Sindroamele paraneoplazice – cand simptomele nu tin pasul cu diagnosticul

Cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de scadere inexplicabila in greutate, pierderea poftei de mancare, febra si transpiratii nocturne.

In functie de organele sau sistemele de organe afectate de sindromul paraneoplazic, pot fi descrise semne si simptome specifice:

- La nivelul sistemului endocrin: cresterea inexplicabila a tensiunii arteriale si a greutatii,

- La nivelul sistemului nervos: confuzie, pierderi de memorie, vedere dubla, dificultati de coordonare a muschilor si miscarilor,

- La nivelul tesutului conjunctiv: slabiciune, dureri articulare si tumefierea articulatiilor,

- La nivel sanguin: perturbari ale nivelurilor celulelor sanguine,

- La nivel cutanat: inrosirea fetei, mancarime, excrescente cutanate benigne.

Sindromul paraneoplazic este rezultatul modificarilor secundare ale cancerului in organism.

Modificarile directe determinate de tumori sunt reprezentate de durere, din cauza cresterii impresionante in dimensiuni si exercitarii compresiunii asupra organelor invecinate sau implicarii nervilor sau de perturbarea unor anumite functii ale organului la nivelul caruia este localizata tumora.

Asa cum am mentionat deja, prezenta unui proces neoplazic in organism nu trece neobservata de catre sistemul imunitar, care determina un raspuns autoimun ce afecteaza si tesutul sanatos.

De asemenea, unele tumori elibereaza hormoni ce perturba buna functionare a organelor.

Sindroamele paraneoplazice pot fi identificate la orice persoana cu cancer.

Incidenta acestora este de aproximativ 8% din totalul persoanelor cu neoplazie.

Cele mai frecvente tipuri de cancer ce se asociaza cu astfel de manifestari sunt reprezentate de cancerul pulmonar (cu cea mai ridicata rata a asociere a sindroamelor paraneoplazice), de san, ovarian, medular tiroidian, de prostata si hematologice (leucemie, limfom).

In cadrul sindroamelor paraneoplazice, pot fi afectate diferite sisteme sau parti ale organismului, cel mai frecvent fiind implicat sistemul endocrin (perturband productia de hormoni), sistemul nervos (creier, nervi si maduva), tesutul conjunctiv (oase, articulatii), muschii, pielea si sangele.

La nivelul sistemului endocrin au fost identificate de-a lungul timpului mai multe tipuri de afectiuni, cauzate in principal de cresterea secretiei ectopice de hormon adrenocorticotrop (ACTH), hormon antidiuretic ectopic (ADH) si peptida legata de hormonul paratiroidian ectopic (PTHrP) de catre celulele tumorale, precum:

- Sindromul carcinoid, care se identifica in principal in adenomul bronsic de tip carcinoid, carcinomul pancreatic si gastric,

- Sindromul Cushing (cauzat de cresterea hormonului ACTH), fiind descrise slabiciune musculara, crestere in greutate, edem periferic, distributie centripeta a grasimilor si hipertensiune arteriala,

- Sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH), mai frecvent observat la pacientii cu cancer pulmonar cu celule mici,

- Hipercalcemie, frecvent intalnita in cancerul pulmonar, cancerul renal si mielomul multiplu.

Sindroamele paraneoplazice care afecteaza sistemul nervos sunt reprezentate de:

- neuropatia periferica (parestezii, durere neuropatica, scaderea perceptiei senzatiilor si diminuarea reflexelor),

- mielopatie,

- sindromul Miastenic Lambert-Eaton (asociat cu cancerul pulmonar cu celule mici, putand aparea in orice stadiu al cancerului, caracterizat prin uscaciunea gurii, scaderea transpiratiei, constipatie si slabiciunea muschilor coapsei si pelvini, cu accentuarea progresiva a dificultatii de miscare),

- miastenia gravis (cel mai frecvent intalnita la pacientii cu timom, manifestata ca o slabiciune a diafragmei si a muschilor voluntari),

- encefalita (acest sindrom poate include encefalita cerebeloasa, encefalita de trunchi cerebral, encefalita limbica si mielita), degenerarea cerebeloasa subacuta (asociata cu cancerul de san, pulmonar cu celule mici, ovarian si limfomul Hodgkin),

- disautonomia.

Sindroamele paraneoplazice identificate la nivelul tesutului conjunctiv sunt:

- dermatomiozita,

- osteoartropatia hipertrofica,

- fasceita palmara,

- poliartrita paraneoplazica.

Cele care afecteaza celulele sanguine sunt reprezentate de:

- anemie,

- coagularea intravasculara diseminata (CID),

- trombocitoza paraneoplazica,

- eritrocitoza paraneoplazica.

La nivel cutanat au fost identificate:

- acanthosis nigricans,

- pemfigus paraneoplazic,

- Sindromul Sweet,

- vasculita leucocitoclazica.

Diagnosticarea sindroamelor paraneoplazic necesita informatii cu privire la istoricul medical individual, anamneza, examen clinic obiectv si teste paraclinice.

Prelevarea unei probe de sange si realizarea unor teste (hemoleucograma completa, panel metabolic complet, markeri tumorali, nivelul hormonilor ectopici-ACTH, ADH, electroforeza proteinelor, dozarea de anticorpi paraneoplazici) pot ajuta la excluderea afectiunilor benigne, ce se pot asocia cu astfel de simptome, precum si la depistarea nivelurilor crescute ale unor parametri ce indica existenta certa a unui sindrom paraneoplazic.

Pe baza tabloului clinic, poate fi ridicata suspiciunea existentei unei neoplazii, ce poate fi explorata prin ecografie, CT sau RMN.

Afectiunile sistemului nervos pot fi explorate atat imagistic, cat si prin intermediul unor comenzi menite sa depisteze modificari legate de coordonare, memorie si forta.

De asemenea, daca se indica, poate fi realizata o biopsie cutanata, musculara (la pacientii cu suspiciune de dermatomiozita) sau o punctie lombara, cu analiza lichidului cefalorahidian (LCR), prin intermediul careia pot fi depistati anticorpi directionati impotriva celulelor sanatoase.

Tratamentul de baza trebuie sa vizeze in primul rand cancerul. Majoritatea strategiilor terapeutice actioneaza si asupra sistemului imunitar, reducand raspunsul acestuia si automat si manifestarile paraneoplazice.

Terapiile tintite asupra sindroamelor paraneoplazice sunt reprezentate de corticosteroizi (reduc inflamatia), imunosupresoare (scad raspunsul imun al organismului), plasmafereza (procedura prin care este filtrat sangele, indepartata plasma si odata cu indepartarea plasmei, sunt scosi si anticorpii din sange), imunoglobulina intravenoasa (actioneaza tintit asupra anticorpilor, distrugandu-i) si fizioterapie (cu scopul de a reabilita functiile pierdute).

Factorul care influenteaza prognosticul in mod direct este tipul de cancer.

Sindroamele paraneoplazice pot provoca simptome de intensitate variabila, unele temporare si usoare, iar altele severe cu lezarea functiilor pe termen lung.

Din cauza complexitatii procedurilor diagnostice, care trebuie suprapuse, gestionarea optima este facuta prin intermediul unei echipe multidisciplinare constituita dintr-un oncolog, anatomopatolog, radiolog, hematolog, reumatolog, neurolog, endocrinolog, dermatolog si medic internist.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17938-paraneoplastic-syndromes
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507890/
https://emedicine.medscape.com/article/280744-overview