Psihoterapia in atacurile de panica

Cel mai important factor in tratamentul acestor tulburari il reprezinta educarea persoanei. Astfel, va fi instruita cu privire la manifestarile atacurilor de panica si senzatiile asociate.

Invatand sa recunoasca si sa identifice acest tip de senzatii, este un prim pas important in tratarea atacurilor de panica. Terapia recomandata este cea individuala, de scurta durata, care se desfasoara, de obicei, pe parcursul a cel mult 12 sedinte.

Alti factori importanti ii constituie suportul persoanei si invatarea de strategii eficiente.

Psihoterapeutul va poate invata sa folositi tehnici de relaxare, autohipnoza si imageria. Acestea pot fi folosite in timpul atacului de panica pentru a diminua prompt tensiunea psihica si sa domoleasca teama de ceea ce s-ar putea intampla rau.

Discutiile cu psihoterapeutul despre fricile irationale (de obicei legate de teama de a muri) ce apar in timpul atacurilor de panica sunt benefice si importante pentru o buna relatie terapeutica, de suport.

O abordare cognitiv-comportamentala, de desensibilizare gradata, de inducere voita a panicii, in conditii de control, ofera rezultate foarte bune.

De obicei, atacurile de panica sunt insotite si de alte tulburari anxioase, cum ar fi agorafobia (teama de a iesi in mediul social) sau alte fobii. Tratamentul abordat difera de la persoana la persoana.

Terapia de grup poate fi folosita adesea doar pentru a invata relaxarea si alte tehnici apropiate. Biofeedback-ul, de asemenea, poate fi de ajutor, prin tehnicile sale care permite persoanei sa primeasca raspunsuri psihologice (auditive si vizuale) ale corpului sau, in timp ce invata tehnicile de relaxare.

Hipnoterapia este de mare ajutor in astfel de tulburari, deoarece mobilizeaza inconstientul, permitandu-i sa lucreze pentru eliminarea problemei si in timpul in care persoana nu realizeaza tehnicile speciale.

Toate tehnicile invatate in timpul sedintei de psihoterapie, trebuie insotite de exercitii prescrise executate de persoana in cauza, in particular. Daca insa persoana nu se simte in stare sau nu doreste sa realizeze sarcinile primite, atunci rezultatele vor intarzia sa apara si terapia nu va avea succes.

Aceasta abordare proactiva de schimbare si asteptarile terapeutului ca persoana sa doreasca sa isi realizeze temele date, necesita ca explicatiile sa fie foarte clare. Discutiile sincere despre aceste asteptari clarifica ceea ce are de facut persoana si punerea lor in practica, asigura succesul terapiei