Agitație, zarvă, alergătură, cadouri pentru cei dragi sau pentru cei nevoiași, emoții pe care alegem să le dăruim și cu care investim lucrurile materiale pe care le dăruim… Perioada aceasta a anului are ceva aparte atunci când vine vorba de a dărui. Dincolo de actul în sine se află un întreg univers de emoții. De multe ori alegem să dăruim tocmai pentru că a dărui întoarce înzecit spre noi lucruri bune, energii bune și bunăstare. Pandemia Covid-19, de exemplu, a transformat multe persoane în relația cu sine și cu așteptările pe care le avem de la cei de lângă noi, de la relațiile importante din viața noastră și chiar și de la locul de muncă.
Nu mai suntem dispuși să acceptăm status quo-ul navetelor lungi și al burnout-ului, al lipsei de timp pentru sine și pentru propriile pasiuni. Timid, ne îndreptăm tot mai mult spre o societate care își dorește să închege emoții pozitive, oameni împliniți, relații autentice și toate acestea ne fac să fim mai buni și mai dispuși să acordăm din timpul, din energia, din emoțiile noastre celor care au nevoie de ele.
În domeniul psihologiei, bunătatea și impactul acesteia asupra bunăstării au câștigat din ce în ce mai multă atenție în ultimii ani. Probabil fiecare dintre noi este familiarizat cu expresia ”mai bine dai decât să primești”. Însă, ce ne-ar putea surprinde este că acest lucru este de fapt susținut și de cercetările care s-au făcut în acest sens. Aceia dintre noi care suntem buni și plini de compasiune experimentăm beneficii clare legate de bunăstarea și fericirea noastră. Poate chiar trăim mai mult. Bunătatea și alegerea de a dărui ajută, de asemenea, la reducerea stresului și la îmbunătățirea stării emoționale.
Într-un studiu efectuat de Universitatea Cambridge, participanții au fost împărțiți în „dăruitori” și “primitori”. Dăruitorii au efectuat cinci acte de bunătate pentru primitori timp de patru săptămâni. Două luni mai târziu, cei care au dăruit au prezentat niveluri scăzute de depresie și o satisfacție crescută în muncă și în viață. Remarcabil, primitorii, inspirați de cei de la care au primit acte de bunătate, și-au sporit semnificativ actele de oferire cu 278%.
Cu toții avem atât de multe lucruri care se întâmplă în viața noastră… Odată ce alegem însă să ne oprim din carusel vieții de zi cu zi și ne îndreptăm focusul spre cei din jur, spre nevoile lor, spre neajunsurile lor care pot fi mai mari, mai mici sau total diferite de ale noastre, înăuntrul nostru se crează un spațiu de creștere emoțională și spirituală care ne ghidează spre momente, locuri, oameni.
Bunătatea înseamnă să alegem în mod conștient să facem ceva, orice care îi poate ajuta pe cei din jurul nostru. Această pornire lăuntrică este ghidată de sentimente autentice. Bunătatea nu este ceva ușor de definit pentru că este o emoție trăită și experimentată de fiecare dintre noi într-un mod cât de poate de personal. Totodată, bunătatea nu este ceva complex. Bunătatea este orice de la a ajuta o bătrână să își ducă sacoșele cu cumpărături, de la a ceda locul în autobuz unei persoane, de a cumpăra dulciuri și alimente pentru copiii sărmani sau de a fi alături de persoanele greu încercate, pur și simplu, de a fi.
Vorbind la podcastul The Kindness Test, profesorul Sussex, Dr. Robin Banerjee, descrie bunătatea ca fiind ”un comportament care este destinat să aducă beneficii altor persoane”. Cu toate acestea, el avertizează că există multe complexități în jurul termenului. Psihologia bunătății este preocupată de aceste complexități, inclusiv:
Psihologii numesc bunătatea, altruism și vorbesc de două tipuri:
“Cheia succesului nostru nu este supraviețuirea celui mai adaptat,” ne spune Jamil Zaki, neurolog și profesor asociat de psihologie la Stanford. “Este vorba despre supraviețuirea celui mai prietenos.”
Desigur, unii oameni sunt mai buni decât alții, în mod special, oamenii născuți cu trăsătura de personalitate a empatiei. ”Cu toate acestea, natura reprezintă doar jumătate din înclinația noastră de a fi buni”, ne spune dr. Zaki. Restul este o educare a bunătății și empatiei — le învățăm de la părinții noștri, de la familia noastră și de la comunitatea noastră. Și ne putem învăța și pe noi înșine. “Bunătatea este o abilitate pe care o putem întări, la fel cum am construi un mușchi,” susține tot Dr. Zaki, autorul cărții “The War for Kindness: Building Empathy in a Fractured World.”
Studiile arată că atunci când suntem buni, avem niveluri mai scăzute de hormoni de stres și răspunsul lor la luptă sau la fugă se calmează. Suntem mai puțin deprimați, mai puțin singuri și mai fericiți. Avem o sănătate cardiovasculară mai bună și trăim mai mult deoarece bunătatea aduce un plus stării noastre fizice.
A fi bun este o abilitate excelentă de a face față erei în care trăim. Într-o perioadă de izolare, bunătatea favorizează conexiunea cu ceilalți. Ne ajută să oferim scop și sens vieții noastre, permițându-ne să ne punem valorile în practică. Şi ne diminuează gândurile negative. “ Atenția noastră este ceva care este infinit de expansiv,” ne spune Emiliana Simon-Thomas, director ştiinţific al Greater Good Science Center de la Universitatea din California, Berkeley. “Ceea ce simțim la un moment dat este legat de ceea ce facem, așa că dacă ne comportăm cu bunătate, acea experiență ne va defini emoția pe care o vom resimți.” Prin urmare:
”Bunătatea îți poate schimba creierul”, ne spune Stephanie Preston, profesor de psihologie la Universitatea din Michigan, care studiază baza neuronală pentru empatie și altruism. Când facem un act de bunătate, o parte a sistemului de recompense numit nucleus accumbens activează creierul nostru – și răspunde la fel ca și cum am fi mâncat o bucată de tort de ciocolată. În plus, când vedem răspunsul destinatarului bunătății noastre—atunci când persoana ne mulțumește sau zâmbește înapoi – creierul eliberează oxitocină, hormonul stării de bine. Acest impuls de oxitocină face plăcerea experienței în sine mai durabilă. Se simte atât de bine această senzația încât creierul tânjește după mai mult. Când îi ajutăm pe alții, ne ajutăm, de fapt, și pe noi sau, uneori, poate mai mult pe noi. Sunt anumite acte de bunătate mai bune decât altele? Da. Dacă dorim să resimțim cu adevărat beneficiile bunătății “trebuie să fim sinceri legat de acțiunile noastre”, ne spune Sara Konrath, psiholog și profesor asociat la Școala de Filantropie Lilly din cadrul Universității Indiana, unde conduce un laborator de cercetare care studiază empatia și altruismul. Un alt studiu publicat în Journal of Positive Psychology în 2019 a arătat că oamenii care credeau că bunătatea este bună pentru ei au resimțit o creștere mai mare a emoțiilor pozitive, a sentimentelor de conexiune cu ceilalți și a satisfacției în raport cu viața pe care o duc, precum și o scădere mai mare a emoțiilor negative – decât cei care nu au făcut-o.
Bunătatea și înțelepciunea nu sînt doar dependente una de alta, ci sînt sinonime, împart o definiție: ambele sînt priviri către ceea ce se află dincolo de granițele propriilor nevoi, pofte și instincte.
A fi buni este parte a naturii umane. Este important să credem în capacitatea noastră de a face bine și de a fi buni cu cei din jur, indiferent de cât de jos ne-a pus viața. Cunoașterea de sine, înțelegerea modelelor comportamentale după care ne ghidăm și a lumii noastre interioare sunt importante în tot procesul acesta de a dărui. Înainte de a dărui celor din jur, trebuie să ne dăruim nouă înșine răbdare, înțelegere, recunoaștere, recunoștință și chiar dacă blocajele emoționale există, implicarea într-un proces terapeutic ne poate ajuta să redescoperim iubirea de sine și astfel să reușim să fim buni și sinceri cu noi și cu cei din viața noastră.
Referințe:
https://mgiep.unesco.org/article/the-science-theory-and-practice-of-kindness-a-brief-overview
https://www.youtube.com/watch?v=_DawgEK9muY
https://www.youtube.com/watch?v=aMySJ29aop4
”Arta bunătății”, de Claudia Hammond
