Incontinenta urinara reprezinta o problema de sanatate ce influenteaza puternic viata sociala a pacientului si pentru a carei rezolvare, datorita naturii mai delicate a situatiei, acesta evita prezentarea grabnica la medic.
Incontinenta urinara este de fapt pierderea involuntara de urina. Este o afectiune prezenta in special la persoanele de varsta a treia, datele epidemiologice aratand faptul ca aproximativ 25% din femeile de peste 65 de ani si 15% din barbatii trecuti de aceeasi varsta sufera de aceasta problema.
Cauzele ei sunt multiple si diverse, mergand de la afectiuni ale sferei uro-genitale (infectii urinare, vaginite, uretrite, afectiuni ale prostatei), pana la boli sistemice cardiace. Tratamentul diuretic, antihipertensiv, sedativ, consumul de alcool sau chiar constipatia, pot duce la aparitia episoadelor de incontinenta urinara.
In ceea ce priveste modalitatile de tratament ale incontinentei urinare, acestea sunt numeroase, iar eficienta majoritatii lor este deja demonstrata. Peste 80% dintre pacientii afectati de aceasta tulburare se pot vindeca in conditiile unui tratament corect si a unei compliante maxime din partea persoanei suferinde. Insa, pentru ca ameliorarea acestui disconfort sa se produca, pacientul trebuie sa apeleze la medicul specialist.
Tratamentul se aplica in functie de cauza si de severitatea incontinentei si variaza de la simple modificari ale stilului de viata (scaderea in greutate, restrictionarea aportului lichidian), la tratamentul factorilor cauzali si precipitanti (acesta putand fi tratament farmacologic sau chirurgical). De exemplu, in cazul incontinentei urinare de stres se aplica un tratament complex, care asociaza o parte medicamentoasa cu efectuarea de exercitii specifice de intarire a planseului pelvian, exercitii Kegel. In aceasta situatie pacientului ii este recomandata si folosirea absorbantelor igienice pentru a preveni scurgerile excesive de urina.
Daca incontinenta este severa, medicul specialist poate indica pacientului montarea de sonde urinare temporare sau permanente, tratament farmacologic mai agresiv si chiar interventia chirurgicala in vederea corectarii defectului anatomic existent la nivelul vezicii urinare.
Incontinenta urinara - o problema zilnica
Tratamentul specific adresat acestei probleme amelioreaza simptomatologia si ofera un oarecare confort pacientului. Insa nu doar prin administrarea corecta a tratamentului se poate imbunatati calitatea vietii pacientului, ci si urmand cateva sfaturi si recomandari emise de specialistii in domeniu, cum ar fi:
- monitorizarea aportului lichidian: sunt cazuri in care tot ce trebuie sa faca pacientul pentru a obtine o ameliorare a simptomelor este sa isi reduca aportul hidric la aproximativ un sfert din normal; totusi, decizia de a restrange lichidele trebuie luata doar dupa o atenta consultare cu medicul curant
- acordarea unei atentii deosebite dietei: exista alimente si bauturi care pot agrava starea pacientului. Printre acestea se numara produse pe baza de cafeina, mancaruri condimentate, citrice, bauturi carbogazoase si distilate. Pacientului i se recomanda evitarea acestor produse, iar in cazul in care simptomatologia se inrautateste dupa consumarea unora dintre ele, acesta trebuie sa le elimine complet din regimul alimentar
- acordarea de atentie vietii emotionale: incontinenta urinara este o tulburare care poate afecta starea psihica a pacientului, fiind cauza de depresie sau de stres emotional
- evitarea activitatilor declansatoare: pacientul trebuie sa fie pregatit sa evite situatii neplacute. Daca, de exemplu, trebuie sa petreaca mai mult timp in locuri unde nu are acces la toaleta este indicat sa foloseasca produse special facute pentru a evita aparitia scurgerilor de urina. Este recomandat sa evite sporturile care realizeaza o presiune mare pe abdomen si care pot declansa incontinenta. Este util ca pacientul sa se auto-educe si sa isi goleasca vezica urinara la anumite ore si inainte de culcare.
- purtarea de discutii cu partenerul de viata: episodul de incontinenta urinara poate sa apara si in timpul contactului sexual. Recomandarile specialistilor pentru a evita o situatie neplacuta in aceste momente este de golire a vezicii inaintea contactului sexual si reducerea consumului de lichide, precum si cautarea de pozitii sexuale noi, unele putand fi mai avantajoase decat altele in ceea ce priveste aparitia scurgerilor de urina.