Cauzele durerii de umar

Sindromul algofunctional al umarului – durere de umar

Sindromul algo-functional al umarului este un sindrom durerors insotit de limitarea miscarilor umarului si este cauzat de afectiuni cu etiologii diferite.

A.PSH (periartrita scapulohumerala) cu 4 forme clinice bine conturate:
1.Umar dureros simplu
2.Umar mixt
3.Umar blocat
4.Umar pseudoparalitic
B.Artrite inflamatorii cronice: PAR (poliartrita reumatoida), SA (spondilita anchilopoetica)
C.Artroza umarului
D.Afectiuni osoase (traumatisme, tumori, infectii)
E.Afectiuni neurologice: radiculopatii cervicale, paralizie de nerv circumflex, AVC (accident vascular cerebral)
F.Afectiuni de origine viscerala: colecistopatii, angina pectorala, tumori apicale pulmonare.

Umarul este cea mai mobila articulatie a corpului avand o coaptare imperfecta a suprafetelor articulare, iar rolul principal in difunctionalitatile lui le au afectiunile structurilor musculo-tendinoase si ligamentare.

Miscarile umarului sunt flexia, extensia, abductie, adductie, rotatie interna si externa.
Flexia bratului este efectuata de muschiul deltoid (fascicol anterior), pectoralul mare (cu un maxim activ 1150) si biceps brahial.
La extensie participa muschiul deltoid (fascicol posterior), marele dorsal, rotundul mare, capul lung al tricepsului.
Miscarea de abductie este asigurata de muschiul deltoid (fascicol mijlociu) si supraspinos pana la 900, apoi marele dintat si trapezul mijlociu continua actiunea pana la 1800.
Adductia este realizata de muschiul pectoral mare, marele dorsal, deltoidul, infraspinosul, rotunzii, subscapuralul, biceps si coracobrahial.
Rotatia interna este efectuata de subscapular iar cea externa de infraspinos si rotundul mic.

Echilibrul normal al articulatiei umarului este mentinut de doua grupaje de forte musculare contrare:
I-Deltoidul, coracobrahialul, bicepsul brahial si trapezul care au tendinta de a subluxa in sus capul humeral si
II-Mansonul rotatorilor care stabilizeaza capul humeral in glena blocand ascensionarea lui.

In general, se admite ca la varsta medie, indiferent de utilizarea excesiva sau nu a bratului coiful rotatorilor este deteriorat mai mult sau mai putin.
Aceasta uzura normala este favorizata de unele activitati fizice profesionale in care se fac miscari repetitive in special deasupra capului, activitati fizice solicitante combinate cu vibratii, factori psihosociali; O postura incorecta cu hipercifoza dorsala si umeri anteriorizati, posturi prelungite, traumatisme sau microtraumatisme repetate.

Este des intalnit in practica medicala sindromul de impingement subacromial care consta in ascensiunea capului humeral si are drept urmare o frecare crescuta intre capul humeral si muschii coafei rotatorilor cu cresterea tensiunii in muschii infraspinos, micul rotund si lunga portiune a bicepsului.

Aceasta patologie necesita respectarea unor reguli de igiena ale umarului (in special interdicita de a ridica bratul deasupra umarului) si efectuarea unui program de exercitii de kinetoterapie in mod regulat – minim 6 luni de zile.

Programul de exercitii contine:
-Posturi de relaxare pentru musculatura contractata;
-Tractiuni axiale efectuate de kinetoterapeut pentru decoaptarea articulatiei umarului
-Tonifierea musculaturii care antreneaza coboratorii capului humeral si a masonului rotatorilor

O alta patologie frecvent inalnita in practica medicala este periartrita scapulo humerala (PSH) care reprezinta un sindrom dureros datorita afectarii structurilor periarticulare (ligamente, capsula, tendoane, bursa, muschi).

Are 4 forme clinice amintite anterior, fiecare avand un mecanism fizio-patologic propriu si tratament specific.

1)Umarul dureros simplu are la baza un proces inflamator localizat la nivelul tendoanelor (tendinita), burselor (bursita) sau tenosinovita.
Tratamentul consta in imobilizare, crioterapie locala, eventual tratament medicamentos cu antialgic sau antiinflamatoare, fizioterapie antiinflamatoare si analgica, kinetoterapie.

2)Umarul mixt asociaza patologia inflamatorie cu limitarea miscarii prin contractura musculara antalgica.
Tratamentul fizioterapic consta in proceduri de decontractare, analgetice, antiinflamatorii, masaj sedativ dar rolul principal il are kinetoterapia (exercitiul ACTIV).

3)Umarul blocat (inghetat) se remarca prin redoare articulara cu limitarea marcata a miscarilor active si pasive.

Trebuie cautata cu insistenta si componenta psihica. Se vorbeste despre un anumit tip psihosomatic definit ca “personalitate periartrica”: anxios, depresiv, apatic cu pragul sensibilitatii dureroase foarte coborat.
Cel mai corect tratament este cel profilactic instituit precoce pentru ca o durere banala a umarului sa nu evolueze spre aceasta forma clinica.

Tratamentul fizical – kinetic va fi de lunga durata si asemanatoare cu cel din umarul mixt insotit de o psihoterapie activa, exercitii sustinute pentru cresterea fortei musculare, terapie ocupationala si hidrokinetoterapie.

4)Umarul pseudoparalitic are la baza ruptura tendoanelor coafei rotatorilor.

Apare o discrepanta uriasa intre dificultatea executarii miscarilor active si cele pasive (posibile). Tratamentul este de obicei conservator si contine exercitii pentru o forta musculara cat mai buna si invatarea unor miscari compensatoare.
In contextul afectarii umarului se pun in evidenta la examenul clinic prezenta punctelor trigger miofasciale. Acestea sunt zone hiperiritabile situate in muschi care la compresie produc durere intensa si se percep ca un nodul sau banda contractata.

Ele pot fi active si atunci durerea este spontana sau inactive, caz in care durerea apare la palpare.
In tendinopatia de coafa de rotatori punctele trigger miofasciale se gasesc astfel:
-88% in muschiul supraspinos; 62% in muschiul infraspinos; 20,7% in muschiul rotund mic; 5,2% in muschiul subscapular.
In sindromul de impingement subacromial proportia difera:
67% supraspinos, 42% infraspinos, 42% subscapular.

Pentru stabilirea unui diagnostic cat mai corect pe langa examenul clinic complex, umarul necesita radiografie, ecografie si analize de sange. Cauza patologiei umarului va ajuta alegerea procedurilor de recuperare medicala, cu accentuarea faptului ca kinetoterapia joaca un rol major in aceasta afectiune.