Ce decizie sa iau?

Ti-e frica sa nu sufere? Tot el ! Si cu tine cum ramane?! Lui ii pasa ca tu suferi?!


Incearca sa discuti cu el depsre problema alchoolului si a prietenilor. Pune si problema unei terapii de cu[lu si dezalcolizare. Sa-ti spuna ce alege! Daca alege prietenii si implicit alcoolul, LASA-L nu vei avea un viitor fericit cu el si nu iti spun daca veti ajunge sa aveti si copii cat vei suferi TU si COPIII, el va dori doar bani sa-i bea cu prietenii si voi nu veti conta, chiar daca iti va spune in putinele momente de luciditate cat de mult va iubeste, cat de rau ii pare si ca nu se va mai repeta.

intamplarea face ca e foarte greu sa traiesti cu un alcoolic.oricat ai vrea tu si ai incerca depinde doar de el.tre sa inteleleaga ca ar fi mai bine pentru toti daca s ar lasa de bautura.insa nu se intampla asta.deobicei starea pe care i o da alcoolul primeaza si momentele astea se vor inmulti.cu timpul se v a mai lasa se v a mai apuca,dar tot alcoolic ramane.iar tu nu poti sa porti o conversatie cu el deoarece creierul sau ii e inghetat.nu te poti baza.calca ti pe inima si rupe relatia asta doar daca nu vrei ca tu sa fi mereu sa traiesti momente de maxima agonie.o sa fie puncte in care pur si simplu zici"m am saturat".un dependent de droguri,jocuri de noroc,alcool,etc trage in problemele lui si persoanele din jur,transmite anumite energii negative creeandu ti tie probleme pe care tu nu ti le meriti.viata trebuie traita cu oameni asemanatori tie nu se merita sa te sacrifici pentru o cauza pierduta.Gandeste te bine !

nu-ti va spune nimeni ce sa faci ,tu stii ce-i mai bine pentru tine.
ceea ce ma frapeaza in mesajul tau ,,este "il iubeam,,"
pe de alta parte partenerii dintr-un cuplu au si este bine sa aiba si activitati separate
problema este ca pe tine nu cred ca te deranjeza ca iese cu baietii, ci pentru ca nu stii exact ce face atunci cand iese
Cred ca exagerezi putin ,,un alcoolic bea zilnic si mult si face foarte urat daca nu are bautura in casa,,bea f mult si dimineata si seara ..nu doar cand iese cu amicii ..
Adevarata problema de ingrijorare nu este alcoolul...poate suna dur dar altfel nu am cum sa ti-o spun ,ci teama de pierdere
Atata timp cand iti constientizezi sentimentul si stii exact ce simti si ce este acea simtire atunci cand el pleaca,vei gasi singura raspunsurile

spune-i ceea ce simti ,nu ceea ce sa faca el (asta e responsabilitatea unei mame!
Succes!

problema este alcoolul, d-na psh,de ce nu merge cu prietenii la un fotbal sau la un tenis, sau stiu eu, o oarecare activitate,alta decat bautul! si e normal s-o deranjeze faptul ca-i inchide telefonul, asta e o atitudine tipica a consumatorului de alcool pentru ca e constient de faptul ca-l va suna dar in schimb nu constientizeaza faptul ca ar trebui sa fie acasa. asta e drumul spre dependenta de alcool, ti-o spun eu draga Ioan@88 , si nu-ti spun din carti sau din ce invata unii in facultate;...viata bate filmul, in cazul asta viata bate studiul, ti-o spun din propria experienta, parca ma regasesc in ceea ce spui tu mai sus, am trait 12 ani alaturi de un alcoolic(la inceput cate una mica iar apoi de dimineata pana seara) si vreau sa spun ca inca mai indur aceste chinuri ....de ce ? sa nu ma intrebe nimeni de ce pt ca nu stiu, probabil nu am suficient curaj, prefer sa treaca timpul si inca mai sper ca totul va fi bine, vreau sa-l ajut si nu pot pentru ca nu ma lasa. Uneori am momente de trezire la realitate cand ma intreb ce fac cu viata mea si a copilului(mai avem si un copil), pentru ca a lui e fara indoiala ratata si automat si a mea. Problema alcoolului e GRAVA!!!
E o lupta crunta , preferam sa aiba o amanta decat sa bea!

Ioan@88 te inteleg perfect. Nu te cunosc dar iti dau un sfat: pleaca de langa el. Nu face greseala mea sa ramai cu el doar pentru ca il iubesti. Iubeste-te pe tine mai mult decat pe el. La un moment dat am fost intrebata si eu: cat bea? Ce conteaza? M-a deranjat si ma deranjeaza enorm.
Asa ca fa-ti curaj si traieste-ti viata . Nimeni nu o traieste in locul tau! Lasa-l pe el cu prietenii si cu votca lui. Eu sunt deja distrusa psihic. Cand il vad ca bea imi pierd controlul si ma pierd cu firea. Imi distrug viata atat mie cat si copiilor mei. Eu nu am curaj acum sa fac un pas atat de drastic, mai ales ca sunt si copiii. Cu toate ca uite, copilul meu de 10 ani mi-a spus: "Mami desparte-te de el. Viata noastra va fi alta. Nu vom mai trai asa cum traim acum: in functie de faptul daca tati a baut azi sau nu". Deci trage tu concluzia.

cred ca indiferent de cate sfaturi vei primi vei actiona tot cum iti dicteaza inima.
cel putin eu asa am facut. dar m-am distrus in incercarile mele de a-l salva. dupa 13 ani impreuna, mi-am facut curaj sa-l las..
nu am cum sa-ti povestesc decat pe scurt prin ce am trecut.. si crede-ma ca am incercat imposibilul: de la discutii, tratamente, vorba buna, studiat problema dependetei de alcool.. trecand prin vizitele mele la pshiholog si luptandu-ma cu gandul ca nu-l pot lasa ca e bolnav si e datoria mea sa-l salvez, ca,de , il iubeam, ..si ajungad la pierderi de cunostinta, spaima ca a murit, salvare, pana la amenintari si plecat de acasa si terminand cu scandaluri, batai, injuraturi si crize de plans, depresie dar ramanand cu obsesia de a-l salva....
si am ajuns dupa atata chin la singura concluzie reala:degeaba vreau doar eu sa se lase, sa fim o familie normala sisa facem cate am fi putut reaizia impreuna.. aveam prietene care ma sfatuiau sa-mi fac o viata dubla ca sa nu mai sufar atat si sa-l las sa bea.. ce proaste..nu intelegeau ca de fapt il iubeam..si sufeream pt degradarea lui si pt chinul meu..
dar cred ca iubeam ce fusese sau ce-ar fi putut fi, nu realitatea.. si eu vroiam sa se schimbe.. dar ne putem schimab doar pe noi si doar daca vrem..
asa ca l-am lasat
bine, rasplata mea a fost ca tot el s-a razbunat pe mine, si m-a lasat in strada dupa atatia ani, dar crede-ma, cat imi e de greu cu traiul zilnic, linistea cand ajung acasa, lipsa temerii si relaxarea imi dau putere sa ma gandesc la mine.. m-am simtit minunat dupa.. uneori ma gandesc ca as fi putut pleca mai demult, sau as mai fi putut sta..dar imi trece..

si crede-ma , oricine a fost in situatia asta la fel ti-ar spune..niciodata nu o sa renunte la ceva ce-i place..

acum sunt bine :)
sper sa fii si tu bine
bafta

Este foarte frumos sentimentul pe care il porti pentru el, parca ar fi desprins din 1 Corinteni 13. Dar daca numai tu iubesti asa, atunci este degeaba.
Ar fi multe de discutat, dar eu te intreb doar un lucru: daca acuma, cand esti tanara si frumoasa se poarta asa cu tine, cum crezi ca se va purta cand: 1. vei fi cu burta mare; 2. vei avea 1-2 copii mici, apoi intre servici, casa, masa si grija pentru copii nu-ti mai ramane timp sa te ingrijesti; 3. vei fi batrana, cu riduri...
Si bautura ramane vesnic tanara si atragatoare.