Spondilolisteza este denumirea latină unui „corp vertebral alunecat”. Spondilolisteza este diagnosticată atunci când o vertebră alunecă înaintea celei de dedesubt. Această situaţie este intalnită în urma procesului general de îmbătrânire în care oasele, articulațiile și ligamentele de la nivelul coloanei vertebrale devin slabe și mai puțin capabile să țină coloana vertebrală în aliniere.

Spondilolisteza apare cel mai frecvent în regiunea lombosacrală, prin alunecarea vertebrei L5 față de suprafața superioară a sacrului, dar și la regiunile mai înalte ale coloanei.

                  Clasificare:

• tip I – displazic sau congenital – prin lipsa de dezvoltare a proceselor articulare; de cele mai multe ori există o asociere cu spina bifidă ocultă a vertebrei L5.


• tip II – istmic – produs de stres mecanic continuu, microtraumatisme, microfracturi.


• tip III – degenerativ – datorită scăderii în  înălţime a discului intervertebral se produce  o remodelare a proceselor articulare ce poate să ducă la alunecarea vertebrelor.


• tip IV – postoperator – apare la pacienţii care au avut o laminectomie decompresivă, sau orice altă intervenţie chirurgicală, care produce destabilizarea coloanei vertebrale.


• tip V – traumatic


• tip VI – patologic – produsă de o boală osoasă generalizată sau localizată, ex. boala Paget, metastazele din cancerul de sân, etc.

Spondilolisteza degenerativă este relativ rară în alte segmente ale coloanei vertebrale, dar se poate întâlni la două sau chiar trei segmente simultan. Deși nu este la fel de comună ca spondilolisteza lombară, spondilolisteza cervicală (de la nivelul gâtului) poate să apară. Atunci când spondilolisteza cervicală se produce, este de obicei o problemă secundară artritei de la nivelul faţetelor articulațiilor.

Acest articol analizează cauzele care stau la baza apariţiei spondilolistezei, diagnosticul, simptomele, precum şi gama completă de opţiuni chirurgicale şi non-chirurgicale de tratament pentru spondilolisteză degenerativă.

1.     Cauzele apariţiei spondilolistezei degenerative  

Fiecare segment al coloanei vertebrale are in componenţa sa vertebre, discuri intervertebrale, şi faţete articulare. Discul intervertebral acționează ca un amortizor de șocuri între vertebre, în timp ce faţetele articulare pereche restrâng mișcarea. Ele permit coloanei vertebrale să se aplece în față (flexie) și in spate (extensie), dar nu permit o mişcare de rotație. Pe măsură ce se înaintează în vârstă, faţetele articulare pot deveni incompetente și permit prea multă flexie, permiţând astfel unui singur corp vertebral să alunece pe celălalt.

2.     Diagnosticul spondilolistezei degenerative 

Spondilolisteza degenerativă este diagnosticată de un specialist al coloanei vertebrale care urmareşte 3 etape:

I.           Istoricul medical – în primul rând o revizuire a simptomelor pacientului şi în ce situaţie apar sau dispar.

II.          Examinarea fizică – pacientul este examinat pentru simptome fizice, cum ar fi gradul de mișcare,                  flexibilitate, orice slăbiciune musculară sau simptome neurologice.

III.        Testele de diagnostic – în cazul în care după istoricul medical şi examenul fizic este suspectată o spondilolisteză, se recomandă o radiografie pentru a confirma diagnosticul și/sau pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor pacientului. Pe baza informaţiilor obținute de pe radiografie, pot fi recomandate teste suplimentare, cum ar fi un examen RMN, pentru a obține date suplimentare.  Spre deosebire de spondilolisteza istmica, gradul de alunecare al unei spondilolisteze degenerative, nu este de obicei menţionat, deoarece este aproape întotdeauna de grad 1 sau 2. În cazurile spondilolistezei degenerative, fațetele articulațiilor degenerate tind să crească în dimensiune, cauzând stenoza coloanei vertebrale lombare.

3. Simptomele spondilolistezei degenerative

Principalele simptome ale spondilolistezei degenerative includ:

• Dureri de spate și / sau dureri de picioare – sunt simptomele cele mai tipice pentru spondilolisteza degenerativa. Unii pacienți nu au deloc dureri de spate, in timp ce altii au dureri de spate foarte pronunţate şi nici o durere de picior.

• Pacienții de multe ori se plâng de dureri sciatice, o durere în unul sau ambele picioare, sau o senzație de oboseală în picioare atunci când stau în poziţie verticală pentru o perioadă prelungită de timp sau încercă să meargă distanțe mai lungi.

• În general, pacienții nu au dureri în timp ce stau pe scaun, pentru că, în poziția șezând canalul vertebral este mai deschis. În poziție verticală, canalul vertebral devine mai mic, accentuând stenoza şi ciupind rădăcinile nervoase din canal.

• Pacienţii au de obicei muşchii femurali slab dezvoltaţi (mușchii din partea din spate a coapsei), ceea ce duce la o flexibilitate scăzută în partea inferioară a spatelui, apărând astfel durere şi dificultate la extensia spatelui.

• Rădăcina ciupită a nervului poate duce la slăbiciune la nivelul picioarelor, dar deteriorarea rădăcinii nervilor este rară.

Nu există măduva spinării la nivelul coloanei vertebrale lombare, astfel încât chiar și pentru pacienții cu durere severă, nu există nici un pericol de deteriorare a măduvei. În cazul în care stenoza lombară devine foarte severă, sau în cazul în care pacientul are, de asemenea, o hernie de disc, ele pot dezvolta sindromul cozii de cal, unde există o distrugere progresiva a rădăcinii nervilor și pierderea controlului vezicii urinare / intestinului. Acest sindrom clinic este foarte rar, dar în cazul în care are loc este o urgență medicală.

4. Tratamentul spondilolistezei degenerative

In timp ce există o gamă largă de opțiuni de tratament non-chirurgicale (cum ar fi medicamentele pentru durere, aplicarea de căldură sau gheață) care pot ajuta cu unele dureri ale spondilolistezei degenerative, în esență, exista patru categorii de opțiuni de tratament dintre care un pacient poate sa alega.

1. 
   

   Modificarea activitatilor zilnice

   
   

Pacienţii îşi pot modifica activităţile astfel încât aceştia să petrecă mai mult timp stând pe scaun și mai puțin timp stând în picioare sau mergand pe jos.

Modificarea activităţilor include în general:

• O scurtă perioadă de repaus (de exemplu, una până la două zile de odihna sau de relaxarea într-un scaun rabatabil);


• Evitarea statului in picioare;


• Evitarea mersului pe jos pentru perioade lungi de timp;


• Evitarea exercițiile fizice periculoase;


• Evitarea activităților care necesită extensia coloanei.

În cazul în care modificarea activităţilor reduce în mod substanţial durerea şi simptomele pacientului, aceasta este o modalitate acceptabilă de a gestiona starea pe termen lung.

Aplicarea de comprese reci, aplicarea de căldură sau medicamentele pentru durere pot ajuta în această abordare, mai ales după mersul pe jos sau orice activitate obositoare, insa nu se rezolva 100% problema durerii pe termen lung.

Pentru pacienții care doresc să fie mai activi, bicicleta fixă din cadrul sălilor de fitness, este o opțiune rezonabilă, deoarece este o activitate desfaşurată în poziție șezând şi ar trebui să fie tolerată.

O altă opțiune este aqua gym – gimnastică efectuată în bazinul de înot cu apă caldă – deoarece apa oferă sprijin și flotabilitate, iar pacientului ii este comod să execute mişcări de flexie-extensie pentru intărirea musculaturii lombare.

Mulţi pacienţi beneficiază de un program de terapie fizică în care se execută treptat şi controlat anumite exerciţii care au rolul de a intări musculatura lombară pentru a menține și / sau pentru a crește gradul de mobilitate și flexibilitate, care, la rândul său, are tendința de a atenua durerea precum și a ajuta pacientul să-si mențină capacitatea de a funcționa activ în fiecare zi.

II.          Chiropractica

Terapia chiropractică sau manipularea osteo-articulara efectuată de chiropractori ajută la reducerea durerii prin mobilizarea disfuncției articulaţiei dureroase.

Primul simptom identificat de chiropractor în caz de spondilolisteză este durerea din regiunea afectată. Ea se ameliorează în flexie, și se accentuează în extensie, această postură favorizând gradul de alunecare.

Este prezentă contractura mușchilor paravertebrali, la care se poate asocia contractura mușchilor fesieri, respectiv contractura musculaturii coapsei.

Alunecarea poate duce și la compresia rădăcinilor nervilor spinali, caz în care pot apărea simptome ca: amorțeli, furnicături, pierderea reflexelor, chiar și atrofia muşchilor pe traiectul nervilor afectați.

Tratamentul spondilolistezei are ca obiective alinierea vertebrelor alunecate, care va duce la înlăturarea durerilor şi contracturilor musculare, şi încetarea efectelor negative asupra membrelor prin care trece nervul presat ( amorţeli, furnicături, atrofia muschilor), asigurând astfel revenirea pacientului la activităţile zilnice.

Aceste rezultate pot fi obţinute prin chiropractică – manipulare osteoarticulară, o metodă, cu succes folosită în tratarea spondilolistezei, aceasta constând din diferite manipulări efectuate asupra coloanei vertebrale prin elongaţii, torsionări şi cracmente.

Prin aceste manipulări, în urma a mai multor şedinţe, vertebra alunecată este progresiv repoziționată, având drept rezultat dispariția simptomelor amintite într-un timp relativ scurt, acționând direct pe cauza acestor simptome.

III.        Injecțiile epidurale

Preparatele injectabile sunt eficiente pentru a reduce durerea unui pacient de până la 50% din cazuri.

O injecție epidurală cu steroizi acționează pentru a calma durerea pacientului şi se pot face maxim de trei ori pe an. Durata de timp în care injecţia epidurala lombara poate fi eficientă este variabilă, deoarece ameliorarea durerii poate dura o săptămână sau un an.

IV.        Intervenţie chirurgicală

Intervenţia chirurgicală pentru spondilolisteza degenerativa este rareori necesara, iar majoritatea pacienţilor pot gestiona simptomele lor cu opţiunile non-chirurgicale de mai sus.

Chirurgia este, indicată în cazul în care pacientul se confruntă cu o deteriorare neurologică progresivă.Scopurile intervenţiei chirurgicale sunt de a realinia segmentul afectat al coloanei vertebrale pentru a atenua presiunea asupra nervului și să ofere stabilitate în zonă.

Există totuşi numeroase riscuri și posibile complicații ale intervenție chirurgicale pentru spondilolisteza degenerativă. Condițiile care cresc riscul intervenţiilor chirurgicale includ fumatul (sau de orice aport de nicotină), obezitatea, osteoporoza (subtierea oaselor), diabetul, artrita reumatoidă, sau orice altă intervenție chirurgicală eșuata.

În cadrul centrului de chiropractică îşi desfăşoară activitatea chiropractori autorizaţi, cu o vastă experienţă în abordarea afecţiunilor coloanei vertebrale, iar scopul nostru este de a trata spondilolisteza degenerativă, oferind o metodă de tratament cu efecte de lungă durată.

Grija nostră este sănătatea dumnevoastră !