Pulsatii tampla dreapta

buna as vrea sa vorbim, si eu trec prin aceleasi lucruri, te rog sa-mi spui cum ai rezolvat , multe persoane mi-au spus ca totu e in capu meu ca-mi imaginez..etc , dar nu este asa pe me chiar ma doare!v-as multumi toata viata dk m-ati ajuta!lasati-mi un nr de telefon sau o adresa de facebook sa va contactez!Va multumesc

da, cu parere de rau sunt si persoane cumplite, daca spui ca te doare zic ca esti nebun .
Pacat ca nici medicii in ziua de azi nu iau in serios unele dureri sau nu au exploatat aceasta zona a corpului, de exemplu eu ma confrunt cu dureri fulgeratoare la tâmpla dreapta,toate analizele,scaner irm sunt ok, insa nici un medic aici in Franta nu este capabil sa-mi dea un diagnostic.

Apreciez faptul ca fiecare dintre voi va pierdeti timpul sa imi raspundeti la nelamuriri.
Cu toate astea ma simt indreptatita sa ma ''apar'' cumva.
Sincer...nu e ca si cum stau toata ziua, ma uit pe pereti sau ma analizez in oglinda si ma gandesc : hmm,astazi de ce boala sa mai sufar?. Despre timpul meu liber, nu stiu ce sa zic. Am o viata destul de ocupata : dimineata merg la sala, apoi invat pt un examen, apoi lucrez, apoi termin si ma pregatesc de somn. Pe langa asta, voluntariez in doua magazine de caritate, in weekend si o zi din timpul saptamanii. Deci practic, nici macar weekendul nu il am liber. Apoi,seara de seara scot catelul la o plimbare pe rau. In septembrie, pe langa toate astea, o sa incep si niste cursuri.
Cineva imi spunea ca sunt deprimata. Nu sunt deloc. Sau poate am vreo deprimare ascunsa, pe care eu nu pot sa o identific, dar au identificat-o ceilalti in 3 randuri scrise pe net. Am 22 de ani, am plecat singura in Uk dupa ce am terminat facultatea-pentru ca mi-am dorit asta de cand aveam 8 ani-, mi-am facut prieteni aici,am un job modest dar care ma ajuta sa-mi permit sa ies la o cafea si sa imi cumpar o pereche de blugi, si cel mai important, sunt pe drumul spre indeplinirea visului meu. Deci toate bune si frumoase. Singurul lucru de care ma tem, si pe care nu-l pot controla e propria-mi moarte. Si stiu ca asta o sa vina intr-o zi, dar sper ca nu inainte de a-mi vedea toate dorintele indeplinite. De fapt, daca as putea spune altfel, imi place atat de mult viata incat nu as vrea sa o parasesc niciodata. Ok, poate ca exagerez cand ma tem sa ating clantele de la buda, ok poate ca jumatate din grijile mele nu or sa se indeplineasca niciodata. Dar...cand corpul imi da cele mai mici simptome, si care persista in timp, incep sa ma ingrijorez. As putea sa stau, sa zic ca nu e nimic si sa las lucrurile asa? Sincer va intreb, voi asa faceti? De aia vad tot felul de comentarii pe forum-ul asta, cu persoane cu te miri ce infectii care prefera sa ceara sfaturi pe net, decat sa vada un doctor competent.
Si ok...bun, e totul in mintea mea. M-ati convins. Eu imi provoc toate durerile viscerale. Dar ce garantie am eu ca asa e intr-adevar? Daca se ascunde ceva mult mai grav in spatele acestor simptome, aparent banale? ( daca poti numi banal faptul ca de mai bine de o saptamana am o vena umflata in dreptul tamplei si ma doare capul). Cine poate stie? De ce toti traim cu impresia ca noua nu ni se poate intampla si ca boala e mult mai departe, ca apartine oricui altcuiva, numai noua nu? Nu vreau sa exprim un tip de gandire fatalista, dar mi-ar placea sa fim totusi mai realisti. Oricand putem sa ramanem fara maini, fara picioare, fara ochi. Oricand putem dezvolta tot felul de tumori. Oricand ne putem infecta cu diverse boli. De ce doar pentru ca am 22 de ani, inseaman ca sunt scutita de pe lista bolnavilor de cancer? Sunt cazuri zilnice cu persoane mult mai tinere, cu copii care sunt loviti de boala.
Sincer...ma socheaza sa vad ca sunt de blamat si trimisa la terapie ( desi nu zic ca terapia e un lucru rau, am urmat terapie in liceu pt alte lucruri si am vazut efectul relaxant si benefic pe care ti-l poate oferi) doar pentru ca ma ingrijorez cu privire la starea mea de sanatate. Asa. si sunt anxioasa. Diferenta dintre sanatate si boala e graduala si ''normalitatea'' tine de numitorul comun al unei societati. Deci daca eu sunt privita ca avand oarecare tulburari de personalitate, atunci ma gandesc cu groaza ca ''normalul'' din societatea noastra e acela care nu a aflat inca cum se foloseste un sapun si cat de importanta e igiena dentara. Adevarul este ca da, este anormal sa te duci la doctor sa iti faci analizele de rutina anual,cum se cere in fapt la carte. Ce alt om zdravan la cap mai face asta?
Dar...nu vreau sa intru in polemici cu nimeni. Departe de mine gandul de a fii nerecunoscatoare celor care nu au ocolit dilema mea.
Cat despre ''marele efect placebo'' chiar este in curs de desfasurare pe masa mea cartea ''Placebo- The Belief Effect'' - Dylan Evans. Recomand oricui e interesat. Pe mine nu a reusit sa ma convinga, dar sunt momentan la jumatate. Mai la sfarsit vine partea cu nocebo, si poate o sa ma regasesc acolo, cum mi-ati sugerat voi.

E interesanta observatia de mai sus.
"Inversul nu e valabil. Cand un om are ceva, nu se vindeca psihic, desi intotdeauna psihicul ajuta sau trage in jos un pacient". Eu nu pricep cum poti sa-ti cauzezi dureri, dar cum nu poti sa le anulezi. Ciudat, dar credeam ca efectul placebo spune exact asta.
Rugamintea mea era sa imi spuna cineva cu constiinte medicale solide daca tetraciclina poate cauza hipertensiune craniana. Multumesc frumos.

Good luck. You''ll reaaaaaaaally need it in life!!

Buna vazand faptul ca au trecut 7 ani de la ce ai scros a.si vrea sa stiu cum te mai simți si ce ai rezolvat ma gasesc 99% în ce ai scris.

Ciudat. Si pe mine tocmai cafeaua ma facea sa-mi treaca..

Cu asta mă confrunt și eu acum , de 6 zile mi s-a umflat venele la ambele tâmple sunt extrem de vizibile și pulsează într-una , a apărut asta după o ședință la solar , și nu se mai dezumflă , oare ce să fac să treacă? Sunt disperată , medicul neurochirurg a zis că va trece de la sine dar nu văd rezultate deloc((((