.

Si pentru a ta placere
Tu vei merge în durere
Si-a lui Dumnezeu mânie
Te va duce la pieire,

În iad te vei osândi,
Munca o vei dobândi,
De nu te vei pocai
Si nu te vei spovedi.


N-AI VRUT SA FI MAMA

Ce-am gresit eu, mama,VIATA sa mi-o iei?
Ma alungi din tine, de ce nu ma vrei?
N-am cum sa ma apar, sa strig... n-am putere.
Te iubesc,mamico,cat nu poti tu cere.

Unde mi-e mormantul, in care cimitir?
N-ai vrut sa gust,mama,al VIETII SFANT POTIR.
Iti voi zice "mama"chiar de nu esti mama.
Striga-ma pe nume... nu stiu cum ma cheama!

Mi-ai pus capat,mama, zilelor de vis,
Te iubesc, mamico, chiar de m-ai ucis.
Nu-mi cunosti tu chipul ca sa-l pui in rama,
Desi mi-ai luat VIATA, tot mi-esti draga, mama.

Glasul constiintei l-ai lasat deoparte.
Tocmai tu, IUBIRE ma trimiti la moarte!?
Tu din necredinta te-ai iubit pe sine,
Eu cu atat mai tare te iubeam pe tine.

Iar la Judecata cum sa te prezinti?
Nu va fi scapare, n-ai sa poti sa minti
Ucigasa fapta tu n-o poti ascunde,
N-o sa ai cuvinte pentru a raspunde.

Sunt atatea mame ce-si doresc copii,
Dati-ne o sansa sa ramanem vii.
Cin''''''''sa planga, Doamne;noaptea-atator drame
Cine sa trezeasca ZECI DE MII DE MAME.

Am omorât un înger
odata…,
i-am sfâsiat vesmântul
de lacrimi si suspine
cu mâna mea patata
de sânge si de crime.
Si ce pacat… saracul…
caci gura lui
de-o viata,
soptindu-mi la ureche
ma-nsenina cu bine.
Acum e dus…
si-mi pare rau
ca nu mai are cine
sa-mi fie… îngeresc
macar o clipa…
Si iar pacat…
caci el era iubire:
eu – micul om din el,
El – linistea din mine.

Am omorât odata
un înger
si i-am furat din sânu-i
gramada de minuni
ce mi le-a pus în cale
în drumul meu la vale
din nastere spre moarte…
Dar n-am putut-o duce
cu mine…
era prea grea
si trupul meu prea singur
ca s-o mai poata tine.

Si-mi pare rau acum
c-am stins din el
seninul cer,
caci nu mai are cine
sa-mai paseasca-agale
si uneori… timid
pe lânga mine.
E minunat când lumea-i
facuta din lumina!
El… îmi ducea minunea
eu… ma duceam pe mine.

Despre avorturi - poezie de Parintele Ilie Cleopa

Oare mama sa mai fie
Aceea ce-si omoara fiii?
Care fiara vreodata
Si-a omorât a sa fata?

Nici o fiara, tu sa stii,
Nu-si omoara ai sai fii,
Numai mama cea crestina
S-a facut ca o haina.

Este mai rea ca o fiara,
E de plâns si de ocara
Ca ea îsi omoara fiii
Si este vas al urgiei.

A lui Dumnezeu urgie
O va munci pe vecie
Ca pe pruncii ei cei vii
Ea i-a dat la casapii.

Pe la doctori i-a ucis,
Cu gheena ea s-a aprins
Ca nevinovatii prunci
I-a supus la grele munci

Spre a fi taiati bucati
Si aruncati prin galeti.
Vai si-amar de-acele mame
Ce si-au mâncat a lor carne.

Nu carne de dobitoc
Care se frige la foc,
Ci carne de oameni vii,
De nevinovati copii.

Sa stiti voi, mame nebune,
Ca altfel nu va pot spune,
Care-avorturi ati comis,
De doua ori ati ucis.

Nevinovatilor prunci
Le-ati dat îndoite munci;
Trupul lor nevinovat
În cutit l-ati aruncat.

Sufletul lor chinuit
De lumina l-ati lipsit,
Ca botez n-au apucat
Si-n lumina n-au intrat.

Iar în ziua de apoi
Ei va vor pârî pe voi,
Ca de viata i-ati lipsit
Si raiul n-au mostenit.

Iar când voi o sa muriti
Iadul o sa-l mosteniti.
Plângeti acum cu amar
Ca sa scapati de tartar.

Cât mai este vreme-acum
Mergeti la duhovnic bun,
Cu lacrimi sa va caiti
Si sa va marturisiti,

C-ati ucis pe-ai vostri fii
Si i-ati omorât de vii,
Cu moartea cea mai amara
Voi i-ati scos din viata afara.

Pruncii cei nevinovati
Stau în bezna aruncati,
Caci mamica lor haina
N-a vrut sa le dea lumina.

Dumnezeu la început,
Pe Eva când a facut,
Cu un nume tainuit
"Viata" pe ea a numit.

Si i-a spus copii sa nasca,
Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
În dureri sa nasca fii,
Spre-a fi mama celor vii.

Iar voi, mamelor nebune,
Moarte semanati în lume,
Din a dracilor povata
Omorâti si nu dati viata.

Diavolul usor va-nseala
Si va prinde cu momeala,
Caci acela la-nceput
Omorâtor s-a facut.

Iara voi lui ati urmat,
Savârsind mare pacat,
Omorând pruncii de vii,
Ducându-i la casapii.

N-ati fost voi izvor de viata,
Ci spre moarte-ati fost povata.
N-ati voit sa nasteti prunci
Si veti primi grele munci.

De aceea voi sa stiti:
Nu puteti femei sa fiti,
Nu sunteti femei de seama,
De nu vreti sa fiti si mama.

Ori paziti voi fecioria
Si lasati casatoria,
Spre a fi femei alese
Si a Domnului mirese.

De nu-ti place fecioria,
Sa iubesti casatoria,
Sa duci sarcina de mama,
Sa fii femeie de seama.

Sa nu te faci roaba placerii
Si unealta desfrânarii,
Ci a nasterii durere
Sa o primesti cu placere.

Ca pedeapsa vei avea
Si de iad nu vei scapa
Porunca de n-o pazesti
Si de nasteri te feresti.

A te mântui doresti,
Durerea sa o primesti.
Durerea-ti aduce tie
Cereasca împaratie.

De-ai ucis baiat sau fata
Ce ar fi trait odata
Poate ar fi fost un om vestit
Ce pe multi ar fi izbavit.

Poate-un împarat sau domn
Sau vreun sfânt sau mare om,
Care, de s-ar fi rugat,
Suflete ar fi salvat,

Pe multi ar fi mântuit,
Chiar din focul cel cumplit,
Pe multi ar fi ajutat
Sa aiba sufletul curat,

Iar de-ar fi fost el un sfânt
Si om tare la cuvânt,
Prin ale sale cuvinte
Pe multi lumina la minte,

Spre-a întoarce la lumina
Si la vesnica odihna,
Si a le fi spre lamurire
Spre vesnica fericire.

Mama, mama blestemata,
Ai gândit tu vreodata,
Când îti ucideai copiii,
Ca acestia au sa-nvie

În ziua cea de apoi,
Când vom învia si noi,
Si-au sa-ti ceara socoteala
Pentru moartea lor amara?

Pentru ca tu i-ai ucis
Si-n întuneric i-ai trimis.
Atunci ei te vor mustra
Si-asa te vor întreba:

"Cum ai îndraznit tu, mama,
Mama cu inima de-arama,
Ca sa ne ucizi pe noi
Si sa ne dai la gunoi?

N-ai gândit tu oare-atunci
Ca în iad sunt grele munci
Pentru cei rau ucigasi
Care ucid copilasi?

N-ai crezut ca vede Domnul
Tot ceea ce face omul?"
Vei da seama ce-ai facut
Si câti copii ai crescut.

Ai ales numai placerea
Si ai ocolit durerea,
Dar la judecata atunci
O sa ai amare munci.

Si pentru a ta placere
Tu vei merge în durere
Si-a lui Dumnezeu mânie
Te va duce la pieire,

În iad te vei osândi,
Munca o vei dobândi,
De nu te vei pocai
Si nu te vei spovedi.


N-AI VRUT SA FI MAMA

Ce-am gresit eu, mama,VIATA sa mi-o iei?
Ma alungi din tine, de ce nu ma vrei?
N-am cum sa ma apar, sa strig... n-am putere.
Te iubesc,mamico,cat nu poti tu cere.

Unde mi-e mormantul, in care cimitir?
N-ai vrut sa gust,mama,al VIETII SFANT POTIR.
Iti voi zice "mama"chiar de nu esti mama.
Striga-ma pe nume... nu stiu cum ma cheama!

Mi-ai pus capat,mama, zilelor de vis,
Te iubesc, mamico, chiar de m-ai ucis.
Nu-mi cunosti tu chipul ca sa-l pui in rama,
Desi mi-ai luat VIATA, tot mi-esti draga, mama.

Glasul constiintei l-ai lasat deoparte.
Tocmai tu, IUBIRE ma trimiti la moarte!?
Tu din necredinta te-ai iubit pe sine,
Eu cu atat mai tare te iubeam pe tine.

Iar la Judecata cum sa te prezinti?
Nu va fi scapare, n-ai sa poti sa minti
Ucigasa fapta tu n-o poti ascunde,
N-o sa ai cuvinte pentru a raspunde.

Sunt atatea mame ce-si doresc copii,
Dati-ne o sansa sa ramanem vii.
Cin''''sa planga, Doamne;noaptea-atator drame
Cine sa trezeasca ZECI DE MII DE MAME.

Am omorât un înger
odata…,
i-am sfâsiat vesmântul
de lacrimi si suspine
cu mâna mea patata
de sânge si de crime.
Si ce pacat… saracul…
caci gura lui
de-o viata,
soptindu-mi la ureche
ma-nsenina cu bine.
Acum e dus…
si-mi pare rau
ca nu mai are cine
sa-mi fie… îngeresc
macar o clipa…
Si iar pacat…
caci el era iubire:
eu – micul om din el,
El – linistea din mine.

Am omorât odata
un înger
si i-am furat din sânu-i
gramada de minuni
ce mi le-a pus în cale
în drumul meu la vale
din nastere spre moarte…
Dar n-am putut-o duce
cu mine…
era prea grea
si trupul meu prea singur
ca s-o mai poata tine.

Si-mi pare rau acum
c-am stins din el
seninul cer,
caci nu mai are cine
sa-mai paseasca-agale
si uneori… timid
pe lânga mine.
E minunat când lumea-i
facuta din lumina!
El… îmi ducea minunea
eu… ma duceam pe mine.