Sindromul post-avort este o forma a tulburarii de stres post traumatic, o boala dizabilitanta care apare in urma unui eveniment terifiant. Toate femeile care traverseaza experienta renuntarii voite la o sarcina din motive circumstantiale sau medicale prezinta intr-o anumita masura simptomele traumei post-avort.
Suferindele refuza de regula sa-si asume angoasa rezultata in mod firesc in urma unui avort, prin urmare toate resentimentele sunt reprimate si raman in inconstient, revenind in prim-plan de fiecare data cand victima trece prin noi traume sau momente dificile de-a lungul vietii.
Simptomele sindromului post-avort nu apar in aceeasi perioada pentru toate femeile si pot fi diferite pentru fiecare caz in parte. Unele se pot manifesta imediat dupa interventie, altele mult mai tarziu, peste luni sau chiar ani intregi.
Victimele sindromului post-avort neaga de multe ori ca au facut o intrerupere de sarcina din cauza vinei si a depresiei asociate cu experienta.
Simptomele variaza de la o stare de apatie pronuntata la ganduri suicidale si pot declansa alte tulburari comportamentale precum bulimia, anorexia, autopedepsirea ori consumul de alcool si droguri.
Milioane de femei din intreaga lume au subestimat impactul pe care avortul il poate avea asupra psihicului, recunoscand apoi ca s-au ales cu o dilema emotionala si o neliniste imposibil de eliminat.
Sindromul post-avort poate presupune o lunga perioada de recuperare, iar psihoterapia este cea mai eficienta metoda pentru a vindeca simptomele.
Fie ca apeleaza la un psiholog, un preot sau un centru specializat pentru acest tip de probleme, femeile cu sindromul post-avort trebuie sa-si exprime durerea, frustrarea, vina, resentimentul sau furia si sa le gaseasca o rezolvare inainte ca ele sa prinda proportii odata cu trecerea timpului.
Asumarea deciziei si iertarea propriei persoane sunt pasii de baza de la care pleaca vindecarea sindromului post-avort.