Cum vei comunica cu membrii familiei despre lupta pe care o vei avea de dus cu cancerul de san depinde de relatia pe care o aveai cu ei inainte de a fi diagnosticata. Unele femei au legaturi foarte stranse cu familia lucru ce ii va ajuta de-a lungul intregului tratament. Altele au relatii mai distante si simt ca pot impartasi boala doar cu anumite persoane. Cum le comunici membrilor familiei depinde numai de tine; doar tu stii nivelul de confort pe care ti-l poti asigura cand ai de-a face cu aceste relatii delicate.
Copiii reprezinta un tip diferit de preocupare, resimtit greu de multe femei. Daca ai fost diagnosticata cu cancer inainte de a fi fost in stare sa iti intemeiezi o familie, copiii celorlalti iti vor aminti mereu ca nu vei putea sa ai proprii copii.
Aceasta senzatie de pierdere este una dintre cele mai greu de suportat. Pentru a trece peste aceasta pierdere ar fi indicat sa intri in contact cu copii ce ar avea nevoie de atentia pe care doar tu o poti oferi.
Ce le vei spune si mai ales cum le vei spune copiilor despre cancer devine punctul central al relatiei pe care o vei avea cu ei. Cei mai multi dintre noi stiu cat de curiosi pot fi copiii si cat de usor le este sa adreseze intrebari ciudate pe care adultii le evita. Aceste comportament ne indica ca sunt atenti la subiectele complexe ce se petrec in jurul lor. Daca ti-a cazut parul si te simti rau copiii vor observa si te vor intreba de ce. Daca arati diferit fata de ceilalti adulti pe care ii cunosc sau daca observa ca sunt lucruri pe care nu le poti face din cauza diagnosticului de cancer, vor intreba cu siguranta si despre acestea.
Te-ar ajuta sa stii cum proceseaza si inteleg copiii ideea de cancer, mai ales daca unul dintre parinti este bolnav, cum vor depasi acest moment informandu-se.
Abilitatea copilului de a intelege boala si tratamentul prin care treci depinde de cele mai multe ori de varsta pe care o au. Copiii mici, cei cu varste intre 4 si 7 ani, inteleg numai notiuni concrete - ceea ce pot vedea, atinge, auzi sau li s-a intamplat. Astfel ca intrebarea lor ar putea fi: “ Ce este acesta? sau “ Buba ta doare cum doare a mea?”. Acesti copilasi isi exprima sentimentele concret prin actiuni.’ De exemplu un copil de gradinita i-a oferit mamei sale un pansament de leocoplast atunci cand a vazut-o ca plangea din cauza tratamentului de chimioterapie.
Pe de alta parte desi acest copii nu reusesc sa spuna de ce sunt suparati nu inseamna ca nu sunt constienti de ceea ce se petrece. Starea de stres se manifesta la ei prin pierderea poftei de mancare, pipi in pat, dificultatea de a dormi sau cosmarurile, lovirea altor copii. Daca acest comportament problematic persista mai mult de 2 saptamani este indicat sa se ia legatura cu un psiholog pentru copii.
Copiii de scoala, cu varste cuprinse intre 6 si 12 ani, pot intelege si se pot identifica in experiente la care nu au participat in mod direct. Pot intelege si notiunea de eveniment. De exemplu, daca mama merge deseori la spital pentru ei inseamna ca mama este foarte bolnava. Copiii la aceasta varsta sunt mult mai constienti si din punct de vedere social, astfel ca pot ezita sa-si exprime o peocupare de teama sa nu isi supere parintele. E important ca in fiecare saptamana sa existe o discutie despre procuparile lor. Cea mai frecventa problema ce apare in cazul stresului pentru copiii de varsta aceasta este lipsa performantelor scolare.
Fiicele si fiii adolescenti au reactia cea mai complicata la vestea bolii mamei. Adolescenta este perioada in care isi doresc sa devina independenti, dar totusi sunt preocupati de starea mamei si isi doresc sa fie aproape de familie. Desi sunt implicati in fel de fel de proiecte cu prietenii, vor resimti obligatia de a fi acasa.
Pe de alta parte, adolescentii sunt capabili sa inteleaga termeni ca frica, intensitate si intelegere. Inteleg semnificatia cuvantului pierdere si sunt in stare sa vorbeasca depre aceasta.
Copiii de toate varstele au trasaturi in comun. In primul rand inteleg ce se petrece in vietile lor si raporteaza totul la persoanele lor. Acest lucru poate fi interpretat ca egoism sau rasfat cand de fapt este o reactie normala.
In al doilea rand copiii simt nevoia sa repete aceleasi intrebari pana cand si-au format un concept. Cu cat sunt mai mici , cu atat sunt mai repetitivi. Acest lucru poate fi innebunitor pentru un adult. De exemplu un copilas ar putea sa intrebe 5 zile la rand “unde este mami?” si sa primeasca mereu acelasi raspuns” mama e la spital.”
De asemenea, copiii adreseaza intrebari si vorbesc cu propozitii scurte si de multe ori schimba subiectul brusc cand li se pare ca s-au saturat. Acest lucru nu inseamna lipsa de sensibilitate, ci mai degraba e un mod de a trece peste anxietate si situatia de a inmagazina multa informatie.
Copiii au probleme diferite fata de adulti de multe ori dictate de limitele de intelegere. De exemplu, adultii pot fi suparati de amenintarea unei pierderi, lucru ce este dincolo de imaginatia unui adolescent. Pe de alta parte copiii pot tolera neajutorarea mai bine ca un adult asta si pentru ca este cea mai intalnita experienta a vietii lor cotidiene. De asemenea, copiii ii pot invata pe adulti despre bucurii mici si acceptare.
Exista o regula universala cand se sta de vorba despre subiecte serioase cu cei mici – raspundeti numai la intrebarile pe care le adreseaza fara a presupune ca au incercat sa afle mai mult decat au cerut. Daca faceti acest lucru ii puteti ajuta sa inteleaga informatia treptat, ceea ce este cel mai indicat pentru ei.
· Raspundeti la intrebarea copilului cat mai cinstit cu putinta
· Reamintiti-le ca nu din vina lor v-ati imbolnavit de cancer
· Explicati-le tratamentul, procedurile si cum vor putea sa va viziteze la spital. De exemplu:”Cand voi face chimioterapie parul imi va cadea, iar tu ma vei vedea fara par. Uneori voi purta o peruca sau o palarie care sa imi tina cald si ma va ajuta sa ma simt bine.
Copiii adulti pot avea preocupari diferite care nu sunt mai putin importante. Multi dintre copiii adulti ai supravietuitoarelor cancerului la san sunt foarte atenti si prezenti. Pentru copiii de sex feminin acest diagnostic este si mai greu de suportat cu cat constientizeaza riscul ca si ele sa dezvolte aceasta boala. Cele mai multe dintre fiice se vor intreba constant daca se vor imbolnavi si daca experienta lor va fi similara celei pe care ai avut-o tu.
Multe femei se simt infuriate de gandul ca ar putea muri fara sa-si vada copiii crescand si realizand ceva in vietile lor. Copiii sunt furiosi deoarece au senzatia ca isi pot pierde mama mai devreme decat se asteptau.
Aceste sentimente pot fi accentuate si de faptul ca nu intotdeauna copiii locuiesc cu parintii sau macar in imediata apropiere. Multi parinti sunt mai apropiati de copiii care locuiesc foarte aproape de ei, iar acest lucru va influenta cat de mult le impartasesti si cat de des.
Gasiti mai multe materiale de acest fel pe www.desprecancerdesan.ro.
Gentle Care a lansat Desprecancerdesan.ro pentru a raspunde nevoilor generale ale tuturor celor care au fost atinsi de cancerul de san, inclusiv paciente nou diagnosticate sau supravietuitoare, precum si prietenii lor, membrii de familie si colegi.
Va asteptam cu drag!
