Glanda salivara obturata

Acest comentariu a fost moderat de administratorul forumului

Am citit pe internet ca propolisul este foarte bun. Cumpara propolis de la stupari sau chiar de la farmacie. Faci gargara, il poti tine in gura,...Sanatate.

Mersul la doctor este obligatoriu. Nici un alt tratament, sfat, parere, nu il inlocuieste. Succes si sanatate. .

Multumesc mult tuturor, pt raspunsuri!
Ma intriga faptul ca tocmai mie mi s-a putut intimpla sa imi apara aceste pete (stiti cum e, de multe ori vorbim de necazuri ca si cum cineva ne-ar proteja de la sine de ele.. "mie nu mi se va intimpla asta niciodata") pt. ca acum nu mai fumez (m-am lasat de fumat acum 11 ani, cind am ramas insarcinata), nu beau, decit f. rar (nu imi place sa beau si nici n-as putea pt ca urmez si un tratament cu antidepresive, pt anxietate), nu ma expun la soare aproape deloc (am tenul alb si spatele plin de alunite si asta ma face sa ma feresc de soare).. Deci, medical vorbind, nu prezint nici un factor de risc pt astfel de probleme.. Insa, pe de alta parte, daca e sa ma intorc la esenta vietii noastre, care, cred eu, este religia, am destule pacate si.. toate se platesc la un moment dat.
Ce imi doresc acum cu disperare este, evident, sa nu fie ceva grav, daca este, totusi, imi doresc sa ma fac bine, desigur, imi doresc sa imi fie lectie toata povestea asta ca, astfel, sa imi imbunatatesc relatia cu Dumnezeu care de atitea ori ne iarta si caruia de atitea ori noi ii intoarcem spatele..
Si daca pina la urma, toate astea nu se vor intimpla, imi doresc sa imi asum sfirsitul pt ca am impresia ca odata asumat, acesta vine cu mult mai usor si se intimpla mult mai "fara durere". Sufleteasca sau fizica ..
Singurul meu regret vor ramine copiii mei. Ca nu voi putea sa ii vad mari, ca atit de copii cum sint vor trebui sa treaca peste sfirsitul meu, ceea ce mi se pare crunt..
Dar Dumnezeu le potriveste pe toate.. Sper, din suflet, sa nu ajungem pina acolo.. Sint mult prea mici, sint mult prea tinara..
Imi cer scuze daca am parut patetica.. nu asta am intentionat, am scris pur si simplu ce am simtit, iar zilele astea asta e tot ce simt.. Nu sint in stare de nimic altceva decit sa ma gindesc la lucrurile astea.. nu pot face nimic in casa, ma ocup doar de copii, pt ca trebuie, dar nimic altceva ..
Va multumesc!
Doamne ajuta!

Domnul Doctor, ati speriat doamna!
Acum vorbind f serios, desi am doar 21 de ani, acum 3 ani era sa mor din cauza unei extractii de molar de minte prost efectuata. Am stat prin spitale 1 an de zile, abia am scapat. Dar aceea a fost alta situatie! Dvs. aveti cu totul altceva! Insa sa fiti pregatita pentru tot, caci indiferent de ceea ce aveti sa stiti ca numai prin putere se merge mai departe! Insa sa priviti si partea buna! Pe mine, de exemplu, m-a motivat sa dau la medicina! Peste cativa ani voi avea eu proprii mei pacienti. Cat despre stomatologi, sa aveti mare grija, unii nu stiu nimic, credeti-ma! Va recomand sa mergeti la spitalul clinic de chirurgie oro-maxilo-faciala din Bucuresti! Sunt medici desavarsiti! Multa sanatate!

Multumesc, dle. doctor, inca odata, pt raspunsul dvs. Multumesc, Andreea, pt. interventia ta.. Este adevarat ca sint speriata insa dl. dr. nu are nici o vina pt ca eu am fost aceea care a cerut un raspuns sincer. Apreciez faptul ca dinsul a inteles ca nu am nevoie de minciuni. Asa cum spuneai, Andreea, numai prin putere se merge mai departe.. si constientizarea a ce ni se intimpla cred ca ne obliga sa fim puternici, vrem sau nu vrem.
Asa cum spuneam, daca dau Dumnezeu si Maica Domnului sa trec de problema asta, cred ca singura parte buna, pozitiva pe care as putea sa o gasesc ar fi ca aceasta problema este ocazia sa ma intorc cu fata la credinta, mai mult decit am facut-o pina acum.. Sper sa ajung aici..
Nu ne cunoastem, Andreea, insa din cuvintele tale reiese o personalitate puternica, pe picioarele ei. Te admir pentru putere si mi-as dori sa am si eu forta ta!
Multumesc, inca odata, amindorura.
P.S. Sint in Spania, asadar ma voi opera aici. Partea buna e ca aici spitalele "de stat" au aparatura f. buna, mult mai buna decit clinicile private, spre deoesbire de Romania. Inconvenientul e ca, pt o operatie normala, care nu presupune nici o gravitate sau urgenta, programarile merg foarte, foarte incet (te pot programa acum pt decembrie sau chiar mai tirziu). Cele grave se programeaza repede. In fine..

Ma bucur ptr. tine! Si fratele meu a facut o operatie la genunchi in Spania si acum este bn. sanatos. Daca alegea sa o faca in tara ramanea fara picior, acum abia daca i se vad 2 punctulete pe rotula, de la laser. Iti doresc sincer multa sanatate si imi doresc ca dupa ce primesti diagnosticul d la medicii chirurgi sa ne scrii sa aflam si noi! Si crede, fiecare dintre noi avem pe cineva acolo sus care ne iubeste!

Cu siguranta ca am sa va scriu! O imbratisare calda!

Juluia, iti inteleg foarte bine teama. Am trecut odata printr-o problema grava de sanatate cand, un diagnostic gresit pus de un doctor, m-a adus in pragul disperarii. Intr-o saptamana mi-am revazut intreaga viata, m-am impacat cu soarta de a mi se intampla tocmai mie asa ceva. Singura durere pe care o aveam era data, ca si la tine, de gandul ca fetele mele, mici pe atunci vor ramane fara sprijinul meu. Diagnosticul a fost pus in urma unei echografii la san, doctorul cu care facea echipa d-na radiolog, in urma interpretarii acelei echografii, a hotarat sa ma opereze de urgenta. Norocul meu a fost ca la internarea in spital imi trebuia un document aflat in dosarul med de familie. Medicul de familie mi-a spus ca nu se face o operatie radicala, in unele cazuri, decat dupa ce se cere parerea unui alt specialist. Am mers la alt medic, specialist in radiologie, care mi-a facut echografia si mi-a spus ca nu am nimic grav. I-am aratat celalalt rezultat, la inceput s-a enervat dar apoi mi-a mai facut inca o data echografia cu mult mai mare atentie. Mi-a zis ca nu am nimic, ca el garanteaza pt ceea ce spune si m-a trimis pt tratament la un medic ginecolog, eu aband mastoza fibrochistica. Dovada ca a avut dreptate este faptul ca au trecut de atunci multi ani si nu am nimic. Domnul dr radiolog se numea Cezar Daniil, Dumnezeu sa-l odihneasca. Daca nu as fi cerut inca o parere care sa confirme/ infirme diagnosticul initial, as fi ramas fara un san. Cere deci parerea a inca unui specialist, nu te panica si nu te gandi la ce este mai rau. Trebuie sa fii optimista si sa ai incredere in Dumnezeu ca totul va fi bine. Sanatate.

Si eu am mai trecut odata prin frica de cancer. Eram in tara, chiar inainte de a veni in Spania, si facind un control ginecologic pentru niste probleme minore pe care le aveam la momentul respectiv, medicul (renumit in oras) mi-a spus ca am cancer faza 2. Prima reactie a fost sa simt o transpiratie rece pe sira spinarii .. Consultul mi-l facuse cu nu stiu ce super-aparat spunea dinsul, foarte sensibil la orice modificare a celulelor, mi-a aratat pe ecranul aparatului si ceva ce spunea dinsul, erau celule canceroase. Stiu ca mi-a spus ca daca plec (in Spania) nu o sa ma mai pot ingriji, nu o sa mai pot lua tratamentul pe care, altfel, el mi l-ar da si care m-ar putea ajuta, daca as ramine in tara (sa ma tratez).
Si atunci, am fost terminata (cred ca si de atunci mi s-a declansat anxietatea.. ). Vreo 2 saptamini nu imi suna in urechi decit CIN 2, ma gindeam la copilul meu (atunci aveam numai unul), la toata viata mea, la ce am facut si ce as mai fi vrut sa fac. Noaptea nu mai puteam dormi..Ultima mea speranta ramasese Dumnezeu. In fiecare seara citeam Acatistul Maicii Domnului, cu o iconita linga mine si o luminare aprinsa linga ea.
Ca si tine, am iesit din chinul acela cerind, la sugestia unei prietene de familie, si o a doua opinie. Era (cred ca inca mai este) in Galati o doamna doctor mai religioasa, ca sa spun asa, renumita in oras pt faptul ca ea nu facea avorturi. O prietena m-a sfatuit sa merg si la ea. M-a consultat si dinsa si mi-a spus ca nu e nici urma de cancer. I-am spus ca medicul care ma vazuse anterior a fost foarte ferm in diagnostic, la care raspunsul dinsei a fost acelasi: nici urma de cancer.
In situatia asta, ar fi de comentat ori ca primul ginecolog care m-a vazut a gresit ori ca .. (si imi pare rau daca ateii se simt ofensati) .. intr-adevar s-a intimplat o minune. Cu riscul de a parea o fanatica religios vorbind, eu vreau sa cred in a doua ipoteza. Desi las alta impresie, nu sint o crestina practicanta, din pacate. Stiu foarte multa teorie religioasa insa aplic atit de putin, credeti-ma..! Cred ca mai degraba ma lupt cu mine insami in a ma converti intr-o adevarata crestina decit practic religia. Dar chiar si-asa, consider ca Dumnezeu este ultima noastra speranta, in viata. Nu vad de ce nu as crede. Acesta este motivul pt care de atunci am spus mereu ca Dumnezeu m-a salvat de la cancer.
Insa cum slabiciunile multora dintre noi, ies la suprafata, asa s-a intimplat si cu mine.. Din acest motiv, desi sper ca Dumnezeu ma va ajuta inca odata, nu cred ca merit sa primesc ajutor din partea Lui.
Insa doar El stie cu certitudine, daca merit sau nu, prin urmare mie nu imi ramine decit sa ma rog si sa sper..
Multumesc si o seara buna!