circumferinta craniului

Micsorare excesiva a capului in raport cu perimetrul cranian mediu al indivizilor de aceeasi varsta si de acelasi sex. In caz de insuficienta a dezvoltarii creierului, prognosticul este, in general, rezervat, cu o intarziere a dezvoltarii mintale de un grad variat. El este mai bun in caz de ingustare a cutiei craniene, dezvoltarea neurologica si mintala fiind sensibil normale; craniul ramane totusi deformat la adult. La nevoie, mai ales atunci cand exista hipertensiune intracraniana, se realizeaza o interventie chirurgicala (desprinderea oaselor craniului pentru a permite creierului sa se dezvolte normal). [continuare]

Tehnica de imagerie care permite reperarea in spatiu a structurilor anatomice intracerebrale. Stereotaxia este intrebuintata in neurochirurgie pentru a delimita foarte precis contururile unei anomalii intracerebrale (leziune, regiune deficienta din punct de vedere fiziologic) fara a trebui sa se recurga la deschiderea chirurgicala a craniului printr-o trepanatie. Stereotaxia consta in luarea de clisee prin tehnici de imagerie medicala (scaner, imagerie prin rezonanta magnetica), dar dupa ce capul subiectului a fost fixat intr-un cadru special care serveste drept reper. In continuare, un ordinator calculeaza, dupa clisee, pozitia in spatiu a structurilor selectionate de catre medici, astfel incat leziunile sa poata fi operate fara ca structurile invecinate sa fie afectate. [continuare]

Examen care utilizeaza ultrasunetele pentru a masura viteza circulatiei sangvine. Indicatii - Examenul Doppler este prescris, in principal, in cardiologie (afectiuni ale inimii, ale arterelor si ale venelor) si in neurologie (afectiuni ale creierului). - Examenul Doppler cardiac permite studierea miscarilor sangelui intre diferitele cavitati cardiace. El este solicitat atunci cand se banuieste o comunicare anormala intre auricuie sau ventricule, ori o anomalie de functionare a val velor cardiace (ingustarea sau insuficienta valvulara) - Examenul Doppler transcranian permite studierea miscarilor sangelui in arterele intracerebrale, urmarite prin oasele craniului. - Examenul Doppler vascular permite studierea miscarilor sangelui in arterele sau in venele organismului. El permite, de asemenea, analiza unei arteriopatii a membrelor inferioare si depistarea unei flebite. Principiu - O sonda emite ultrasunete care se reflecta pe globulele rosii apoi sunt culese de un receptor... [continuare]

boala care afecteaza fetusul (copilul in timpul ultimelor 7 luni de viata uterina). Fetopatiile cauzate de unele atingeri virale, bacteriene sau parazitare produc infectii masive ale organelor deja formate. Principalii agenti infectiosi responsabili de fetopatii grave, cu sechele, sunt virusul rubeolei, citomegalovirusul, treponema (sifilis) si toxoplasma. - Rubeola provoaca o intarzire a cresterii intrauterine cu o marire in volum a ficatului, o anemie si o trombopenie (diminuare a numarului de plachete in sange) si uneori osoase. - Citomegalovirusul genereza o intarziere in cresterea intrauterina si o microcefalie (craniul de dimensiuni mici) uneori responsabila de o intarziere in dezvoltarea intelectuala. - sifilisul congenital poate da nastere unor septicemii care au uneori consecinte asupra rinichilor, ochilor, oaselor, creierului. - In sfarsit, toxoplasmoza poate provoca leziuni cerebrale si oculare. Fetopatiile cauzate de unele boli materne sunt esentialmente legate... [continuare]

Mica glanda endocrina (care secreta hormoni) legata de partea anterioara a creierului. Descriere - hipofiza este situata sub hipotalamus, de care este suspendata printr-o mica tija, tija pituitara (sau hipofizara). Deasupra si in fata hipofizei se gaseste chiasma optica, continand fibrele nervoase venite de la cele doua retine. Structura interna a hipofizei se compune din doua portiuni, separate una de alta, functionand independent: antehipofiza in fata si posthipofiza in spate. Functionare - Antehipofiza produce 5 hormoni: tireotrofina (tsh), corticotrofina (A.C.T.H.), gonadotrofinele (FSH si LH) si somatotrofina (STH), responsabila de crestere la copil. Acesti hormoni se mai numesc si stimuline. Aceste secretii sunt la randul lor comandate de catre hormonii hipotalamusului. Antehipofiza secreta, de asemenea, prolactina (responsabila de lactatie la femeie). Posthipofiza serveste drept loc de stocare provizorie a doi hormoni ai hipotalamusului, hormonul antidiuretic, sau... [continuare]

Absenta sau pierdere a parului. Calvitia afecteaza intre 15 si 30% din populatia masculina. Originea sa este adesea ereditara, dar ea poate fi si dobandita, consecutiva absorbtiei anumitor medicamente (chimioterapie anticanceroasa: de exemplu), unei iradieri cu radiatii X etc. La barbatul in jur de 30 de ani, calvitia incepe printr-o pierdere de par in regiunea tamplelor, apoi prinde progresiv portiunea frontala mediana. In continuare, apare o calvi tie in regiunea varfului craniului. Calvitia hipocratica, cea care apare in jurul varstei de 50 de ani, atinge totalitatea craniului si nu lasa decat o coroana de par dedesubtul urechilor si pe conturul regiunii occipitale de la baza craniului. Evolutia sa este, in general, rapida atunci cand apare la varste de 25-30 de ani, mult mai lenta cand survine catre 50 de ani. Tratament - tratamentul face apel la mai multe procedee: - tratamentul medical comporta prescrierea, pe mai multe luni, a stimulantelor pentru cresterea germenilor... [continuare]

Totalitate a tesuturilor moi care acopera craniul, in mod normal acoperite cu par. Patologie - Patologia cea mai frecventa a pielii capului este reprezentata de traumatisme (contuzii, plagi), de tumori si calvitie: - traumatismele pot provoca plagi, care antreneaza adesea o hemoragie importanta. In fapt, foarte bogat vascularizata, pielea capului sangereaza cu usurinta. Orice plaga trebuie sa conduca la cautarea unui traumatism cranian cu sau fara fractura. - Tumorile pielii capului sunt relativ frecvente: tumori benigne, ca acumularile subcutanate, sau maligne, ca sarcoarnele sau ca melanoamele. - Calvitia este o patologie a pielii capului destul de frecventa. Sinonim : scalp. [continuare]

Perceptie de zgomote sau vajaituri in urechi, subiective sau obiective, de origine foarte variata. Perceptie, in general, eronata a unei senzatii sonore (zumzait, fluierat, tarait). Acufenele constituie un fenomen frecvent. Ele pot afecta o ureche sau ambele. Adesea, pacientul nu poate preciza partea atinsa si pare sa perceapa acufena la mijlocul craniului. Cauze - Orice leziune obstructiva a urechii externe, orice leziune a urechii medii sau interne este susceptibila sa antreneze acufene: dopul de cerumen, otita medie acuta, otospongioza, prezbiacuzia (diminuarea naturala a auzului cauzata de inaintarea in varsta) sau de o tumora a nervului auditiv. Daca zgomotul este audibil de catre un subiect exterior, sincron cu pulsul, el poate avea o origine vasculara. Tratament - Tratamentul acufenelor este dificil deoarece, pana in prezent, nici o metoda nu a facut dovada unei eficacitati constante. [continuare]

afectiune genetica rara, ce afecteaza in special pielea, dintii, parul si/ au unghiile, dar si alte structuri ectodermice (craniul facial, degetele si glandele sudoripare). Se caracterizeaza prin hipohidroza (transpiratie redusa), palatoschizis (inchiderea incompleta a valului palatin) si cheiloschizis (despicatura buzei superioare), lipsa partiala sau completa a dintilor (hipodontia, anodontie partiala) dimensiuni mici ale dintilor (microdontie). Sinonim: sindrom Rapp-Hodgkin. [continuare]

structura osoasa constituita din 33 de vertebre suprapuse, intinzandu-se de la baza craniului la bazin, care inconjoara si protejeaza maduva spinarii si sustine capul si trunchiul. Structura si functie - Cele 33 de vertebre sunt compuse din 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sudate ale sacrumului si din 4 vertebre sudate ale coccisului. In fiecare interval dintre doua vertebre se afla un disc format din cartilagiu fibros si dens la periferie si dintr-un nucleu central elastic, nucleus pulposus. Fiecare vertebra prezinta, in spatele corpului sau o cavitate centrala. Cum vertebrele sunt suprapuse, aceste cavitati formeaza un canal lung, denumit canal rahidian. Acesta inchide in interior maduva spinarii, de la care pornesc radacinile nervilor periferici. Patologie - Rachisul poate fi afectat de anomalii congenitale, mecanice sau degenerative, precum leziunile inflamatorii sau infectioase: - anomaliile congenitale sunt... [continuare]

Pseudostiinta potrivit careia caracterul si functiile intelectuale depind de conformatia craniului. [continuare]

Sinusul reprezinta o cavitate de forma vida, specifica unui os cranian. Structura acestuia este caracterizata de dimensiuni variabile, delimitata de pereti ososi si este invelita in interior de o membrana mucoasa fina, similara cu cea care captuseste cavitatea nazala. Sinusurile sunt localizate in interiorul oaselor craniului si fetei, avand o functie esentiala in ceea ce priveste umidificarea si incalzirea aerului pe care il respiram. Ele sunt conectate la cavitatea nazala prin intermediul unor canale subtiri, permitand astfel circulatia libera a aerului si drenajul secretiilor mucoase. Din punct de vedere medical, inflamatia ori infectia acestor cavitati poarta denumirea de sinuzita si poate cauza diverse simptome, precum durere de cap, umflaturi in jurul ochilor, obstructie nazala sau secretii nazale abundente. In concluzie, sinusul reprezinta o cavitate a unui os cranian, avand un rol vital in functionarea sistemului respirator. [continuare]

Situat in interiorul craniului. Craniul este o structura osoasa complexa situata la partea superioara a scheletului, care are ca principala functie de a proteja creierul. Cand vorbim despre intracranian, ne referim de fapt la tot ceea ce se gaseste in interiorul acestui os, inclusiv creierul, meninge, lichidul cefalorahidian sau diverse structuri vasculare sau nervoase. Termenul este folosit adesea in contextul bolilor sau traumatismelor cerebrale. De exemplu, sangerarile intracraniene sunt acele hemoragii care apar in interiorul craniului, iar presiunea intracraniana se refera la presiunea exercitata de tesuturile si lichidele din interiorul craniului asupra creierului. Aceasta descriere nu include doar spatii goale, ci este mai mult referire la o delimitare anatomica: orice dincolo de peretele interior al craniului este considerat intracranian. In concluzie, termenul de "intracranian" este una dintre bazele anatomiei si neurologiei, avand un rol essential in intelegerea... [continuare]

Totalitate a fenomenelor care se desfasoara intre fecundatie si nastere, in timpul carora embrionul: apoi fatul, se dezvolta in uterul matern. Sarcina dureaza in medie 9 luni, grupate in trei trimestre, adica 273 zile plecand de la data fecundatiei. Dar obstetricienii socotesc adesea in saptamani de amenoree (S.A.), adica in saptamani de absenta a fluxului menstrual: inceputul sarcinii este atunci fixat in prima zi a ultimului flux menstrual normal, durata sa fiind de 41 saptamani de amenoree. Inainte de 37 saptamani de amenoree, nasterea se numeste prematura; dupa 41 saptamani si 3 zile, se vorbeste de termen depasit. Desfasurarea sarcinii - Se urmaresc etapele prin trimestru. Unul dintre primele semne este absenta scurgerilor menstruale la data prevazuta. O femeie care-si urmareste curba de temperatura matinala, din motive contraceptive sau pentru a favoriza conceptia, poate observa un platou termic (cresterea temperaturii persistand deasupra valorii de 37"C) de mai mult de... [continuare]

Absenta sau pierdere a parului. Calvitia afecteaza intre 15 si 30% din populatia masculina. Originea sa este adesea ereditara, dar ea poate fi si dobandita, consecutiva absorbtiei anumitor medicamente (chimioterapie anticanceroasa: de exemplu), unei iradieri cu radiatii X etc. La barbatul in jur de 30 de ani, calvitia incepe printr-o pierdere de par in regiunea tamplelor, apoi prinde progresiv portiunea frontala mediana. In continuare, apare o calvitie in regiunea varfului craniului. Calvitia hipocratica, cea care apare in jurul varstei de 50 de ani, atinge totalitatea craniului si nu lasa decat o coroana de par dedesubtul urechilor si pe conturul regiunii occipitale de la baza craniului. Evolutia sa este, in general, rapida atunci cand apare la varste de 25-30 de ani, mult mai lenta cand survine catre 50 de ani. Tratament - tratamentul face apel la mai multe procedee: - tratamentul medical comporta prescrierea, pe mai multe luni, a stimulantelor pentru cresterea germenilor... [continuare]

Parte superioara a craniului formata din asamblarea mai multor oase plate (frontal, occipital, parietale, temporale), legate intre ele prin articulatii imobile numite suturi. [continuare]

Os lateral al craniului, cuprinzand in principal solzul si stanca. [continuare]

Expulzia sau extractia completa din corpul mamei, independent de durata gestatiei, a unui produs de conceptie care, dupa aceasta separare respira sau manifesta oricare alt semn de viata ca bataia inimii, pulsatia cordonului ombilical sau contractia efectiva a unui muschi supus actiunii vointei, fie ca a fost sau nu taiat cordonul ombilical si fie ca placenta a ramas sau nu atasata - def. data de organizatia mondiala a sanatatii. Nasterea reprezinta totalitatea fenomenelor mecanice si fiziologice care duc la expulzia fatului si anexelor sale in afara cailor materne. Nasterea la termen are loc intre a 38-a si a 42-a saptamana de amenoree. Nasterea prematura este considerata ca fiind intre a 28-a si a 37-a saptamana de amenoree. Primele semne ale nasterii sunt pierderea dopului de mucus care obstrueaza colul uterin, pierderea apelor si contractiile uterine. Pierdera dopului de mucus se manifesta prin eliminarea unor glere sangvinolente. De obicei se produce ori inainte de inceperea... [continuare]

Parte inferioara a osului temporal, situata pe partile laterale ale craniului. Stanca, asemanatoare cu o piramida triunghiulara, formeaza partea interna si orizontala a osului temporal. Stanca contine urechea medie: casuta timpanului si lantul de oscioare. Ea este traversata de nervul facial. [continuare]

chirurgia transfenoidala – tehnica chirurgicala prin care se extirpa unele tumori ale glandei hipofize, printr-un abord transfenoidal, adica traversand osul sfenoid al craniul, prin cavitatea nazala. [continuare]

Abducens, cunoscut si sub denumirea de nervul VI cranian, este unul dintre cele 12 perechi de nervi cranieni ale organismului uman. Numele sau, abducens, provine din termenul latin "abducere", care inseamna "a trage departe", reflectand functia principala a acestui nerv: controlul miscarilor oculare laterale, adica de tractiune a globului ocular spre exterior. Acest nerv motor pur isi are originea intr-o zona a creierului numita punte. De aici, el parcurge un drum complex prin craniu, pana ajunge la muschiul pe care il inerveaza, numit muschiul drept lateral al ochiului. Astfel, nervul abducens are o importanta cruciala in coordonarea miscarilor ochilor. Orice leziune sau afectiune a nervului abducens poate avea consecinte semnificative, conducand la tulburari de vedere ca strabismul sau diplopia (vederea dubla). Datorita faptului ca acest nerv trece prin cateva zone inguste ale craniului, el este vulnerabil la traumatisme craniene, tumori cerebrale sau afectiuni neurologice... [continuare]

boala ereditara caracterizata printr-un defect al sintezei hemoglobinei, care se traduce prin microcitoza (micsorarea in dimensiuni a globulelor rosii) si adesea printr-o anemie. Frecventa - Talasemia este foarte raspandita pe tot conturul Marii Mediterane, precum si in Orientul Apropiat, in Africa subsahariana, in India, in tot sud-estul asiatic si in sudul Chinei. Diferite tipuri de talasemie - Talasemiile sunt anomalii genetice caracterizate prin defectul de sintetizare a unuia dintre lanturile globinei, constituentul principal al hemoglobinei. Hemoglobina cuprinde, la adult, doua feluri de lanturi de globina, globina alfa si globina beta, a caror sinteza este sub dependenta genelor corespunzatoare. In consecinta, se disting doua mari tipuri de talasemii, talasemiile care afecteaza genele alfa, sau alfatalasemiile, si talasemiile care afecteaza genele beta, ori betatalasemiile. Alfatalasemia - Aceasta boala genetica, provocata de un defect al sintezei lanturilor globinei... [continuare]

Zigoma se refera la un anumit os din corpul uman, care face parte din sistemul osos al fetei, cunoscut si sub denumirea de osul obrazului sau osul pometilor. Este situat in partea superioara a maxilarului si in partea laterala a fetei si serveste ca structura de sustinere pentru ochi. Osul temporal este unul dintre cele opt oase care alcatuiesc scheletul craniului. Este localizat in partea laterala a craniului, deasupra urechii. Acesta este conectat cu osul zigomatic, fiind o prelungire a acestuia. Prin urmare, descrierea "zigoma, prelungirea osului temporal" sugereaza ca osul obrazului, sau zigoma, se extinde din zona laterala a craniului, oferind un cadru de sustinere pentru fete si ochi, precum si o forma distincta fetei umane. Aceasta conexiune intre zigoma si osul temporal este esentiala pentru structura faciala, protejand ochiul si facilitand miscarea mandibulei. [continuare]

Os care apartine partii medii a bazei craniului, situat in spatele radacinii nasului, in spatele etmoidului si osului frontal, in fata occipitalului, si intre cele doua oase temporale. [continuare]

afectiune genetica rara, ce afecteaza in special pielea, dintii, parul si/ au unghiile, dar si alte structuri ectodermice (craniul facial, degetele si glandele sudoripare). Se caracterizeaza prin hipohidroza (transpiratie redusa), palatoschizis (inchiderea incompleta a valului palatin) si cheiloschizis (despicatura buzei superioare), lipsa partiala sau completa a dintilor (hipodontia, anodontie partiala) dimensiuni mici ale dintilor (microdontie). Sinonim : displazie ectodermala anhidrotica. [continuare]

Cu craniul aproape rotund. Persoana cu craniul aproape rotund, avand diametrele longitudinal si transversal aproape egale. [continuare]

Spatiu membranos cuprins intre oasele craniului la sugari. oasele craniului noului-nascut nu sunt sudate ca la adult: situate pe linia mediana a craniului, la jonctiunea diferitelor oase, fontanelele permit cresterea creierului, foarte importanta in timpul primilor doi ani ai vietii, si se osifica la sfarsitul cresterii cerebrale. [continuare]

Modalitate generala de angajare a craniului fetal, care se face simultan cu ambele parietale. [continuare]

malformatie a craniului determinata de inchiderea prematura a suturilor. Secundar pot apare diverse tulburari: dismorfie craniofaciala, hipertensiune intracraniana, tulburari psihice, oculare etc. [continuare]

Ce este Fentanyl HF, plasture transdermic si pentru ce se utilizeaza Indicatii Substanta activa a FENTANYL HF este fentanilul. Fentanilul apartine unui grup de analgezice puternice numite opioide. Fentanilul trece incet din plasture prin piele in organismul dumneavoastra. FENTANYL HF este utilizat - pentru tratamentul durerilor severe si de lunga durata, de exemplu cele cauzate de cancer, care nu pot fi ameliorate decat cu ajutorul analgezicelor puternice. Mod de administrare Intotdeauna utilizati FENTANYL HF exact asa cum v-a spus medicul dumneavoastra. Trebuie sa discutati cu medicul dumneavoastra sau farmacistul daca nu sunteti sigur. Medicul dumneavoastra va decide ce concentratie de FENTANYL HF este cea mai potrivita pentru dumneavoastra. Medicul isi va baza decizia pe: gradul de severitate al durerii, starea dumneavoastra generala si tipul de tratament al durerii pe care l-ati utilizat pana in prezent. in functie de raspunsul dumneavoastra la tratament, concentratia... [continuare]