serovaccinare

imunizare, fata de un germene sau fata de o toxina, prin injectarea asociata a unui ser imun si a unui vaccin. Serul imun sau antiserul, aduce, prin anticorpii pe care-i contine, o imunitate imediata sau aproape imediata, dar de scurta durata, impotriva microbului sau a toxinei, in timp ce vaccinul confera o imunitate de lunga durata, dar care se stabileste mai tarziu. serovaccinarea se utilizeaza, in principal, pentru a preveni tetanosul in cazul unei plagi murdare pe care o are un ranit care n-a fost vaccinat sau care nu si-a primit injectiile sale de rapeluri vaccinante. [continuare]

Administrare a unui vaccin care are drept efect conferirea unei imunitati active, specifice pentru o boala, facand organismul refractar la aceasta boala. Mod de actiune - Dat fiind ca imunizarea activa nu se instaleaza decat dupa cateva zile sau cateva saptamani de la administrarea vaccinului, vaccinarea reprezinta de cele mai multe ori un mijloc de prevenire fata de o infectie data. Dar ea mai poate fi utilizata, de asemenea, si pentru a intari mijloacele de aparare ale organismului fata de o infectie deja instalata (vaccinoterapie). serovaccinarea asociaza vaccinarea (protectia pe termen lung) si seroterapia (actiunea imediata), astfel se previne tetanosul la persoanele nevaccinate in cazul unei raniri, fie ea si minima (intepatura cu un spin de trandafir, de exemplu). lnoculare - Dupa felul vaccinului, inocularea poate fi facuta pe cale parenterala (subcutanata, intramusculara sau intradermica) ori, mai putin des, pe cale orala (vaccinarea antipoliomielitica, de... [continuare]