„Dinți ficși în 24 de ore" este una dintre cele mai căutate formulări din stomatologie și, în același timp, una dintre cele mai prost înțelese. Procedura există, se face de aproape două decenii și are rezultate documentate. Ce lipsește aproape întotdeauna din prezentarea ei este precizarea a ce anume se montează în ziua respectivă și de ce nu se poate garanta dinainte.
Diferența dintre cele două lucruri explică majoritatea nemulțumirilor de după tratament.
Se montează o lucrare provizorie fixă, înșurubată pe implanturi, cu care pacientul pleacă acasă și cu care mănâncă, vorbește și zâmbește normal. Nu este o proteză mobilă, nu se scoate, iar din punctul de vedere al aspectului și al confortului diferența față de lucrarea finală este mică.
Nu se montează lucrarea definitivă. Aceea vine la trei până la șase luni, după ce implanturile s-au integrat în os, și se face pe baza măsurătorilor luate când situația s-a stabilizat: gingia s-a retras la forma ei finală, osul s-a remodelat, iar pacientul a purtat deja câteva luni o lucrare care a arătat ce trebuie ajustat.
Motivul pentru care lucrarea definitivă nu se poate monta imediat nu ține de tehnologie. Ține de biologie. Osul și gingia se modifică în lunile de după extracții și inserții, iar o lucrare din zirconiu montată pe o situație care încă se schimbă ar ajunge, în câteva luni, să nu mai se potrivească. Perioada provizorie nu este o întârziere, este etapa în care se stabilește forma finală.
Termenul tehnic pentru procedură este încărcare imediată. „24 de ore" este formularea comercială a aceluiași lucru.
Un implant poate fi încărcat imediat doar dacă stă suficient de ferm în os din momentul inserției. Se numește stabilitate primară și este o proprietate mecanică, nu biologică: nu are legătură cu vindecarea, ci cu cât de strâns este prins implantul în osul existent.
Se măsoară în timpul operației, prin două metode folosite curent. Torsiunea de inserție, exprimată în newton-centimetri, arată forța necesară pentru a înșuruba implantul. Analiza frecvenței de rezonanță dă un indice de stabilitate pe o scară numerică. Chirurgul citește valorile pe măsură ce inserează fiecare implant.
Aici este punctul pe care comunicarea comercială îl ocolește: valorile acestea nu se cunosc înainte de operație. Tomografia arată cât os există și unde, deci spune dacă încărcarea imediată este probabilă. Cât de bine prinde efectiv fiecare implant se vede abia în momentul în care intră în os, pentru că densitatea reală a osului poate fi mai mică decât pare pe imagine, mai ales la maxilarul superior.
O clinică ce promite ferm, înainte de intervenție, că veți pleca acasă cu dinți ficși în aceeași zi, promite ceva ce nu are cum să știe. Formularea corectă este că este foarte probabil, cu un plan alternativ pregătit pentru cazul în care nu.
Nu este un eșec, este o schimbare de calendar. Implanturile rămân pe loc, se închid sub gingie sau se lasă cu șuruburi de vindecare, iar pacientul primește o lucrare provizorie mobilă pentru perioada de integrare. După trei până la șase luni, când implanturile s-au osteointegrat, se montează lucrarea fixă.
Alternativa, adică încărcarea unor implanturi care nu stau ferm, duce la micromișcări în os în primele săptămâni. Acolo unde ar trebui să se formeze os apare țesut fibros, iar implantul se pierde. Amânarea cu câteva luni este, în situația asta, singura decizie corectă, chiar dacă este cea nepopulară.
Pacientul care insistă pe încărcare imediată când măsurătorile spun altceva nu câștigă timp, riscă să piardă implanturile.
Înainte de intervenție: consultație, tomografie computerizată și planificarea digitală a poziției fiecărui implant. Pe baza ei se produce ghidul chirurgical, o piesă care se așază peste creastă și prin care se fac inserțiile exact unde au fost planificate. Amprenta pentru lucrarea provizorie se ia tot în această etapă, astfel încât laboratorul să lucreze în paralel.
Ziua intervenției: extracțiile, dacă sunt necesare, și inserția implanturilor. Măsurarea stabilității. Dacă valorile permit, se trece la lucrarea provizorie.
În 24 până la 72 de ore: montarea lucrării provizorii fixe, cu ajustările de ocluzie. În unele cazuri se face chiar în aceeași zi, în altele a doua sau a treia zi, în funcție de câte arcade sunt tratate și de cât timp cere adaptarea.
Primele două săptămâni: vindecarea țesutului moale, controale la câteva zile, regim alimentar restrictiv.
Trei până la șase luni: integrarea osoasă. Controale periodice, fără intervenții.
La final: amprenta pentru lucrarea definitivă, probele și montarea ei. De la prima vizită la lucrarea finală trec, în cazurile fără reconstrucție osoasă, între patru și șase luni. Dacă a fost nevoie de adiție de os, se adaugă încă patru până la șase luni, iar încărcarea imediată devine în general imposibilă.
Este partea despre care pacienții sunt informați cel mai puțin și care produce cele mai multe probleme. Lucrarea provizorie este fixă, dar implanturile de sub ea nu sunt încă integrate, deci nu suportă forțe mari.
Primele două săptămâni: alimente moi, nimic de rupt cu dinții din față, nimic tare. Următoarele luni, până la lucrarea definitivă: se evită alimentele dure și lipicioase, nuci, semințe, carne care cere masticație intensă, gheață.
Fumatul crește semnificativ riscul de pierdere a implanturilor în această perioadă. Igiena trebuie făcută zilnic, cu periuță interdentară sau duș bucal pentru spațiul de sub lucrare, pentru că acolo se acumulează placă pe care periuța obișnuită nu o atinge.
O lucrare provizorie care se fisurează sau se desprinde nu este o urgență medicală, dar cere revenire la cabinet în zilele următoare.
Încărcarea imediată nu este un serviciu separat, cu preț propriu. Este modul de lucru în cadrul unei reabilitări complete de tip All-on-4 sau All-on-6, iar prețul este al reabilitării.
Orientativ, o arcadă pe patru implanturi se încadrează între 32.500 și 48.000 lei, iar una pe șase implanturi între 36.500 și 57.000 lei, diferențele venind din sistemul de implanturi și din materialul lucrării definitive.
Ce trebuie să fie inclus în ofertă, scris: tomografia și planificarea digitală, ghidul chirurgical, intervenția cu anestezie, implanturile cu producător și model precizate, bonturile protetice, lucrarea provizorie și lucrarea definitivă cu ședințele de probă.
Lucrarea provizorie este elementul care lipsește cel mai des din ofertele aparent mai ieftine. Întrebarea care separă rapid două oferte: „lucrarea provizorie este inclusă, sau se plătește separat?"
Os insuficient cantitativ sau prea moale pentru a asigura stabilitate, situație care se vede în bună parte la tomografie și se confirmă la intervenție.
Infecție activă în zona de inserție, care trebuie tratată întâi.
Parodontoză netratată cu dinți mobili, unde ordinea corectă este tratamentul parodontal și extracțiile, apoi planificarea implanturilor.
Diabet dezechilibrat, radioterapie în zona capului și gâtului, tratament cu bifosfonați. Niciuna nu exclude automat implanturile, dar toate schimbă planul și trebuie discutate cu medicul curant înainte.
Când a fost nevoie de reconstrucție osoasă extinsă, implanturile se inserează după vindecarea grefei, iar încărcarea imediată nu mai intră în discuție. Există și situații în care patru implanturi nu sunt suficiente pentru o arcadă fixă și schema trebuie extinsă, ceea ce se stabilește tot din planificarea prealabilă.
Plec acasă în aceeași zi cu dinți ficși?
În majoritatea cazurilor da, în 24 până la 72 de ore de la intervenție. Confirmarea vine însă în timpul operației, după măsurarea stabilității implanturilor, nu înainte. Un medic care garantează ferm înainte de intervenție promite ceva ce nu are cum să știe.
Lucrarea din prima zi este cea finală?
Nu. Este provizorie, fixă și funcțională, dar se înlocuiește după integrarea osoasă cu lucrarea definitivă, realizată pe măsurătorile luate când situația s-a stabilizat.
Se vede diferența între provizorie și definitivă?
Pentru cineva din afară, în general nu. Diferențele sunt la material, la precizia adaptării și la durabilitate. Lucrarea provizorie este din acrilat, cea definitivă din zirconiu sau din structuri metalo-ceramice.
Dacă port proteză mobilă de mulți ani, mai pot avea dinți ficși?
Deseori da, deși osul s-a resorbit în anii de purtare. Răspunsul depinde de ce arată tomografia și de cât os mai există în zonele de inserție. Situația este suficient de frecventă încât să fi fost tratată separat.
Doare?
Intervenția se face cu anestezie locală, iar la cerere cu sedare. Disconfortul durează de obicei două-trei zile și se controlează cu medicație obișnuită. Edemul și învinețirea sunt normale în prima săptămână.
Se face pe ambele arcade deodată?
Da, dacă starea generală permite. Intervenția este mai lungă, iar perioada de recuperare ceva mai dificilă, dar se evită o a doua operație și o a doua perioadă de vindecare.
Ce fac dacă locuiesc în străinătate?
Tratamentul se organizează în două deplasări: prima pentru intervenție și lucrarea provizorie, a doua, după câteva luni, pentru lucrarea definitivă. Planificarea se face în prealabil pe baza tomografiei trimise.
Cât rezistă?
Implanturile integrate corect rămân funcționale pe termen lung, cu rate de supraviețuire raportate în literatură peste 90% la zece ani. Lucrarea protetică are o durată mai scurtă și se poate schimba fără a atinge implanturile. Igiena și controalele periodice decid mai mult decât orice alt factor.
Dinții ficși în 24 de ore sunt o procedură reală, nu un argument de marketing. Ce trebuie cerut, înainte de a accepta un plan: confirmarea că lucrarea provizorie este inclusă în preț, explicația clară a ce se montează în prima zi și ce vine mai târziu, și un plan alternativ pentru situația în care stabilitatea măsurată intraoperator nu permite încărcarea imediată.
O clinică ce explică din start și varianta în care lucrurile nu merg conform planului este, de regulă, una care a întâlnit situația și știe ce face cu ea.
