Despre fibromul uterin

Tinctura din mladite de mugur de zmeur da randament.Foarte bun este si ceaiul de pelin maxim 2 cescute/zi consumat 10 zile consecutiv.Acestea m-au ajutat in diminuarea fibromului...dar nu am scapat de interventie...miomectomie.S-a intamplat in februarie,iar recuperarea a fost rapida.
Cele mai importante sunt CREDINTA si gândirea POZITIVA!
Sanatate!!!!!

Buna. Si eu am facut embolizare desi mi-a fost recomandata miomectomia. Am fost la dl Rares Nechifor, mi l-a recomandat o prietena care a facut la dansul acum 1 an si jumatate. Eu cand am ajuns la dl doctor deja ma pregatisem spiritual de miomectomie insa dansul a avut rabdarea de a imi explica faptul ca facand miomectomie in situatia mea, cea in care fibromul este destul de mare (11 cm), risc sa ajung la histerectomie, din cauza faptului ca acel fibrom era foarte alimentat. Asadar, am facut embolizare si dupa doar 2 luni de zile, fibromul s-a redus aproximativ 7,5 cm. Eu recomand embolizarea fibromului. De ce sa scoatem cand putem sa avem rabdare si sa ne vindecam? Eu nu mai am dureri, primele doua saptamani au fost mai grele dar acum ma simt fantastic. Ciclul mi s-a reglat, nu mai sunt balonata, ma simt chiar foarte bine. Incercati sa luati legatura cu domnul doctor in cazul in care vi se recomanda embolizarea, miomectomia sau histerectomia. E mai bine sa salvati decat sa scoateti. Multa sanatate, fetelor!

Salutare fetelor,
Vreau sa va impartasesc experienta mea alaturi de cele 3 fibroame pe care le am. In urma controlului anual, in februarie 2013, am fost diagnosticata cu uter fibromatos - au rasarit 3 fibroame, micute, cel mai mare avea 1.9cm, mijlociul cam 0.9cm, iar cel mic vreo 2mm – medicul mi-a recomandat sa le tinem sub observatie pentru ca momentan nu deranjeaza si decidem viitorul lor dupa ce apare un bebe. In aprilie 2014, dimensiunea lor a ramas aceasi, iar in februarie 2015 am aflat ca cel mare crescuse pana la 2.7cm, cel mijlociu avea 1.2cm, iar cel mic cam 7mm. Toate bune si frumoase pana acum, pam pam, surpriza cea mai mare a fost in luna decembrie 2015 cand cel mare ajunsese la 6/5.89 cm, mijlociul ajunsese la 2/1.9cm, iar cel mic cam 0.9cm. Treburile devenisera serioase, chiar foarte serioase.
Atunci am inceput sa ma informez despre cauzele aparitiei lor, simptomatologia lor, tratamente si tot felul de alte informatii. Recunosc, sunt o persoana foarte curioasa, nu accept ideea ca “sunt bolnav”, nu cred in boala, decat daca este vorba de o cauza ereditara sau o ruptura a ceva …
Despre cauze, se stiu foarte putine, sa spunem ca in cazul meu este vorba de mostenirea genetica (mama si matusa mea au avut fibroame) si culoarea pielii (sunt bruneta, tenul este mai inchis la culoare); despre simptomatologie mi-e greu sa vorbesc, deoarece eu nu am avut nici unul dintre ele ... nu am sangerari mai mari acum fata de menstrele de acum cativa ani, nu s-au intensificat durerile la menstra.
Intre decembrie 2015 – ianuarie 2016 am facut vreo 8 vizite la diferiti medici, cu experienta in tratarea fibroamelor uterine si 7 dintre ei mi-au recomandat miomectomia, ca fiind singura metoda prin care eu pot ramane gravida in viitorul apropiat. Nu mi-a suras ideea unei taieturi indiferent ca sunt doar inciziile de la larascopic, fie ca este taietura ca la cezariana. La miomectomie se poate scoate doar un singur fibrom, apoi pauza 1 – 1 ½ an si dupa poate aparea si bebele… Din start am refuzat interventia, gandindu-ma doar la faza ca … ok, prin miomectomie il scot pe cel mare, astept 1 an si dupa cand vreau bebe, pot afla ca cel mijlociu de la 2 cm cat are acum poate ajunge si el la 6cm, ca doar cel mare a crescut ca “Fat Frumos” in 8 luni.
Citisem despre embolizare si eram foarte consternata de ce nu mi-o recomandase nici unul din doctorii de prestigiu la care am fost. Intr-un final, dupa ce am acumulat o serie de informatii am decis sa imi fac o programare la radiolog si a fost singura care mi-a propus ca o solutie, interventia de embolizare.
Am venit in Bucuresti si ca sa vedeti cum e cu intamplarea: pe podul de la Baneasa este un panou mare de tot cu echipa medicala de la Ponderas, acolo unde lucreaza si doctoral Rares Nechifor. Am facut cale intoarsa si ne-am dus glont la Ponderas. Am reusit sa ne programam la domnul doctor, ne-am intalnit cu dansul, am stat de vorba despre ce presupune interventia, care vor fi urmarile si alte informatii de care aveam nevoie pentru a ma linistii. La 10 zile dupa programare, ma aflam pe masa de interventie.
A fost o experienta foarte frumoasa, am plecat zambind catre blocul operator, m-am intors zambind,insa noaptea au inceput starile de rau: stari de greata accentuata, am vizitat prietenul meu cel mai bun cred ca pe putin 30 ori in 3 zile si durerile in zona genitala, dar acelea erau suportabile.
Acum a trecut o saptamana de la interventie si va zic sincer … sunt foarte ok.
Tot ce am invatat din experienta este: faceti un RMN daca vedeti ca in urma a 2-3 ecografii, fibroamele au dimensiuni diferite, informati-va cat mai mult, nu aveti frica de nimic, facet ice simtiti voi in momentul acela.

Sa stii ca sunt foarte multe femei. Daca esti curioasa, poti foarte bine sa te documentezi. Nu e ca si cand nu gasesti statistici si testimoniale si din Romania si din Europa, cu femei care au avut uter fibromatos si dupa embolizare, au facut 2-3 copii. Bineinteles, fiecare organism e unic dar conteaza foarte mult si de modul de viata pe care il alegi. Verisoara mea este una dintre exemple. A facut embolizare la acest medic renumit, Dr. Rares Nechifor. La 7 luni dupa embolizarea unui fibrom de 12 cm, a nascut un baietel de 3 kile 700 , perfect sanatos. Deci, se poate. Din nefericire, eu am apelat acum multi ani la miomectomie care s-a transformat in histerectomie pentru ca am inceput sa sangerez. Nu va puteti imagina groaza si depresiile, durerile. Slava stiintei ca a adus in Romania noi metode de tratament. Incercati sa salvati atunci cand puteti! Nu va mai luati dupa medicii care vor sa taie, mergeti si la alti medici. Cereti pareri. Multa sanatate!