Articole

Psihologia din spatele rivalității dintre frați

A fi părinte este de departe una dintre cele mai provocatoare misiuni a acelora dintre noi care se află în această breaslă. Procesul de îngrijire, creștere, educare a celor mici este unul continuu, fluctuant și de foarte multe ori ne provoacă cu agresivitate să ieșim din zona de confort și să ne confruntăm cu tot felul de situații imprevizibile. Cu atât mai mult, atunci când în casa noastră se află cel puțin doi copii, nu avem cum să ne prefacem că nu suntem conștienți de un adevăr universal și anume: frații sunt rivali și se luptă între ei.

Frații sunt de multe ori o parte integrantă în viața de familie. O serie de lucrări documentează rolul lor în experiențele de zi cu zi ale celuilalt ca însoțitori, confidenti, combatanți și ca punct central al comparațiilor sociale. Cercetările privind relațiile dintre frați au avut ca scop identificarea factorilor care explică dinamicile sociale între frați și examinarea rolului experiențelor de frați în dezvoltarea și bunăstarea tinerilor. Relațiile dintre frați sunt modelate de factori care variază de la caracteristicile copilului până la normele și valorile culturale. Știm, de asemenea, că frații pot avea efecte directe asupra dezvoltării celuilalt atunci când servesc ca parteneri sociali, modele de urmat și ancore și că frații se pot influența unul pe celălalt în mod indirect, în virtutea impactului lor asupra dinamicii familiei, servind astfel ca elemente de bază a structurii acesteia.

De asemenea, cercetările au arătat că educația parentală joacă un rol semnificativ în contribuția la rivalitatea fraților:

• În timp ce unii părinții se străduiesc să rămână imparțiali când vine vorba de copiii lor, favoritismul este de fapt foarte frecvent. Studiile au descoperit că favoritismul afectează sănătatea mintală a celor mici și are urmări care vor afecta întreaga personalitate a acestora, pe etape de vârstă. Mai mult decât atât, unele cercetări ne arată că favoritismul parental afectează negativ sănătatea mintală a tuturor copiilor din familie, fie prin crearea de resentimente la copiii mai puțin favorizați, stres datorat așteptărilor mari ale părinților pentru copilul favorizat, relații tensionate între frați și alte consecințe negative. 


• Părinții se simt adesea mai aproape de un singur copil. Un studiu de la Universitatea Cornell a inclus interviuri de la 275 de mame în vârstă de 60 și 70 de ani și 671 de urmași ai lor. 70% dintre mame au putut specifica un copil de care s-au simțit cel mai apropiat. Interesant este că doar 15% dintre descendenții intervievați au considerat că există un tratament egal din partea mamelor lor.


• Impactul oricărui tip de favoritism poate fi unul de de durată. Cercetările sugerează clar că efectele negative ale favoritismului parental pot dura toată viața.

Ce este rivalitatea între frați?

Rivalitatea fraților descrie conflictul continuu dintre copiii crescuți în aceeași familie. Se poate întâmpla între frații de sânge, frații vitregi și chiar între frații adoptați sau adoptivi. Această rivalitate poate lua mai multe forme precum:

• lupte verbale sau fizice


• folosirea poreclelor


• certuri constante legate de orice subiect


• continuă competiție pentru atenția părintească


• exprimarea sentimentelor de invidie, de inadecvare, de suferință, de revoltă

Ce cauzează rivalitatea între frați?

Conflictele și invidia sunt părți palpabile ale vieții fiecăruia dintre noi. Același lucru se întâmplă și între frați… Dar pentru că avem de-a face cu ”oameni mici” și imaturi din punct de vedere al dezvoltării emoționale, unele iritații pot fi agravate de o serie de factori:

• Schimbări majore în viață: Vă mutați într-o casă nouă? Așteptați un nou copil? Divorțați? Cineva suferă de o boală gravă? Aceste evenimente sunt stresante atât pentru părinți, cât și pentru copii, iar mulți copii își îndepărtează frustrările și anxietățile către cea mai apropiată țintă (de exemplu, sora mai mică).


• Vârste și etape: Ați văzut vreodată un copil mic întinzându-se pe bietul lor frate? Există unele etape de dezvoltare când rivalitatea dintre frați este mai gravă, cum ar fi atunci când ambii copii au sub 4 ani sau există diferențe de vârstă deosebit de mari sau mici între frați.


• Gelozie: Copilul vostru de 3 ani a pictat o imagine frumoasă la grădiniță și l-ați lăudat pentru asta… iar acum fratele mai mare amenință că o va rupe. De ce? Se simt gelos pe laudele oferite celuilalt.


• Individualitate: Copiii au o înclinație naturală de a se deosebi, inclusiv de frații lor. Acest lucru poate declanșa competiții pentru a vedea cine poate construi turnul mai înalt, poate concura cu cea mai rapidă mașină sau poate mânca cele mai multe gogoși. Poate vi se pare banal, dar acest lucru este extrem de important pentru ei.


• Lipsa abilităților de rezolvare a conflictelor: Dacă copiii vă văd în mod obișnuit pe voi ca părinți luptându-vă în moduri zgomotoase sau agresive, ei pot prelua acest comportament. Fără un alt model, s-ar putea să nu ajungă să cunoască nicio altă modalitate de a-și gestiona conflictele.


• Dinamica familiei: Dacă un copil are o boală cronică sau are nevoi speciale, a fost tratat diferit din cauza momentului în care s-a născut sau a avut comportamente negative întărite, poate distruge modul în care toți membrii familiei comunică și se tratează unul pe celălalt.

Existența fraților într-o familie nu este doar despre rivalitate. Ea ne vorbește și despre:

• Dezvoltare: Frații acționează ca modele, parteneri sociali și oponenți – toate având un impact asupra dezvoltării sociale, cognitive și emoționale a copilului.


• Prietenie: Frații și surorile oferă unii altora șansa de a-și da seama ce ar trebui să prețuiască în alții și cum să întrețină prietenii de calitate.


• Sprijin: Frații apropiați, care se susțin reciproc, pot servi ca un sistem de sprijin încorporat pentru experiențele mai dificile ale vieții.


• Personalitate: Fondatorul psihologiei individuale, Alfred Adler, credea că dinamica familiei și psihologia relațiilor dintre frați sunt puternic influențate de interacțiunea dintre frați, iar această influență ajută la formarea personalității armonioase a copiilor.


• Reglarea emoțiilor: Frații se pot ajuta unul pe celălalt să învețe să-și regleze emoțiile. Terenul de antrenament mai sigur de acasă le permite copiilor să exerseze în a face față unor lucruri precum agresivitatea înainte de a se confrunta cu ea în lumea reală.


• Identitate: Frații tind să imite (sau să respingă) comportamentele și interesele fraților și surorilor lor. Psihologia relațiilor dintre frați și modul în care se definesc în raport cu frații lor ajută la stabilirea propriilor identități.

Din punct de vedere al dezvoltării psiho-emoționale, conflictul dintre frați este o parte normală a dezvoltării acestora. În plus, o cantitate sănătoasă de conflict între frați poate fi de fapt benefică pentru fiecare dintre ei. Cu toate astea, sunt multe situații în care conflictul ia proporții destul de mari și afectează armonia în relația dintre ei, și totodată în raport cu părinții.

Dar chiar dacă conflictul este normal în relațiile cu frații, cum vă puteți asigura că rămâne în zona sănătoasă?

În primul rând, să încercam să înțelegem de ce pot apărea lupte între frați. Fiecare înfruntare poate fi declanșată de ceva diferit – să spunem o luptă pentru al cui este rândul să facă curățenie în cameră sau cine poate decide ce emisiune TV sau film să vizioneze – dar cauza principală poate fi o problemă mai mare. În unele cazuri, problema poate fi o ciocnire de personalități. În altele, poate fi vorba de sentimente de rivalitate nerezolvate. De exemplu, un copil poate simți că mama sau tata îi favorizează fratele. Un alt copil se poate simți frustrat pentru că nu poate face atât de mult precum celălalt pentru că este mai mic. Sau unui frate i-ar plăcea pur și simplu ca lucrurile să fie mai liniștite și mai calme, în timp ce celălalt este despre acțiune și aventură. Reușind să gestioneze conflictele cu frații și surorile sale, de-a lungul anilor, copilul învață lecții importante de viață.

În ce ne privește pe noi, adulții, în primul rând, trebuie să le acceptăm trăirile, emoțiile, chiar dacă acestea sunt mai puțin plăcute: furia, mania, tristețea, frica etc. Asta îi ajută să se simtă văzuți, auziți, înțeleși, recunoscuți, îi ajută să se liniștească. Astfel, vom crește șansele de a-i determina să exprime sincer ce simt, fără să judecăm sau să le minimalizăm sentimentele.

Ce puteți face voi ca părinți pentru a gestiona rivalitatea între frați?

• În primul rând, să îi învățați pe copii cum să gestioneze conflictele într-un mod pozitiv. Copiii care învață cum să gestioneze neînțelegerile într-o manieră constructivă – să zicem, ascultând punctul de vedere al fraților lor – vor fi într-o stare de spirit mult mai bună pentru a soluționa disputele și a trece de lupte. De asemenea, copiii care cresc și învață cum să prevină și să rezolve conflictele cu frații lor vor fi mai buni la negocierea și la rezolvarea compromisurilor în relațiile viitoare, atât la serviciu, cât și acasă.


• Explicați constant că armonia fraților este importantă pentru întreaga familie. Explicați-le că familia este ca o echipă. Și, ca orice echipă bună, toată lumea – mama, tata și copiii – trebuie să lucreze împreună pentru a avea o casă liniștită și iubitoare. Orice luptă între membrii familiei poate răni întreaga echipă.


• Interveniți mereu la orice conflict care are loc. Unii părinți cred că cel mai bine este să-i lași pe copii să gestioneze singuri conflictele. Acest lucru poate fi adevărat într-o anumită măsură, atâta timp cât copiii au instrumentele necesare pentru a gestiona dezacordurile într-un mod constructiv, pozitiv și pașnic. Dar dacă situația escaladează din punct de vedere al tensiunii sau există agresiune verbală sau fizică, este imperios necesar să interveniți. Dacă nu sunteți acolo pentru a vedea cearta, așezați-vă cu ei și discutați despre ceea ce s-a întâmplat și clarificați că agresiunea de orice fel nu este un comportament acceptabil în casa voastră.


• Ascultați fiecare parte. Fiecare poveste va avea mereu două părți într-o luptă între frați. Lăsați fiecare copil să simtă că este ascultat, fără judecată sau întrerupere. Adesea, copiii se simt mult mai bine după ce i-au spus mamei sau tatălui o problemă, mai ales atunci când simt că își pot declara poziția și aceasta va fi auzită în mod corect de cealaltă parte.


• Faceți din respectul reciproc o regulă nenegociabilă: asta înseamnă că nu vorbim urât, nu lovim și nu recurgem la niciun fel de agresiune fizică sau morală. De asemenea, încurajați-vă copiii să asculte cu adevărat pe celălalt și acorde respectul pe care și l-ar dori ei înșiși să îl primească.


• Cereți copiilor să sugereze câteva soluții: rugați copiii să vină cu niște scenarii sau rezoluții care consideră ei că vor fi corecte pentru ambele părți. Totodată, încurajați-i să se pună în locul celeilalte persoane (să empatizeze) înainte de a face sugestii.


• Fiți mereu un model corect pentru copiii voștri: copiii urmăresc și învață de la părinți și ne urmăresc constant cum ne rezolvăm conflictele sau gestionăm problemele pe care le avem cu partenerul, prietenii și familia. Dacă suntem respectuoși și iubitori în timpul unui dezacord, copiii noștri vor învăța și vor adopta ei înșiși aceste abilități de rezolvare a conflictelor.

Pentru a găsi, împreună cu un specialist, cea mai bună soluție pentru liniștea familiei tale, te așteptăm la o sedință de consiliere. Psihologii și psihoterapeuții din cadrul Clinica Aproape sunt pregătiți să răspundă nevoilor tale, să te ajute să găsești și să menții echilibrul, în familie, de la mic la mare.