Cand un barbat nu poate obtine o erectie in timpul actului sexual, sau nu poate mentine erectia pana la sfarsitul actului, se poate vorbi despre disfunctie erectila sau impotenta.
Printre cauzele fizice ale disfunctiei erectile se numera:
- alcoolul si tutunul;
- oboseala;
- hipogonadismul;
- afectiunile hepatice sau renale;
- scleroza multipla;
- boala Parkinson.
Disfunctiile erectile pot fi cauzate insa si de anumite probleme medicale, cum ar fi:
- diabetul zaharat;
- hipertensiunea arteriala;
- ateroscleroza.
Pe plan psihic, impotenta poate fi declansata de:
- o experienta sexuala neplacuta, nervozitate, un episod anterior de impotenta;
- stres;
- depresie;
- probleme si neintelegeri in relatia de cuplu;
- teama de o reactie negativa a partenerei in timpul actului sexual.
Exista mai multe motive pentru care barbatii cu diabet au un risc mai mare pentru disfunctiile erectile:
- diabetul poate afecta nervii, tesuturile erectile si micile vase de sange din penis, la fel ca si orice alt tesut din organism;
- leziunile nervilor, cunoscute sub numele de neuropatie, pot insemna ca exista o sensibilitate mai mica la nivelul penisului si mai putina semnalizare catre creier, acest lucru determinand dificultati in obtinerea si mentinerea unei erectii;
- leziunile la nivelul tesutului erectil vor impiedica fibrele musculare din interiorul sau sa se relaxeze adecvat, astfel incat penisul nu se poate umple cu sange in timpul erectiei;
- leziunile vaselor de sange vor impiedica de asemeni umplerea tesuturilor erectile cu sange;
- barbatii cu diabet zaharat sunt mai predispusi la hipertensiune arteriala; multe dintre medicamentele folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale pot fi responsabile de aparitia disfunctiei erectile;
- diabetul creste riscul de ateroscleroza. Daca sunt afectate vasele de sange care vascularizeaza penisul, poate apare impotenta.
Nivelul glicemiei din sange si disfunctia erectila
Fumatul si controlul precar al glicemiei expun pacientul la un risc mai mare pentru complicatii, cum ar fi disfunctia erectila.
De aceea este important ca tratamentul diabetului sa fie optimizat: un bun control al nivelului glicemiei va ajuta la mentinerea abilitatii organismului de a produce o erectie. Incetarea fumatului este intotdeauna o idee buna.
Cat de frecvente sunt problemele sexuale la pacientii cu diabet?
Aproximativ 50% dintre barbatii cu diabet vor experimenta la un moment dat un tip de probleme sexuale sau pierderea apetitului sexual ca rezultat al bolii. La barbati, cea mai frecventa problema sexuala determinata de diabet este disfunctia erectila.
Majoritatea persoanelor cu diabet de tip 2 sunt supraponderale si prezinta doar simptome usoare, cum ar fi sete sau nevoia de a urina mai des, cu cativa ani inainte de diagnosticarea diabetului.
Din pacate, aceste simptome usoare nu inseamna ca diabetul nu produce leziuni nervoase si arteriale, si o proportie ridicata dintre barbatii nou descoperiti cu diabet zaharat de tip 2 deja prezinta disfunctie erectila la momentul diagnosticarii diabetului.
Acest aspect accentueaza nevoia ca oameni sa fie atenti la posibilele simptome ale diabetului si sa consulte medicul daca banuiesc ca au aceasta boala.
Tratamentul disfunctiei erectile la diabetici
Nu exista nici un motiv pentru care diabetul ar trebui sa suprime viata sexuala a bolnavului. Deseori primul pas – recunoasterea afectiunii – este cel mai greu de facut. Odata ce acesta a fost realizat, cu sprijinul medicului si al partenerului, tratamentul este de cele mai multe ori eficient.
Medicul va decide asupra celui mai eficient tratament, dupa ce va expune pacientului avantajele si dezavantajele fiecaruia. Tratamentul prescris va depinde de:
- circumstantele individuale cum ar fi cauzele disfunctiei erectile;
- o alta afectiune pe care pacientul o poate avea;
- medicatia deja administrata pacientului;
- preferinta personala a pacientului.
Majoritatea tratamentelor disponibile pot fi eficiente la pacientii cu diabet. Daca un tratament nu este eficient, poate fi incercat altul. Multi pacienti incearca acum mai intai tratamentele orale.
Tratamentul oral
Sildenafil citrat (Viagra), ca orice alt tratament pentru disfunctia erectila, poate fi mai putin eficient la barbatii cu diabet decat la populatia care nu are diabet. Totusi, in studiile clinice s-a dovedit eficient in tratamentul disfunctiei erectile la pacientii cu diabet zaharat.
Este un tratament potrivit pentru orice pacient cu diabet, indiferent de tipul de diabet de care sufera.
De asemeni, Tadalafil-ul(Cialis) si Vardenafil HCl(Levitra) s-au dovedit eficiente in tratarea disfunctiei erectile la pacientii cu diabet.
O afectiune cardio-vasculara poate afecta viata sexuala a pacientului in mai multe feluri.
Daca pacientul a avut un infarct miocardic acesta sau partenera s-ar putea teme ca efortul fizic din timpul actului sexual va declansa un alt infarct.
Bolile cardiace sunt de asemeni asociate cu diferiti factori care pot creste riscul pentru aparitia disfunctiilor erectile si care fac tratamentul mai dificil:
- ateroscleroza poate afecta fluxul de sange spre penis, determinand aparitia unor dificultati de obtinere a unei erectii. Fumatul inrautateste aceasta situatie si renuntarea la fumat ar trebui sa fie intotdeauna o prioritate;
- multe dintre medicamentele folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale cum ar fi beta-blocantele, tiazidele, diureticele si clonidina pot contribui la disfunctia erectila;
- unele, dar nu toate dintre statinele si fibratii folositi pentru tratarea hipercolesterolemiei pot avea un efect minor asupra erectiei.
Efortul fizic din timpul unui act sexual nu-l depaseste pe cel al urcarii a patru etaje in pas de plimbare, asta in cazul in care pacientul ia lucrurile intr-un ritm mai lent.
Daca pacientul poate urca patru etaje fara a avea dificultati de respiratie, palpitatii semnificative sau durere intensa la nivelul toracelui (angina), atunci ar putea avea activitate sexuala fara riscuri.
Riscul din cauza activitatii sexuale la barbatii cu afectiuni cardiace este minim daca pacientul este corect evaluat si tratat. Deci, pacientii care au avut un infarct miocardic si se tem sa aiba activitate sexuala este bine sa se sfatuiasca cu medicul cardiolog.
Tratamentul disfunctiei erectile si bolile cardiace
Mai intai medicul va evalua daca este sigur pentru pacient sa aiba activitate sexuala, apoi va decide cel mai potrivit tratament dupa ce va explica pacientului avantajele si dezavantajele fiecaruia. Nu toate tratamentele pentru disfunctie erectila sunt potrivite pentru barbatii cu afectiuni cardiace.
Tratamentul oral: Cialis, Levitra si Viagra
Aceste medicamente nu sunt potrivite pentru barbatii cu afectiuni cardiace care iau nitrati, tratament pentru angina pectorala sau insuficienta cardiaca.
Nu ar trebui administrate barbatilor cu afectiuni pentru care nu se recomanda activitate sexuala, cum ar fi insuficienta cardiaca severa si angina instabila.
Cialis nu ar trebui luata de barbatii cu angina sau cu ritm cardiac neregulat, daca boala cardiaca nu este controlata de medicamente, sau de barbatii a caror angina este declansata de activitatea sexuala. Este nepotrivit pentru barbatii care au avut un infarct miocadic in ultimele 90 de zile sau pentru cei care au avut un accident vascular cerebral sau insuficienta cardiaca in ultimele 6 luni.
Levitra nu ar trebui luata de barbatii care au avut un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral in ultimele 6 luni.
Viagra nu ar trebui luata in primele 4 saptamani dupa un infarct sau un accident vascular cerebral. Cand Viagra a fost introdusa pe piata au existat plangeri din partea barbatilor cu probleme cardiace care au prezentat efecte secundare serioase. Studiile realizate de atunci demonstreaza ca Viagra nu creste riscul de infarct miocardic sau moarte subita si este un tratament sigur pentru multi barbati cu afectiuni cardiace.
Pacientii cu afectiuni cardiace severe
Disfunctia erectila apare in mod frecvent la barbatii cu afectiuni cardiace, dar toate tratamentele pentru disfunctia erectila sunt considerate nepotrivite pentru pacientii cu afectiuni severe, pentru care activitatea sexuala este interzisa.
Problema nu este tratamentul, ci daca activitatea sexuala pune prea multa presiune pe inima bolnava.
Pacientii cu afectiuni cardiace mai severe vor fi trimisi catre un cardiolog care va evalua boala si va determina daca activitatea sexuala este permisa pacientului.
Un pacient cu afectiune cardiaca severa va avea nevoie mai intai de un tratament pentru stabilizarea bolii cardiace si apoi de unul pentru disfunctia erectila.
Alcoolismul va duce invariabil la probleme sexuale in cadrul unei relatii. Pentru barbati, de cele mai multe ori acest lucru inseamna dificultati in a obtine si a mentine o erectie chiar si atunci cand nu este baut.
Cum poate alcoolismul sa determine probleme de natura sexuala?
Alcoolismul nu este usor de definit, intrucat definitia trebuie sa acopere mai multi factori:
-exista efecte toxice ale consumarii unei cantitati prea mari de alcool intr-o perioada de timp scurta sau lunga – efecte ce se observa mai ales la nivelul anumitor tesuturi: ficat, creier si sistem nervos.
-Trebuie luate in considerare si consecintele sociale ale alcoolismului.
Pentru multi alcoolici tulburarea vietii personale poate fi evidenta mai precoce si poate fi mai importanta decat modificarile chimice ce apar in interiorul organismului.
Daca oricare dintre parteneri este alcoolic, atunci dificultatile sexuale vor fi aproape sigur consecintele acestei probleme.
Pentru barbati, cel mai frecvent se manifesta sub forma disfunctiei erectile, care poate fi prezenta chiar si atunci cand barbatul este treaz. Alcoolismul are un efect advers asupra libido-ului: alcoolismul prezent de mai mult timp este insotit de diverse probleme hormonale, una dintre ele fiind scaderea nivelului de testosteron.Activitatea sexuala este putin probabil sa devina o activitate atractiva pentru orice persoana cu un partener in stare de ebrietate si acesta este doar un aspect al problemelor de cuplu pe care le aduce alcoolismul.
Alcoolismul si afectiunile psihiatrice
In plus fata de efectele directe ale consumului de alcool, multi alcoolici au afectiuni psihiatrice semnificative, cea mai frecventa fiind depresia.
Multe persoane cu depresie incep se consume alcool pentru a se simti mai bine si afla mai tarziu ca alcoolul nu le ajuta – dar consumul poate sa scape de sub control foarte rapid.
Batranii sunt o sectiune a populatiei din ce in ce mai numeroasa, dar la care singuratatea si depresia sunt frecvente si deseori nerecunoscute.
Varsta inaintata si prezenta depresiei sunt amandoua strans asociate cu disfunctia sexuala.
Cum este afectat tratamentul de prezenta alcoolismului?
La fel ca si in cazul alcoolismului, disfunctia erectila este subdiagnosticata si ascunsa. Din acest motiv nu se stie cate persoane sunt afectate de ambele probleme.
Tratamentul nu poate fi instituit inainte de recunoasterea tuturor problemelor. Tratamentul disfunctiei erectile asociate cu alcoolismul in mod clar trebuie sa se concentreze pe controlul consumului de alcool, de preferat oprirea completa a consumului, dar alcoolismul cronic este foarte dificil de tratat cu succes.
Trebuie diagnosticata si tratata eficient si o eventuala depresie asociata. La unele persoane aceasta este cheia opririi consumului de alcool.
Desi tratamentele pentru disfunctia erectila, cum ar fi medicamentele sau dispozitivele mecanice cel mai probabil functioneaza in cazul barbatilor alcoolici, in ce priveste obtinerea unei erectii, nu pot face nimic pentru a repara o relatie distrusa de consumul de alcool.Terapia de cuplu poate fi o parte esentiala in recastigarea oricarei forme de relatie sexuala.
Disfunctia erectila ce apare la un pacient cu cancer sau alta boala severa, are de cele mai multe ori cauze atat fizice cat si psihologice.
Probabil pacientul va avea anxietate legata de boala si de ce ii rezerva viitorul si anxietatea deseori contribuie la dezvoltarea disfunctiei erectile. Revelarea anxietatilor si discutarea lor este parte a tratamentului disfunctiei erectile ce apare la pacientul cu cancer.
Doua tipuri de cancer sunt mai probabil asociate cu disfunctia erectila:
- cancerul de prostata;
- cancerul de rect.
Cel mai frecvent tratamentele pentru acest tipuri de cancer determina disfunctia erectila, iar nu cancerul in sine.
Cancerul de prostata
Prostata este localizata sub vezica urinara, iar functia ei este de a produce un lichid ce intra in compozitia spermei.
Prin mijlocul prostatei trece uretra de la vezica urinara spre exterior. Acest lucru inseamna ca afectiunile prostatei determina tulburari si la nivelul vezicii urinare.
Cancerul de prostata este acum cel mai frecvent cancer al barbatului, iar incidenta sa este in crestere. Partial acest lucru se intampla deoarece acum barbatii traiesc mai mult, iar cancerul de prostata a fost intotdeauna mai frecvent la barbatii in varsta.
Exista multe tipuri de tratament pentru cancerul de prostata. Tipul folosit la un anume pacient depinde de stadiul bolii.
Prostatectomia radicala
Un tratament cu potential curativ, prostatectomia radicala este operatia de indepartare a glandei prostatice.
Totusi, interventia are un mare risc de afectare a nervilor care deservesc functionarea penisului, ducand astfel la aparitia disfunctiei erectile.
Este dificil de apreciat procentul de barbati care sufera de disfunctie erectila ca urmare a acestei operatii deoarece rezultatele publicate in literatura medicala variaza foarte mult – de la sub 10% pana la peste 90%.
Riscul de aparitie a disfunctiei erectile este redus daca in timpul operatiei se foloseste o tehnica de salvare a nervilor. In cazul acestei tehnici chirurgul face un efort special de identificare a filetelor nervoase care deservesc penisul si care se gasesc la nivelul prostatei.Uneori, cu tot efortul chirurgului, salvarea nervilor nu poate fi posibila. Tratamentele pentru disfunctia erectila pot fi eficiente la barbatii care au suferit prostatectomie radicala.
Terapia orala (tabletele) par sa fie mai putin eficienta la barbatii care nu au beneficiat de salvarea nervilor in timpul operatiei. Poate fi necesara incercarea mai multor tratamente pana la gasirea celui mai potrivit.
Rezectia transuretrala de prostata
Unii pacienti cu stare de sanatate mai precara sau cancer mai avansat vor fi supusi unei operatii mai putin distructive, numita rezectia transuretrala a prostatei (RTU).
Scopul este ameliorarea simptomelor date de vezica urinara si imbunatatirea fluxului urinar, si mai putin “vindecarea” cancerului prin indepartarea completa a prostatei.
In cazul acestei interventii, nervii sunt rareori afectati si tratamentele standard pentru disfunctia erectila functioneaza foarte bine. (De notat ca RTP este o forma comuna si eficienta de tratament pentru marirea de volum a prostatei de cauze necanceroase. Aceasta crestere in volum benigna a prostatei apare frecvent la barbati incepand cu varsta de mijloc.)
Tratamentele nechirurgicale ale cancerului de prostata
Unele tratamente nechirurgicale pentru cancerul de prostata pot determina aparitia disfunctiei erectile si scaderea libido-ului.
Leuprorelin si goserelin sunt injectii folosite pentru suprimarea cancerului de prostata prin interferarea cu productia de testosteron.
Casodex este o tableta care anuleaza efectele testosteronului la nivelul diferitelor tesuturi. Toate au potentialul de a determina disfunctie erectila si pierderea dorintei sexuale, iar cel care afecteaza cel mai putin este Casodexul.
Cancerul de colon
Cancerul de colon este alta forma frecvent intalnita de cancer. Daca este diagnosticat precoce poate avea o evolutie foarte buna.
Intestinul este foarte lung. De obicei este posibila indepartarea sectiunii care a fost afectata de cancer si apoi suturarea celor doua capete pentru refacerea lumenului intestinal. Astfel se evita folosirea unei pungi sau a unei “stome” la nivelul peretelui intestinal.
Principala exceptie este atunci cand cancerul apare in partea cea mai de jos a intestinului – la cativa centimetri fata de anus. In acest caz este posibil sa nu mai existe suficient intestin sanatos mai jos de nivelul cancerului pentru a-i permite chirurgului sa sutureze cele doua capete. Astfel este necesara stoma.
Cancerul de colon localizat atat de jos inseamna ca este aproape imposibil pentru chirurg sa evite lezarea unor nervi ce sa gasesc in aceasta regiune – in aceasta categorie sunt inclusi si nervii care deservesc penisul. Disfunctia erectila poate fi consecinta acestei interventii chirurgicale.
Totusi, ca si in cazul cancerului de prostata, tratamentul standard pentru disfunctia erectila poate fi eficient odata ce a fost ales in functie de individ.
Probleme generale
Desi exista sute de cancere diferite, si au fost facuti pasi mari in tratarea majoritatii lor, majoritatea oamenilor primesc cu teama acest diagnostic.
Odata stabilite diagnosticul si conduita terapeutica, multi pacienti gasesc ca situatia nu este asa de rea cum li se parea la inceput. Chiar si asa nu poate fi negat impactul bolii asupra individului si a familiei sale.
Este frecventa situatia in care pacientii cu cancer isi canalizeaza toate preocuparile spre investigatii si tratament de o asa intensitate incat orice altceva devine secundar.
Studiile arata ca dupa diagnosticul de cancer, lucruri cum ar fi functionarea sexuala nu mai primesc atentie aproape deloc – uneori pacientul este cel care nu mai acorda importanta aspectului, alteori acesta vine din partea personalului medical implicat in tratament.
Acest lucru nu apare din cauza conceptiei ca activitatea sexuala nu este considerata importanta, ci datorita faptului ca aspectul este omis printre alte lucruri care devin prioritare.
Cancerul poate fi o boala inspaimantatoare pana ce este pe deplin inteles efectul pe care aceasta il va avea asupra vietii pacientului. In aceasta perioada initiala de anxietate, pacientul va avea putina dorinta de activitate sexuala.Alte persoane pot raspunde diferit, gasind ca intimitatea oferita de activitatea sexuala ii ofera confortul necesar intr-o perioada atat de dificila.Este posibil ca odata tratmentul instituit, dorinta pentru activitate sexuala sa revina.
Probleme de cuplu
Orice boala grava poate determina anxietate si nesiguranta.
In ceea ce priveste activitatea sexuala, pot exista temeri ca:
- activitatea sexuala poate determina leziuni fizice;
- activitatea sexuala poate face ca boala sa reapara;
- cancerul poate fi contagios sau cu transmitere sexuala.
Aceste ingrijorari sunt fara baza reala, dar pot duce la probleme de cuplu.
Este vital ca perechile ce trec prin asemenea dificultati sa discute intre ei, si cu medicul, despre aceste preocupari.
De obicei, o reasigurare ca totul va fi bine este suficienta, dar uneori cuplul poate beneficia de consultarea unui psihoterapeut specializat pe medicina psihosexuala.
Poate fi periculoasa activitatea sexuala la pacientul cu cancer?Aproape niciodata. Cu exceptia situatiilor in care cancerul afecteaza zona genitala, de obicei nu exista nici un motiv pentru care pacientul sa nu aiba activitate sexuala, dar chiar si atunci cand cancerul este localizat genital nu ar trebui sa fie nici o problema.Desi este adevarat ca afirmatia de mai sus trebuie verificata cu medicul curant, exista foarte putine persoane pentru care activitatea sexuala poate duce la afectarea sanatatii.
Cancerul si fertilitatea
Este important ca pacientii sa fie informati in ce priveste boala si consecintele pe termen scurt si lung ale acesteia, inclusiv despre posibilul impact asupra vietii sexuale si a fertilitatii.
In ultimii ani exista pacienti care se trateaza de cancer si care au ales sa congeleze ovule sau sperma ca o asigurare impotriva dificultatilor de conceptie care ar putea rezulta in urma tratamentului pentru cancer. Acest lucru ridica multe discutii, mai ales in ce priveste aspectele sale etice, dar este posibil sa devina o practica din ce in ce mai frecventa.