Tulburarile alimentare: Bulimia

Bulimia nervoasa, cunoscuta pe scurt ca bulimia, este considerata o patologie cu origini psihologice si, totodata, o boala cronica. Multi dintre noi nu am intalnit pana acum astfel de persoane, insa niciodata sa nu spunem niciodata. Informarea privind tabloul clinic al acestor tulburari alimentare ne va ajuta sa recunoastem din timp un comportament alimentar distructiv, si astfel sa intervenim la timp, cu mult inainte ca acestea sa lase cicatrici adanci asupra organismului.

Probabil ca in mintea noastra s-a format deja o idee despre cum ar arata o persoana care sufera de asa ceva, si anume obeza. Interesant si in acelasi timp alarmant este faptul ca o persoana bulimica poate fi supraponderala sau chiar normoponderala. Asa cum s-a mentionat anterior, aceasta tulburare este de natura psihologica, prin urmare, bulimicul va manifesta stari precum iritabilitate, depresie, anxietate sau nervozitate, si toate acestea, in stransa legatura cu imaginea de sine creata.

Incidenta este crescuta in randul femeilor, studiile aratand un raport de 10:1 (femei:barbati). Si mai ingrijorator este ca aceasta tulburare afecteaza copiii aflati in perioada adolescentei tarzii, mai rar copii cu varste intre 8 si 10 ani si adultul tanar. Spre deosebire de persoana anorexica, bulimicul incearca sa ascunda acest tip de comportament alimentar. Astfel ca fiecare comportament compensator este adoptat in intimitate. Acest fapt face ca abordarea unei persoane bulimice sa fie cu atat mai grea, mai ales in perioada adolescentei, in care probabil ca multi dintre noi cunoastem schimbarile majore ce au loc in viata adultului in devenire.

Ei bine, persoana in cauza repeta un ciclu vicios. Cu alte cuvinte, tulburarea este caracterizata prin episode repetate si incontrolabile de alimentatie excesiva, urmate de manifestari de angoasa, dar si de comportamente menite sa conduca la pierderea ponderala. Atat mancatul compulsiv, cat si comportamentele compensatoare au loc ca modalitati de eliberare de emotii, in general negative, sau de scadere in intensitate a acestora.

In ceea ce priveste cauzele si factorii ce pot determina aparitia acestei tulburari, se numara:
• Istoricul familial. Persoanele cu rude de gradul intai care au suferit sau sufera de o anumita tulburare de comportment alimentar prezinta un risc crescut de a dezvolta aceasta boala;
• Anumite tipuri de personalitate, spre exemplu, persoanele perfectioniste; Persoane ce sufera de probleme psihologice si emotionale, precum depresia;
• Portretele media ale unei forme corporale „ideale", literatura de specialitate tragand un semnal de alarma in acest sens, recomandand utilizarea cat mai scazuta a retelelor de socializare in randul copilor de orice varsta, si nu numai;
• Evenimente stresante precum schimbarea domiciliului, decesul unei sau unor persone apropiate, divortul etc.

Pentru stabilirea diagnosticului de pacient bulimic se evidentiaza urmatoarele criterii:

1. Crizele de bulimie au loc de cel putin 2 ori pe saptamana, pe o perioada de 3 luni, numarul acestora determinand si severitatea bolii;

2. Adoptarea unor actiuni compensatorii inadecvate, caracterizate prin utilizarea abuziva de laxative, diuretice, infometare, spalaturi, efectuarea de exercitii fizice excesive sau varsaturi provocate (frecvent folosite,80-90%);

3. Respectul de sine este preponderent influentat de greutate si aspectul fizic.

Desi nu vom fi mereu atenti la frecventa crizelor de bulimie sau poate chiar nu vom sti cand aceste persoane utilizeaza laxativele, putem totusi sa fim atenti la urmatoarele semnale si actiuni adoptate:

1. teama in ceea ce priveste cresterea ponderala. Cel mai frecvent, acest semnal este transmis direct sau indirect prin discutiile purtate cu persoanele din proximitate.

2. adoptarea unei atitudini negative in ceea ce priveste propriul corp. La fel ca primul semnal mentionat mai sus, si acesta poate fi identificat relativ usor in discutiile purtate cu persona bulimica. Un alt aspect este dat de frecventa cu care aceasta se plange de anumite parti ale corpului (exemplu: abdomen, golduri, gambe etc.).

3. teama lipsei de control asupra comportamentului alimentar, aspect ce va determina evitarea mancatului in public. Prin urmare, bulimicul va refuza aproape fiecare invitatie de a merge in oras, picnic sau alte evenimente festive ce implica consumul de alimente. Acest lucru va determina urmatorul semnal, si anume interactiune sociala deficitara.

4. mersul la baie in timpul meselor sau imediat dupa, precum si petrecerea unui timp indelungat la baie.

5. evitarea anumitor alimente intre episoadele bulimice, dar consumate in timpul crizelor.

6. existenta unor rani, cicatrice sau calusuri pe degete sau maini.

7. deteriorarea gingiilor si a danturii etc.

Exista doua tipuri de persoane bulimice:

1. Tipul evacuator, in care persoana in cauza isi autodeclanseaza reflexul de varsatura (emeza) sau utilizeaza alte metode compensatorii,

2. Tipul neevacuator (reprezinta aproximativ 8% dintre cazuri), care apeleaza la realizarea exercitiilor fizice intense in mod excesiv sau la post.
In ceea ce priveste gradul de severitate, acesta este apreciat in functie de frecventa episoadelor de comportamente compensatorii:
• usoara - intre 1 si 3 episoade/saptamana;
• moderata - intre 4 si 7 episoade/saptamana;
• severa - intre 8 si 13 episoade/saptamana;
• extrema - cel putin 14 episoade/saptamana.

Indiferent de tipul de bulimie la care se apeleaza, efectele ce duc la dereglarea homeostaziei organismului nu se lasa prea mult asteptate, gravitatea lor crescand odata cu inaintarea in gradul de severitate.

Acestea constau in:
• Distrugerea smaltului dintilor, alaturi de inflamarea gingiilor;
• Aparitia halitozei, sau a mirosului neplacut al cavitatii bucale;
• Caderea parului;
• Deshidratare severa, ce poate provoca dezechilibre hidroelectrolitice, mai exact dezechilibrul calciului si al potasiului. Niveluri scazute de potasiu sau sodiu pot cauza probleme renale sau cardiace;
• Constipatie;
• Reflux gastroesofagian, alaturi de iritarea mucoasei esofagiene;
• Gastropareza, sau golirea gastrica intarziata;
• Marirea glandelor salivare, sau sialadenoza;
• Aparitia sindromului Mallory-Weiss. Acesta se dezvolta ca urmare a efortului intens de voma sau tuse, ceea ce conduce la aparitia durerilor abdominale;
• Aparitia semnului Russell. Descoperit de psihiatrul britanic Gerald Russell, acesta consta in prezenta calusurilor sau a leziunilor pe articulatii sau pe partea dorsala a mainii, produse de incercari repetate de a induce reflexul de varsatura pe perioade extinse de timp.
• Dereglarea sau absenta ciclului menstrual;
• Afectiuni cardiovasculare, precum aritmii sau insuficienta cardiaca;
• Dezvoltarea anxietatii, a depresiei, a tulburarilor de personalitate sau tulburare bipolara;
• Autovatamare, ganduri suicidale sau chiar suicid.

Scopul central este reducerea sau chiar eliminarea comportamentului de binge eating si a comportamentelor asociate de eliminare. Abordarea acestei tulburari este multidisciplinara, iar tratamentul este intotdeauna individualizat, luandu-se in considerare fiecare particularitate a pacientului.

Tratamentul nutritional consta in realimentare, de preferat pe cale orala, progresiva, fractionata, acceptabila ca gust si adaptata fiecarui pacient. Se vor adopta pasi mici, iar acestia vor fi implementati numai cu acordul pacientului.

Ca indicatii nutritionale, mentionam:
- Initial se creste valoarea calorica a alimentelor, si nu cantitatea acestora;
- Se servesc alimente in stare proaspata sau fierte;
- Se evita alimentele bogate in celuloza sau cele cu digestie laborioasa si zaharuri concentrate;

In ceea ce priveste macronutrientii si micronutrientii: alimentele bogate in lipide nu se consuma in exces; consumul de proteine se face din surse cat mai agreabile, sapide si stimulente pentru apetit; accent pe variatia meniului si a surselor de proteine; se recomanda administrarea de suplimente: vitaminele A, B, C. E: minerale precum Mg, Ca, Zn, Cu, K, Se; omega 2, coenzima Q10, creatina, prebiotice si L-glutamina.

Odata declansata aceasta boala, fara ajutor specializat, persoana in cauza cu greu poate reveni sau chiar dezvolta obiceiurile alimentare sanatoase. Statistic, s-a stabilit ca aproximativ jumatate dintre pacienti isi revin complet dupa tratament si mai putin de 10% prezinta in continuare intreaga simptomatologie. Astfel ca este foarte importanta depistarea precoce a acestei tulburari, mai ales in perioada copilariei si a adolescentei.

Ignorarea semnalelor mentionate mai sus va lasa urme adanci in organism, fapt ce va conduce la o viata lipsita de calitate. Indiferent de varsta, adoptarea obiceiurilor alimentare sanatoase va ajuta la construirea corpului nostru!

Bibliografie:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/bulimia/symptoms-causes/syc-20353615#:~.text=Bulimia+