scapula si clavicula
Distrofia facio-scapulo-humerala: o afectiune genetica complexa si progresiva
Dr. Oancea Madalina Elena
Medic rezident Neurologie
Ce este distrofia facio-scapulo-humerala Distrofia facio-scapulo-humerala (FSHD) este o boala neuromusculara genetica caracterizata prin slabiciune si atrofie musculara progresiva, care afecteaza in principal muschii fetei, ai umarului si ai bratului. Aceasta afectiune se manifesta diferit de la o persoana la alta si poate varia in gravitate. Cercetarile din domeniul geneticii si al neurostiintelor au adus lumina asupra mecanismelor patogenetice ale FSHD, insa exista inca multe aspecte neelucidate in legatura cu aceasta boala. Etiologie Distrofia facio-scapulo-humerala este una dintre cele mai frecvente afectiuni musculare ereditare si afecteaza aproximativ 1 din 8.000 de persoane la nivel mondial. A fost descrisa pentru prima data in secolul al XIX-lea si, de atunci, cercetatorii si medicii au incercat sa inteleaga cauzele si mecanismele acestei boli complexe. FSHD este cauzata de mutatii genetice care afecteaza regiunile D4Z4 ale cromozomului 4. Cauze si... [continuare]
Cum diagnosticam distrofia musculara facio-scapulo-humerala
Dr. Oancea Madalina Elena
Medic rezident Neurologie
Ce este distrofia musculara facio-scapulo-humerala Distrofia musculara facio-scapulo-humerala reprezinta o patologie neuromusculara rara, cu o incidenta estimata intre 1 la 20.000 si 1 la 1.000.000. Aceasta boala se caracterizeaza printr-o transmitere autosomal dominanta, avand locusul genetic specific pe cromozomul 4q, dar sunt raportate si cazuri sporadice. Cum se manifesta De obicei, debutul bolii are loc in intervalul de varsta cuprins intre 6 si 20 de ani. Caracteristica distinctiva a FSHD consta in slabiciunea musculaturii faciale, exprimat prin imposibilitatea ocluziei palpebrale complete. Copiii afectati dorm adesea cu ochii usor intredeschisi. Se observa afectarea fluxului de aer la fluierat, suflat si umflarea obrajilor, cu tendinta buzelor de a se protruda. Surasul transversal este afectat, si anume, pacientii prezinta dificultati in realizarea unui suras cu extinderea buzelor in mod obisnuit. Primul simptom este adesea imposibilitatea ridicarii bratelor mai sus de umeri.... [continuare]
Durerea de umar - cauze si solutii
Dr. Bianca-Maia Sablici
Medic Rezident Medicina Fizica si de Reabilitare
Ce este durerea de umar Durerea de umar poate sa apara intr-o multitudine de afectiuni care sa aiba origine diferita, dar care sa se manifeste asemanator. De cele mai multe ori simptomatologia care pune probleme este formata din durere si afectarea mobilitatii articulatiei umarului. Problemele de la nivelul umarului nu tin cont de varsta. Anatomia umarului Umarul este alcatuit din trei oase si trei articulatii. Cele trei oase care intra in componenta umarului sunt humerusul, clavicula si scapula, iar cele trei articulatii sunt articulatia glenohumerala sau scapulohumerala, acromioclaviculara si strenoclaviculara. Cea mai mare articulatie este cea glenohumerala. La nivelul articulatiei umarului se afla coafa rotatorilor cuprinsa din patru muschi si tendoanele aferente ale acestora: supraspinos, infraspinos, rotund mic si subscapular. Muschiul deltoid este localizat cel mai superficial peste aceste structuri. Acestea impreuna asigura mobilitatea normala de la... [continuare]
Generalitati Clavicula este unul din oasele principale ale articulatiei umarului. Aceasta, impreuna cu scapula si articulatia acromioclaviculara sustin umarul, dau stabilitate si forta umarului. Clavicula protejeaza, de asemenea, pachetul de nervi si vase care merge de la gat la umar (plexul brahial). Cauze O fractura de clavicula apare printr-un traumatism pe o mana intinsa sau prin contact direct pe clavicula sau pe umar. Acest tip de accidente intervin in sporturi ca fotbal, wrestling (lupte libere) sau hochei pe gheata. Simptome Simptomele unei fracturi de clavicula: - durerea acuta brusca dupa o lovire directa pe clavicula sau in umar; - imposibilitatea de a ridica membrul respectiv din cauza durerii; - senzatie de frecatura la incercarea de a ridica membrul afectat. Uneori, umarul pare detasat si, daca este prezenta o deformatie, aceasta are aspect de umflatura sau galma de-a lungul claviculei. Foarte rar, osul perforeaza [continuare]
Clavicula
Unul din oasele principale ale articulatiei umarului. Impreuna cu scapula si articulatia acromioclaviculara sustin umarul, dau stabilitate si forta umarului. clavicula protejeaza pachetul de nervi si vase care merge de la gat la umar. [continuare]
Generalitati Umarul este o piesa anatomica foarte eleganta. Are cea mai mare amplitudine a miscarii dintre toate articulatiile corpului. Totusi, aceasta amplitudine a miscarii poate determina aparitia problemelor articulare. Intelegerea felului in care sunt construite si interconectate diferitele structuri ale umarului poate ajuta la intelegerea modului in care functioneaza umarul, modul in care se pot produce leziunile si cat de dificila poate fi recuperarea umarului dupa traumatisme. Structurile cele mai profunde ale umarului includ oasele si articulatia. Urmatoarele sunt ligamentele si capsula articulara. Cel mai superficial sunt situati muschii si tendoanele. Acest ghid va ajuta la intelegerea: - partilor din care este alcatuit umarul - modul in care aceste parti functioneaza impreuna. Structuri importante Cele mai importante structuri ale umarului pot fi impartite in mai multe categorii: - oasele si articulatiile; - ligamentele si tendoanele; - muschii; [continuare]
Schelet
Structura solida si calcificata a corpului uman, constituita din totalitatea oaselor. Structura - Se disting: - o coloana mediana, coloana vertebrala sau rachisul (rahisul), compusa din vertebre; - coastele, care se articuleaza in spate cu coloana vertebrala, in fata cu sternul, ansamblul constituind toracele; - craniul, care se articuleaza cu extremitatea superioara a coloanei vertebrale; - membrele superioare (brate, antebrate, maini), legate de torace prin centurile scapulare (clavicule si omoplati); - membrele inferioare (coapse, gambe, picioare), legate de coloana vertebrala la nivelul sacrumului prin centura pelviana (formata din cele doua oase iliace); - bazinul, constituit din centura pelviana si sacrum; - in partea de sus si in fata gatului, deasupra laringelui, un os izolat, osul hioid. Oasele scheletului sunt in numar de 200, fara a socoti oscioarele urechii, oasele sesamoide (mici oase rotunde, intercalate pe traiectul unui ligament articular si al... [continuare]
- « Pagina precedenta
- Pagina urmatoare »
Urmareste Sfatul Medicului
Aboneaza-te la Newsletter