Tulburările de personalitate sunt afecțiuni psihologice și apar atunci când o persoană întâmpină probleme de percepere corectă a mediului înconjurător. Tulburarea de personalitate borderline este caracterizată de o instabilitate marcată a comportamentului și a relațiilor interpersonale. Aceasta presupune multă imprevizibilitate, atât pentru persoana în cauză, cât și pentru familia din care face parte. Aceasta afectează, în principal, percepția: despre sine, despre ceilalți, despre relațiile cu ceilalți, afectând imaginea de sine, modul de relaționarea cu ceilalți, capacitatea de reglare a propriilor emoții și comportamente. Una dintre cele mai proeminente trăsături ale organizării de tip borderline este utilizarea apărărilor primitive, de unde o diminuare a eficacității sale de adaptare și a flexibilității în viață, în general. Experiența lor de sine pare marcată de inconsistență și discontinuitate. Atunci când sunt rugate să vorbească despre propria persoană, se pot simți pierduți. Iar când li se cere să vorbească despre persoane importante din viață lor, de regulă oferă orice altceva în afară de o descriere tridimensională și semnificativă despre ființe recunoscute ca atare. Un răspuns tipic poate fi : ” Mama? Este o persoană destul de obișnuită, cred”. Adesea fac caracterizări globale, evazive. Psihanalistul Peter Fonagy afirma că persoanele cu un astfel de diagnostic suferă de atașament nesigur și că le lipsește “funcția reflexivă”, care dă sens comportamentului lor și al celorlalți. Ei nu pot “mentaliza”, altfel spus, nu pot aprecia subiectivitatea separată a altor persoane. În general, cei cu tulburarea de personalitate borderline au probleme în a suporta și a-și regla afectele și se înfurie imediat în situații în care alții ar simți rușine, invidie, tristețe sau oricare alt afect mai nuanțat.
Persoanele cu borderline par ca “prinse într-o dilemă“ – când se simt apropiați de cineva, intră în panică deoarece se tem că vor fi complet absorbiți și se vor afla sub controlul total al celuilalt; când sunt singuri, se simt abandonați în mod traumatic. Acest conflict central al experienței lor emoționale îi determină să facă pași înainte și înapoi în relații, în care nici apropierea și nici distanța nu le oferă confort. Ei manifestă foarte mult din specificul “comportament de căutare – respingere a ajutorului”.
De cele mai multe ori, simptomele de borderline se manifestă în principal în relație cu altă persoană, iar principalul simptom al celor cu borderline, care se manifestă într-o relație, este anxietatea de separare. Pentru a putea trata o astfel de tulburare, este vital ca ea să fie identificată și diagnosticată.
Specialiștii sunt de părere că cei diagnosticați cu această tulburare manifestă diferite stări, cum ar fi:
– senzația de gol interior pe care trebuie neapărat să o umple
– gândire axată pe extreme
– imposibilitatea chiar de a-și gestiona starea de furie
– dispoziție instabilă/reactivă – dificultatea de a trăi emoții inconfortabile
– schimbarea frecventă a partenerilor, a prietenilor, job-ului
– încercarea de a manipula pe cei din jur
– stări fluctuante de idealizare/devalorizare a celuilalt
– eforturi mari de a evita pe cât posibil abandonul și nevoia de atenție
– comportamente de autosabotaj, autolezare, până la tentative suicidare
De altfel, nu trebuie să uitam că grupa din care face parte aceasta tulburare de personalitate se numește “Tulburări de personalitate emoționale și dramatice”. Persoanele care au un astfel de diagnostic au tendință de a se regăsi la limita dintre nevroză și psihoză, prezentând simptome amestecate ale ambelor categorii psihopatologice.
Se pare că boala afectează în mare parte femeile, cauzele putând fi biologice, chimice, genetice, legate de unele carențe afective, de despărțiri în copilărie. Foarte frecvent, un diagnostic de tulburare de personalitate borderline apare însoțit de simptome ale altor tulburări de personalitate (cum ar fi cea evitantă, obsesiv-compulsivă, dependență).
Sistemul Național de Sănătate (NHS) din Marea Britanie spune că tulburarea de personalitate borderline (BPD) e „cea mai frecvent recunoscută” dintre toate tulburările de personalitate.
Tulburarea de personalitate borderline este complexă, iar uneori nu este identificată, deoarece se confundă cu alte tulburări. Semnele unei structurări dizarmonice de personalitate, valabile pentru orice tip de tulburare de personalitate, apar încă din copilărie sau adolescență și evoluează în timp fără perioade clare de refacere.
Jeffrey Young vorbește despre cinci moduri principale de funcționare ale pacientului cu borderline:
În situația în care ești partenerul/a cuiva cu un diagnostic de borderline vei fi testat, în mod regulat, ca să vadă dacă poate cu adevărat avea încredere în tine. Mentalitatea de tipul „totul sau nimic” care vine cu borderline poate de asemenea să afecteze semnificativ relația. Aceste aspecte, și nu numai, pot fi înțelese doar alături de un specialist, acesta fiind primul pas în tratarea aceste tulburări.
Dr. Madalina Neacșu – medic specialist psihiatrie spune că prezența și atitudinea familiei sau apropiaților față de persoana cu un astfel de diagnostic pot ameliora sau agrava stările și viață celui diagnosticat. De aceea, informarea vis-a-vis de ce înseamnă această tulburare pentru a înțelege cauzele și factorii de risc, un plan de tratament și un plan de intervenție sunt necesare pentru echilibrul în cadrul familiei.
Specialistul recomandă familiei ca în perioadele în care persoana diagnosticată are astfel de manifestări, unele dintre ele pline de furie, este indicat să nu se dramatizeze aceste accese, ci mai degrabă să se facă apel la empatie și răbdare. De asemenea, în acele momente, poate ajuta distanțarea pentru a evita relațiile fuzionale intense. Deoarece sunt hipersensibili și instabili din punct de vedere emoțional, cel mai indicat ar fi să gestionați situațiile atunci când sunt calmi, deoarece pot privi mai obiectiv situația.
Afecțiunea față de cei care suferă de tulburarea borderline trebuie să fie permanentă, în ciuda comportamentului lor fluctuant sau de extreme. Astfel, nu trebuie judecat comportamentul impulsiv sau periculos, pentru că acesta este considerat de specialiști doar un strigat de ajutor. Mai ales, atunci când persoana are o criză de identitate, trebuie să fie făcut conștient, în mod repetat, de calitățile sale. Ajută să nu vă îndreptați către critică, ci să îi adresați ca o cerere și dați dovadă de empatie.
O parte esențială a iubirii față de o persoană cu tulburare de personalitate borderline constă în conștientizarea faptului că îi poți oferi un sprijin.
Simptomele tulburării borderline sunt mai grave la tinerii adulți și se ameliorează odată cu vârstă. Multe persoane cu aceasta afecțiune își găsesc echilibrul și stabilitatea la vârstă de 30-40 ani. Odată pus un diagnostic, tulburarea de personalitate borderline implică obligatoriu ședințe de psihoterapie (individuală și / sau de grup).
Psihoterapia va contribui cu moduri sănătoase de relaționare și moduri sănătoase de autoexprimare – a nevoilor, a îngrijorărilor, a fricilor, a impulsurilor, a afectivității. Ținta psihoterapiei pentru persoanele cu funcționare bordeline este dezvoltarea unui simț al selfului integrat, de nădejde, complex și pozitiv valorizat. Vor fi momente când persoana se va simți „pusă la pământ” de unele simptome și va refuza tratamentul – iar în aceste momente, grija și intervenția familiei sau a prietenilor sunt esențiale pentru a o determina să nu renunțe la planul de intervenție.
În concluzie, dacă trăiești lângă o persoana cu o astfel de tulburare, amintește-ți faptul că blândețea trebuie să nu te părăsească și că este vital să știi să negociezi permanent cu ea, indiferent de stările care te încearcă. Echilibrul propriu este deosebit de important atunci când vrem să ajutam pe altcineva!
