Adolescența este o etapă complexă, marcată de schimbări biologice, emoționale și cognitive, iar subiectul sexualității poate fi unul sensibil atât pentru părinți, cât și pentru copii. Studiile arată că o comunicare deschisă și educația sexuală bazată pe dovezi contribuie la decizii mai informate, reducerea comportamentelor de risc și dezvoltarea unor relații sănătoase.
A încerca să vorbim cu adolescentul nostru despre un subiect atât de delicat, dar și intens este ca și cum alegem să ne supunem unei probe de foc în urma căreia cu siguranță ne vom alege cu multe ”arsuri.” Și cu toate astea, trebuie să o facem indiferent de posibilitatea de a rămâne pentru totdeauna cu ”cicatrici”. Asta pentru că noi ca părinți avem responsabilitatea de a dezminte orice mit legat de sex și de a ne ajuta copilul să vadă această parte inerentă a vieții ca pe ceva normal și care este important de explorat cu deschidere, asumare, responsabilitate și curiozitate. Viața sexuală este parte importantă a bunăstării vieții noastre, per ansamblul ei. Este extrem de important ce le transmitem copiilor noștri despre asta.
Majoritatea adolescenților nu sunt încântați să vorbească cu proprii părinți despre sexualitate si întâlniri romantice. Dacă suntem cinstiți, majoritatea dintre noi cei care suntem părinți suntem la fel de timorați atunci când ne gândim la abordarea acestui subiect de discuție. De cele mai multe ori, alegem să ne prefacem nevăzători în fața acestui incomensurabil adevăr și ne raportăm la tot ceea ce ține de sexualitate ca fiind un subiect tabu care ”există” după propriile legi despre care noi nu știm și nici nu vrem să avem cunoștință.
Pubertatea se întâmplă. Pubertatea se întâmplă indiferent dacă noi alegem să o privim direct în față sau dacă ne ascundem după propriile frici, frustrări, revolte, rușini. Atunci când pubertatea se întâmplă, copiii noștri încep să pășească pe tărâmul sexualității. Pentru ca drumul lor să fie unul lin, să fie unul care le aduce împlinire, plăcere, încredere în sine este nevoie ca discuțiile despre sex să fie ample și nu să se refere doar la părțile corpului, la apariția menstruației la fete sau la cum se folosește un prezervativ la băieți (dacă se întâmplă și astea, desigur).
Potrivit Centrului de Cercetare Pew, două treimi dintre liceeni nu s-au întâlnit niciodată din punct de vedere romantic, “nu s-au cuplat sau au avut o relație romantică cu cineva”. Alte cercetări arată că 59 până la 84% dintre adolescenții cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani nu au făcut niciodată sex. La vârsta de 20 de ani, un sfert dintre adulții tineri sunt încă virgini.
În primul rând, este important să ne punem întrebarea care este relația noastră ca adult și ca părinte cu acest subiect tabu încă în societatea noastră. Copilul nostru, actualul adolescent, până la vârsta la care începe să prezinte interes pentru comportamentul sexual, a avut în familie un spațiu în care a existat și s-a desfășurat acest comportament. Este posibil ca acei adolescenți care au simțit deschidere din partea părinților în a vorbi despre sex, să fie mai încrezători în a iniția sau în a fi receptivi atunci când ne dorim să inițiem o discuție despre acest subiect. Este esențial să creăm o cultură a onestității cu propriul copil. Cuvântul onestitate este legat de onoare și depășește cu mult doar “spunerea adevărului.” Ea cuprinde moralitate, integritate și un respect sănătos față de subiect și persoană.
Vorbind cu adolescenții despre sex în zilele noastre constatăm atitudini și comportamente diferite poate față de cele pe care le-am experimentat noi la vârsta lor. Autoarea Peggy Orenstein a vorbit cu mai mult de 70 de femei tinere cu vârste cuprinse între 15 și 20 de ani despre atitudinile, opiniile și sentimentele lor în ceea ce privește sexul. Cercetările ei ne aduc în contact cu o perspectivă diferită legat de modul în care, de exemplu fetele învață despre sex, vorbesc despre asta și experimentează contactul sexual. Cu siguranță, vremurile s-au schimbat. Orenstein susține că există o mare diferență de generație între părinți și adolescenți atunci când vine vorba de sex. Ea citează un sondaj din 2012 la peste 4.000 de adolescenți; cei mai mulți și-au exprimat dorința de a avea mai multe informații despre sex de la mamă și tată înainte de prima lor experiență sexuală. În special, au vrut să afle mai multe despre partea emoțională a sexului. Tot Orenstein afirmă că “peste 40% dintre copiii cu vârste cuprinse între 10-17 ani au fost expuși la pornografie în mediul online, mulți dintre ei accidental.
Autoarea bestsellerului Boys & Sex, Girls & Sex ne împărtășește că “adolescentul este expus la aproape 14.000 de referințe legate de sex în fiecare an la televizor; 70% din materialele expuse având un conținut sexual”. Urmărind filme porno, de exemplu, fetele învață că sexul este despre performanță, nu despre plăcere. Un fapt interesant pe care tot Orenstein ni-l împărtășește este faptul că mamele olandeze (olandezii au o viziune mult mai sănătoasă asupra sexului, potrivit lui Orenstein) au vorbit cu fiicele lor nu numai despre pericolele sexului, ci și despre plăcerea sexului. Și cumva aceasta este ”normalitatea” acestui subiect pentru că indiferent de riscurile pe care acest comportament îl poate avea, este vorba totuși și despre conexiune cu sine, cu propriul corp, cu propria sexualitate. Având în vedere complexitatea acestei problematici, ce putem face noi ca părinți?
Sexul nu ar trebui să fie despre performanță, ar trebui să fie despre plăcere pentru toți cei implicați, despre conexiune, despre nevoia de a experimenta într-un spațiu sigur, despre a avea încredere să fim vulnerabili în fața partenerilor. Aspectele emoționale ale sexului și modul în care ne raportăm la tot ceea ce înseamnă contact sexual și sexualitate ne poate afecta emoțional.
În adolescență, a cunoaște și integra într-o manieră firească informațiile despre sexualitate conduce la o expresivitate și relaționare cu sexul opus într-o manieră în care să știi ce, cum și cât vrei să comunici prin limbajul verbal și nonverbal al seducției astfel încât să nu te expui la riscuri.
Adolescenții noștri au nevoie de o îndrumare reală. Adolescenții au nevoie să învețe să fie atenți la propriul corp și la propriile nevoi, au nevoie să vadă în proprii părinți un aliat de încredere în descoperirea acestui nou univers emoțional. Adesea, ca părinți este posibil să ne fie dificil să ne aliniem comportamentul la nevoia copilului nostru. Sprijinul pe care îl putem primi într-un proces terapeutic cu un consilier, psiholog sau psihoterapeut ne poate ajuta să deblocăm și la noi acele prejudecăți care ne împiedică în a fi acolo cu adevărat pentru adolescentul nostru.
Referințe:
Cum sa vorbesti cu adolescentii despre sexualitate, de Beth Robinson, Latayne C. Scott