Articole

Într-o ogradă aglomerată, dintr-un sat oarecare, a ieșit din coaja de ou un puișor galben, pufos și puțin împiedicat. Ceilalți puișori râdeau de el pentru că nu putea sări la fel de bine ca ei.

La prânz, pe când toți dormeau, puișorul nostru stătea în mijlocul curții și exersa neîncetat săriturile, ca să-i impresioneze pe ceilalți. Curând, auzi o voce care-i spuse:

- Psst, ce tot faci acolo? De ce nu dormi? Ai să obosești teribil dacă nu iei o pauză.

Puișorul răspunse:

- Nu pot lua pauză acum. Trebuie să mă antrenez, să fiu și eu bun la sărituri. Dar tu cine ești? Că nu te știu.

- Eu sunt Cami, o pată de cerneală aruncată de un băiețel pe pământ. Să știi că sunt foarte fericită că mă aflu aici.

- De ce? întrebă puișorul cel împiedicat.

- Pentru că, până acum, locuiam într-o călimară cu viață tare grea. Călimara aparținea unui băiat foarte agitat și nervos. Mereu îmi trântea locuința ba în ghiozdan, ba pe masă, ba pe podea; iar eu și celelalte pete de cerneală ne tot străduiam să-l mulțumim, ca să se poarte și el frumos cu noi. Dar era în zadar.

- Astăzi, continuă Cami, băiatul era în drum spre casă și, la un moment dat, scoase călimara din ghiozdan și o aruncă spre alt coleg. Dar călimara se sparse, așa că eu și celelalte pete de cerneală zburarăm în toate părțile. Acum stau liniștită aici în ogradă și vorbesc cu tine, fără să mă mai gândesc cum să-l mulțumesc pe băiat. Sunt o pată de cerneală fericită.

- Hm, curios, mormăi puișorul. Nu știam că poți fi fericit și dacă nu-i mulțumești pe ceilalți. Oare așa să fie?

- Puișorule săritor, când alții îți vorbesc urât sau te tratează răutăcios, ai grijă să te mulțumești pe tine. Bucură-te de tine, de lucrurile minunate pe care le poți face tu și zâmbește celor care îți zâmbesc. Așa îți vei găsi fericirea.

Și Cami, pata veselă de cerneală, dispăru în pământul moale din ograda oarecare.

Deodată, puișorul cel împiedicat, se opri din sărit și se puse pe cântat.