Articole

A doua parte a interviului pe care dr. Upledger l-a acordat medicului Dennis Hughes pentru Share Guide, un articol cu informaţii care vă pot contura imaginea sistemului craniosacral, pentru cei care deja ştiu ce înseamnă acesta, iar pentru cei care acum află de existenţa sa textul de mai jos vă va oferi o altă perspectivă asupra corpului uman.

Editorul: Deci uneori lucraţi pe o zonă a corpului care trata, de fapt, altă problemă sau parte a aceluiaşi corp?

Dr. John Upledger: Da. Asta se întâmplă în cel puţin 75% din timpul terapiei craniosacrale.

Editorul: Asta îmi aminteşte de chiropractică: măduva spinării pornind din cap până la capătul cu nervii care implică tot corpul.

Dr. John Upledger: Da, bineînţeles. Sunt osteopat şi evident am învăţat manipularea coloanei deasemenea. Avem multe în comun cu chiropractica în acest punct al educaţiei noastre. Ce îmi place despre mişcarea aceasta a suturilor este că, dacă o sutură nu se mişcă, ştim că ceva nu este în ordine. Apoi încercam să o facem din nou să se mişte. În munca craniosacrala nu trebuie să munceşti din greu, nu sunt mişcări bruşte. Doar aplici o mişcare în locul unde se mişca greu, unde gradul de mişcare este scăzut. Apoi sistemul hidraulic din interior va deschide sutură blocată pentru tine.

Editorul: În cartea ta, “Your Inner Physician and You” (n.r- tradusa in limba romana cu titlul “Tu și medicul din tine”, ed. Herald) susţii că nu aplici o presiune mai mare decât cea a uni monede.

Dr. John Upledger: Exact. Noi pledam pentru 5 grame.

Editorul: Apoi continui acea presiune pentru o perioadă de timp?

Dr. John Upledger: Da. Vezi tu, aceasta este o acţiune de împingere. Volumul fluidului (lichid cefalorahidian) se duce în jos şi în sus de aproximativ zece ori în interiorul craniului. Presiunea este a volumului de fluid cefalorahidian. În orice sistem hidraulic, dacă apeşi într-un loc, forţa pe care o aplici este împrăştiată, transmisă întregului fluid.

Editorul: Inima pompează sângele şi înţeleg că lichidul cefalorahidian are un ritm. Dar mi-l imaginam ca fiind static, ca un sistem de frânare.Ce îl face să se mişte?

Dr. John Upledger: Ajung imediat la asta. Ceea ce vroiam să scot în evidentă este că te poţi folosi de urcarea şi coborârea fluidului. Există o sutură care traversează vârfului capului ca o pereche de căşti. Aceea este sutura coronară. Să spunem că este blocată deoarece fruntea a fost lovită atunci când ai căzut şi a fost împinsă înapoi. Ai comprimat aceasta sutură. Pentru a compensa curgerea fluidului în sus şi în jos se poate ca acest volum de fluid să fie preluat de o sutură care se afla la spatele capului dintr-o parte în alta. Examinez şi descopăr că cele două oase, frontal şi parietal (acolo unde s-a produs blocarea), nu se mişcă, şi compensarea se petrece câţiva centimetrii mai jos. Deci, dacă îmi pun mâna pe sutura din spate şi menţin o presiune mică, acţiunea de împingere a fluidului va determina deblocarea treptată a suturii printr-un mecanism intern. Aşa funcţionează: reducem compensarea într-un loc, aceasta determinând forţa hidraulică să se ducă în alt loc. Dacă înţelegi într-adevăr cum funcţionează şi ştii anatomie poţi direcţiona forţa peste tot. Acum vrei să ştii ce determină acţiunea de pompă, am dreptate?

Editorul: Aceasta e întrebarea.

Dr. John Upledger: Ceea ce am descoperit la început a fost că suturile se deschid şi se închid în aproximativ zece cicluri pe minut. În sutura sagitală, aceasta fiind sutura care desparte cele două jumătăţi ale craniului (începe de la 5 cm deasupra ochilor şi merge până în spatele capului) există receptori ai nervilor care deschid şi semnalează deschiderea suturii. Există şi receptori ai compresiei ca atunci când cele două oase se apropie şi se presează destul un alt semnal este trimis. Semnalele ajung la un nerv care am descoperit că trece prin acea membrană a sistemului care separa cele două părţi ale creierului. Ajunge în ventriculii creierului şi oferă un semnal in acea arie. În sistemul ventricular al creierului există aşa numitul plex coroid, care extrage fluidul cefalorahidian din sânge. Cu alte cuvinte, foloseşte presiunea osmotică şi alte câteva extracţii active, astfel sângele circulă prin capilare printr-o parte a sistemului şi extrage doar fluidul şi lăsa celulele. Deci ia doar un fel de plasmă a sângelui. De fapt, este un pic mai selectiv decât atât. Nu îngăduie tuturor ionilor să treacă prin barieră. Aceasta este producerea lichidului cefalorahidian.

                                                   Sistemul CranioSacral

Editorul: Deci lichidul cefalorahidian este alcătuit din sânge.

Dr. John Upledger: Corect! Este format din sânge printr-un proces care se produce la o anumită viteza. Să-i spunem viteza 2. Există o constantă de resorbţie din lichidul cefalorahidian înapoi în sânge la viteza 1. Ariile de resorbţie sunt localizate în venele din interiorul craniului. Sistemul de resorbție este numit sistemul arahnoid. Acest sistem reabsoarbe lichidul cefalorahidian şi îl trece înapoi în sânge. Sângele ajunge la nivel cerebral, o parte din lichid este extras, astfel producându-se lichid cefalorahidian nou. În acelaşi timp, o parte din fluid este resorbit. Aceasta resorbţie are o viteză mai mică, jumătate din cât îi ia să fie produs.

Editorul: Rate diferite de mişcare, de 2 ori viteza.

Dr. John Upledger: Da. Evident creşte volumul, iar atunci când el creşte sutura despre care vorbeam mai devreme se expandează. La acest nivel exista receptori de întindere. Când ajunge la un anumit punct de lărgire, atunci un semnal este transmis pentru a opri producția de lichid. Resorbţia continuă şi astfel scade volumul de lichid, în acest fel sutura începe să se închidă. Atunci când se ajunge la receptorii de compresie se transmite din nou mesajul de a produce lichid cefalorahidian. Ceea ce am descoperit este că producţia de lichid este activă aproximativ trei secunde şi oprită alte trei secunde intr-o situaţie normală, ceea ce rezultă este un ciclu de 5-6.

Editorul: Şi cauza este un puls în sistemul nervos?

Dr. John Upledger: Nu, nu este un puls. Cauza este presiunea fizică din interiorul suturilor care se expandează sau se comprimă.

Editorul: Mişcarea este de zece cicluri pe minut?

Dr. John Upledger: 10 sau 12. Diferă de la persoană la persoană.

Editorul: Mi s-a părut foarte interesant când ai precizat mai devreme în cartea ta despre descoperirea acestui sistemului. Am uitat numele domnului pe care lucrai.

Dr. John Upledger: Delbert Smith, îi datorez întreaga mea carieră lui!

Editorul: Ai găsit ceva sub forma un unei monede calcifiate la exteriorul membranei şi ai observat că are un puls ritmic, puls diferit de cel al respiraţiei sau al inimii. Mi s-a părut fascinant – sa aibă un ritm diferit de celelalte două!

Dr. John Upledger: La această joncţiune în particular am putut vizualiza ritmul celorlalte două sisteme, iar acesta era diferit. Mi-a rămas în minte pentru că nu am putut menţine membrana nemişcată pentru chirurg, ca acesta să taie tumora. Era destul de supărat pe mine. S-a dovedit a fi acelaşi chirurg care ne-a trimis mostrele de os de craniu pe care am putut dovedi că suturile se pot mişca.

Editorul: Deci este vorba despre un sistem din corp care evident era acolo dar care nu fusese observat de nimeni?

Dr. John Upledger: Cam aşa este. Osteopatii ştiau de mişcarea oaselor craniului dar nu înţelegeau acest sistem. Am observat acest lucru la pacientul meu şi am ştiut că este ceva diferit. Despre care nu aveam cunoştinţă nici eu şi nici cei din sala de operaţii. Apoi s-au legat câteva piese din literatura Academiei de osteopatie craniană. Când eram la şcoală erau considerente ca nişte mici piedici. Majoritatea colegilor doreau să ascundă deoarece erau considerate o ruşine. Toată lumea ştia că oasele craniului nu se mişcă (din punctul de vedere al şcolii), dar erau câţiva colegi care obţinuseră rezultate clinice: nu ştiau de ce se mişca oasele craniului dar ştiau că o fac. Am avut posibilitatea de a vedea ce le face să se mişte în timpul unei operaţii. Toţi cei care au făcut osteopatie craniană nu au avut parte de multe operaţii. Ce s-a întâmplat a fost că mi s-a oferit o poziţie la Universitatea din Michigan pentru cercetare. Am studiat fotografia Kirlian, acupunctură şi osteopatie craniană. Am realizat cum funcţionează acest întreg, dar Academiei nu i-a plăcut ideea deoarece o considerau erezie împotriva bunei funcţionări a organizaţiei lor. Slujba mea era să pun o bază ştiinţifică pentru a aproba sau dezaproba teoria. Asta a dorit decanul meu. Am dovedit că este acolo doar că era diferit de ceea ce credeau ei. Deci, am descoperit acest sistem şi l-am numit sistemul craniosacral.

........

Autor: Dennis Hughes, editorul Share Guide Publisher

Traducere în limba romană: Aureliana Corcodel

Traducere revizuită: Dr. Gabriela Paula Florea

Sursa foto: http://hem.passagen.se