Tulburarea schizoafectivã este caracterizatã prin apariþia unui episod depresiv major, maniacal sau mixt concomitent cu prezenþa simptomelor ce satisfac criteriul A pentru schizofrenie (idei delirante, halucinaþii, limbaj ºi comportament dezorganizat).
Simptomatologia afectivã este suprapusã peste cea schizofrenã pentru o perioadã de cel puþin douã sãptãmâni, atât episoadele afective cât ºi sindromul schizofren având o bunã exprimare simptomatologicã.
În faza maniacalã, bolnavul prezintã o dispoziþie euforicã, dar cu elemente bizare, inadecvate. Faza depresivã este caracterizatã prin prezenþa dispoziþiei depresive sau o diminuare marcatã a interesului sau plãcerii, putând apare acuze somatice neobiºnuite sau idei delirante[1][1].
În funcþie de componenta afectivã sunt definite douã subtipuri ale acestei tulburãri:
- tipul bipolar, dacã tabloul clinic prezintã un episod maniacal sau mixt ºi episoade depresive majore;
- tipul depresiv, dacã nu apar decât episoade depresive majore.
Debutul tulburãrii schizoafective se situeazã mai ales la începutul perioadei adulte, la tineri întâlnindu-se mai frecvent tipul bipolar, cel depresiv apãrând mai des la vârste mai mari. Tulburarea schizoafectivã este mai frecventã la femei.
În evoluþia bolii este posibilã apariþia unor perturbãri ale activitãþii profesionale, ale contactelor sociale, dificultãþi de autoîngrijire ºi risc de suicid. Existã, de asemenea, riscul dezvoltãrii unor episoade de tulburare afectivã purã (depresivã sau bipolarã) sau de schizofrenie.
Tratamentul[2][2] este diferenþiat, în funcþie de episodul clinic:
- în episodul schizomaniacal – antipsihotice ºi modulatori afectivi;
- în episodul schizodepresiv – antipsihotice ºi antidepresive;
- faza de întreþinere – antipsihotice în doze de întreþinere ºi reglatoare ale dispoziþiei
Unele rezultate se pot obþine prin psihoterapie.
