Un pacient care a trecut de intervenție, a purtat câteva luni lucrarea provizorie și ajunge la etapa finală primește, de obicei, două prețuri pe aceeași foaie. Diferența dintre ele este de câteva mii de lei, iar explicația se rezumă frecvent la „una e standard, cealaltă e premium".
Asta nu e o explicație. Mai jos e ce diferă efectiv între cele două, unde se simte diferența și în ce situații varianta mai scumpă chiar își merită banii, respectiv când nu.
Pe o arcadă reabilitată prin All-on-4 sau All-on-6, lucrarea finală are două componente care se aleg separat.
Prima este structura, scheletul care se înșurubează pe implanturi și care preia forțele. Se face din crom-cobalt sau din zirconiu, uneori din titan. Nu se vede, nu are legătură cu estetica și nu e același lucru cu o coroană metalo-ceramică; metalul de aici stă ascuns sub lucrare, nu la marginea gingiei.
A doua este partea vizibilă: dinții propriu-ziși și porțiunea care reface conturul gingival. Aici se decide și cum arată, și cât ține.
Diferența dintre Standard și Premium este, în esență, diferența dintre materialele părții vizibile.
Structura de crom-cobalt, peste care se aplică dinți din compozit de laborator, material mult mai evoluat decât compozitul folosit la plombe, dar tot compozit.
Ce face bine, și e partea care se omite de obicei. Compozitul amortizează. Pe implanturi nu există ligament parodontal, adică nu există suspensia pe care o are un dinte natural în os, așa că forțele de la mestecat ajung direct în implant. Un material care cedează puțin la impact protejează implanturile mai bine decât unul complet rigid, iar la pacienții cu arcadă fixă și sus, și jos, asta contează.
Se repară simplu. Un dinte ciobit se poate reconstitui cu compozit, deseori într-o singură ședință, fără laborator. Pentru cineva care locuiește în străinătate și nu poate reveni ușor, e un argument practic: o reparație de compozit se face aproape oriunde.
Cântărește mai puțin și costă mai puțin.
Unde cedează. Compozitul se uzează. În ani, suprafețele de masticație se tocesc, iar înălțimea dinților scade încet, ceea ce schimbă în timp modul în care se închide gura. Se pătează, mai ales la cafea, ceai, vin roșu și fumat, și își pierde luciul inițial; se lustruiește la cabinet, dar efectul nu e permanent. Iar transluciditatea nu ajunge niciodată la cea a ceramicii, deci la o linie a zâmbetului înaltă, unde se văd mulți dinți, diferența e vizibilă pentru un ochi atent.
Orientativ, o lucrare definitivă Standard pornește de la 18.500 lei pe arcadă.
Structura este din crom-cobalt sau din zirconiu, iar peste ea se montează coroane individuale din ceramică stratificată pe suport de zirconiu, realizate manual de tehnician, dinte cu dinte.
Ce face bine. Ceramica nu se uzează practic deloc în raport cu compozitul și nu își schimbă culoarea: la zece ani arată ca la montare, iar petele de cafea se îndepărtează la igienizare pentru că materialul nu le absoarbe. Estetic, e cel mai bun rezultat posibil pe o lucrare pe implanturi, pentru că stratificarea manuală permite variații de culoare și transparență pe care un material uniform nu le poate reda. Ocluzia rămâne stabilă în timp, fiindcă dinții nu se tocesc.
Unde cedează. Stratul ceramic exterior se poate ciobi, la bruxism necontrolat sau la o ocluzie reglată imprecis. Nu e o problemă de structură, miezul rămâne intact, dar reparația cere laborator și o revenire la cabinet, nu se rezolvă pe loc. Lucrarea e mai rigidă, deci transmite mai mult din forță către implanturi, motiv pentru care gutiera de noapte devine obligatorie la pacienții care scrâșnesc. Și cântărește mai mult.
Orientativ, o lucrare definitivă Premium pornește de la 24.000 lei pe arcadă.
| Criteriu | Standard | Premium |
| Partea vizibilă | compozit de laborator | ceramică stratificată pe zirconiu |
| Uzură în timp | se tocește, ocluzia se modifică | practic absentă |
| Pătare și luciu | se pătează, se lustruiește periodic | culoare stabilă |
| Estetică | bună, fără transluciditatea ceramicii | maximul disponibil |
| Reparație | la cabinet, deseori într-o ședință | prin laborator |
| Protecția implanturilor | amortizează impactul | rigidă, cere gutieră la bruxism |
| Preț pe arcadă | de la 18.500 lei | de la 24.000 lei |
Ce se află pe arcada opusă este primul criteriu. O arcadă fixă care mestecă împotriva unei proteze mobile primește forțe mici, iar compozitul se descurcă bine ani la rând. Două arcade fixe pe implanturi, una împotriva celeilalte, reprezintă situația cu cele mai mari solicitări; acolo uzura compozitului apare mai repede, iar varianta cu ceramică se justifică mai des.
Bruxismul împarte decizia, nu o simplifică. Compozitul se tocește mai repede la cineva care scrâșnește, dar absoarbe mai bine forțele; ceramica nu se tocește, dar se poate ciobi. În ambele cazuri gutiera de noapte nu e opțională, iar alegerea se face după cât de severă e parafuncția, nu după preferință.
Cât se vede când zâmbiți. La o linie a zâmbetului joasă, unde se văd puțin dinții superiori, diferența estetică dintre cele două e greu de observat. La o linie înaltă, unde se vede și gingia artificială, ceramica face o diferență reală.
Unde locuiți. Pentru pacienții din diaspora, ușurința reparației contează mai mult decât pare la montare. O ciobitură de compozit se rezolvă local; una de ceramică presupune, de regulă, revenirea la clinica unde s-a făcut lucrarea.
Cât timp vreți să nu vă mai gândiți la ea. O lucrare din compozit va cere, la un moment dat, refacerea părții vizibile. Una din ceramică are șanse mari să rămână neschimbată mult mai mult. Dacă raportați diferența de preț la acest orizont, calculul arată altfel decât la semnarea devizului.
Există și lucrări definitive cu dinți din PMMA, un acrilat de înaltă densitate, la prețuri sub cele de mai sus. Funcționează, se montează la fel și arată acceptabil la început.
Problema lor e durata: se uzează și se pătează semnificativ mai repede decât compozitul de laborator, iar în practică se comportă ca o lucrare provizorie de lungă durată. Noi nu le propunem ca soluție finală. Dacă primiți o ofertă vizibil mai mică decât cele de mai sus, întrebarea utilă este din ce material sunt dinții și cât se estimează că rezistă.
Materialul structurii și materialul părții vizibile, numite explicit. „Lucrare definitivă" nu spune nimic.
Numărul de dinți pe arcadă și dacă sunt coroane individuale sau un bloc continuu.
Câte ședințe de probă sunt incluse și dacă ajustările ulterioare se taxează separat.
Ce se întâmplă în caz de ciobire: cine suportă reparația și în ce interval.
Dacă gutiera de protecție e inclusă. La ambele variante, ea face mai mult pentru durata de viață a lucrării decât materialul ales.
Pot începe cu Standard și trece la Premium peste câțiva ani?
Da, implanturile rămân pe loc și se poate face o lucrare nouă pe ele. Dar atunci plătiți lucrarea Premium integral, nu diferența dintre cele două. Dacă știți de la început că vreți ceramică, e mai ieftin să o faceți direct.
Cât ține fiecare?
Partea vizibilă din compozit cere, în general, refacere sau recondiționare după aproximativ șapte până la zece ani, în funcție de forțele de masticație. Ceramica depășește frecvent acest interval fără modificări. Implanturile și structura nu se schimbă în niciuna dintre situații.
Se simte diferența la mestecat?
Puțin. Lucrarea din ceramică e mai rigidă și mai grea, iar unii pacienți o descriu ca fiind „mai fermă". Ambele se obișnuiesc în câteva zile.
Lucrarea provizorie e același lucru cu varianta Standard?
Nu. Provizoriul se montează în primele 24 până la 72 de ore, e realizat pentru o situație care încă se modifică și e proiectat să reziste câteva luni. Lucrarea definitivă, indiferent de variantă, se face pe măsurători luate după ce osul și gingia s-au stabilizat.
De ce se face lucrarea definitivă abia după câteva luni?
Pentru că gingia se retrage la forma ei finală și osul se remodelează în perioada de după intervenție. O lucrare din ceramică montată pe o situație care încă se schimbă ar ajunge să nu se mai potrivească. În protocolul digital complet, perioada provizorie e și etapa în care se verifică forma, fonația și ocluzia, înainte să fie reproduse în lucrarea finală.
Culoarea se poate alege?
Da, la ambele. La varianta cu ceramică se poate merge mai departe, cu variații de nuanță între dinți, pentru un rezultat mai puțin uniform și mai apropiat de natural.
Diferența dintre Standard și Premium nu este între o lucrare slabă și una bună. Este între un material care amortizează, se repară ușor și se uzează, și unul care nu se uzează, arată mai bine și cere laborator la orice reparație.
Decizia se ia din trei lucruri: ce se află pe arcada opusă, cât se vede când zâmbiți și cât de departe locuiți de clinica unde s-a făcut lucrarea. Dacă discuția se poartă doar în termeni de preț, lipsește tot ce contează.
