Tiroida este una din cele mai mari si importante glande endocrine ale organismului.
Activitatea ei este reglata prin influenta hormonilor hipofizari (TSH) si hipotalamici (TRH). Este localizata in loja cervicala anterioara, inferior de cartilajul tiroid ('marul lui Adam' cum este numit la barbati) si secreta mai multi hormoni, in principal tiroxina( T4), triiodotironina(T3) si calcitonina (hormon important in homeostazia calciului).
Cei doi hormoniT3 si T4, au urmatoarele roluri:
• cresc activitatea metabolica in aproape toate tesuturile;
• intervin in producerea de proteine, la copii stimuland cresterea scheletului;
• in metabolismul glucidic si lipidic;
• influenteaza termoreglarea organismului;
• intervin in dezvoltarea si maturizarea sistemului nervos.
Orice modificare in secretia hormonilor tiroidieni si a hormonilor reglatori TSH(hormon tireotrop)si TRH(hormoneliberator de tireotropina), duce la instalarea unor dezechilibre, ceea ce clinic se traduce prin aparitia bolilor specifice acestei glande.
Prin hormonii pe care ii produce, tiroida influenteaza foarte multe procese metabolice din organism. Afectiunile tiroidei sunt diverse si pot varia de la modificari anatomice ale dimensiunilor, pana la importante dezechilibre de functionare, care se rasfrang asupra intregului organism, si chiar cancer. Cea mai frecventa problema a tiroidei este legata de secretia inadecvata de hormoni, insemnand o hiper sau hiposecretie.
Sinteza si secretia unei cantitati exagerate de hormoni determina situatia numita hipertiroidism (“hiper” inseamna prea mult), iar situatia inversa, caracterizata prin deficit de hormoni determina hipotiroidismul (“hipo” inseamna prea putin).
Desi manifestarile clinice ale acestor afectiuni sunt foarte disconfortante si alerteaza pacientul, patologia tiroidiana, in majoritatea ei, poate fi tratata si tinuta sub control, astfel incat viata pacientului sa se desfasoare in mod normal, iar calitatea ei sa nu fie afectata.
Hipertiroidismul este o afectiune datorata secretiei exagerate de hormoni tiroidieni si poate sa apara in cadrul mai multor boli, printre care:
- Boala Graves: afectiune de natura autoimuna caracterizata prin productia in exces de prea mult hormon tiroidian. Este insotita si de modificarea macroscopica a tiroidei, aparand gusa tiroidiana. Cele mai frecvente simptome sunt tahicardia, slabiciunea musculara,tulburarea somnului si iritabilitate;
- Adenoame tiroidiene: reprezinta noduli care apar in parenchimul glandular tiroidian si care sunt capabile sa secrete hormoni, ceea ce va influenta homeostazia interna a organismului, creand dezechilibre hormonale. Unele gusi tiroidiene contin chiar si mai multi astfel de noduli;
- Tiroidita subacuta: se datoreaza inflamatiei care apare la nivelul parenchimului, care va favoriza aparitia in exces a hormonilor, ceea ca va determina hipertiroidism temporar ce dureaza in general cateva saptamani sau chiar luni;
- Nodulul toxic tiroidian: este o tumora de natura benigna a tiroidei, care poate fi muta din punct de vedere clinic (nefunctionala) sau poate produce hormoni tiroidieni, determinand aparitia unui tabloul clinic de hipertiroidism;
- Boala Plummer (sau gusa toxica nodulara) este o forma de hipertiroidism datorat existentei unor noduli autonomi ce produc in cantitati exagerate hormoni. Este considerata a doua cauza, in ordinea importantei, de hipertiroidism, dupa boala Graves;
- Patologie hipofizara, tumori hipofizare: in aceasta categorie sunt incluse: struma tiroidiana, tiroidita De Quervain, tiroidita toxica, cancerul tiroidian, limfoamele si metastazele care se pot cantona la acest nivel.
Hipotiroidismul, prin contrast cu hipertiroidismul este o stare in care tiroida nu poate sintetiza si/ sau secreta in mod corespunzator hormonii in circulatie. Datorita faptului ca organismul este privat de acesti hormoni, care au numeroase roluri functionale importante, procesele fiziologice nu mai pot decurge in parametri normali.
Principalele simptome asociate hipotiroidismului sunt: astenie musculara, oboseala, intoleranta la frig, depresie, crampe musculare, sindromul de tunel carpian, paloare, castig ponderal si retentie de fluide (edeme), bradicardie, constipatie.
Cauzele hipotiroidismului includ:
- Deficitul de iod; ramane cea mai frecventa cauza a hipotiroidismului la nivel mondial, determinand gusa endemica;
- Tiroidita Hashimoto: o afectiune autoimuna in care sistemul imun ataca celulele parenchimului glandular, distrugandu-le, deoarece nu le mai recunoaste ca fiind proprii organismului si le considera particule straine. In 80% din cazuri functia tiroidiana ramane normala, pacientul fiind asimptomatic.
In 15% din cazuri sinteza hormonala este afectata, pacientul prezentand gusa sau dimpotriva, volum diminuat al glandei tiroide. Manifestarile clinice sunt cele de hipotiroidie: crestere in greutate, lentoare in miscari, in gandire, tulburari de memorie, de concentrare, astenie, depresie, senzatie de nod in gat sau de sufocare, constipatie, tulburari ale ciclului menstrual, infertilitate, intarziere in crestere si retard mintal la copil.
- Excizia chirurgicala a glandei: poate sa fie indicata in tratamentul unor adenoame, tumori, noduli, insa gusa poate deveni nefunctionala si in urma unor tratamente sistemice agresive;
- Expunerea la cantitati excesive de iod (administrarea cronica de amiodarona si substantele de contrast iodate folosite in radiologie), medicamente ce trateaza raceala si sinuzita, interferonul alfa si alte citokine, litiul sau antitiroidienele de sinteza
- Litiul: este un compus care a fost asociat cu aparitia hipotiroidiei, insa mecanismul ramane deocamdata insuficient cunoscut;
- Tiroidita silentioasa (sau indolora, sau tiroidita limfocitara subacuta) se manifesta prin aparitia unei guse de dimensiuni relativ mici, insa anormale, care insa nu este dureroasa. Evolutia bolii are si o etapa initiala de hipertiroidism, urmata de eutiroidism, pentru ca apoi sa se intre in starea de hipotiroidism. Fiecare faza dureaza aproximativ 2-3 luni;
- Tiroidita acuta;
- Rezistenta la hormoni tiroidieni: termenul acesta descrie un sindrom destul de rar, in care nivelul hormonilor tiroidieni este crescut, insa nivelul de hormon stimulant al tiroidei nu este supresat sau redus (cum ar fi fost de asteptat cand nivelul hormonilor tiroidieni este crescut, deoarece in aceasta situatie nu mai este necesara existenta unui stimul care sa comande productia de astfel de hormoni);
- Tiroidita postpartum: este un fenomen endocrin ce se observa dupa sarcina, in care apare o alternanta intre statusul hipotiroidian si hipertiroidian, existand riscul ca dupa echilibrarea lor sa ramana importante sechele. Tiroidita postpartum apare la 5% dintre femei, in primul an dupa sarcina.
Lasat netratat, hipotiroidismul poate avea grave efecte asupra starii de sanatate, iar sechelele fiind relativ frecvente, se impune tratarea acestei stari de dezechilibru hormonal cat mai prompt si corect posibil.
Una din cele mai importante complicatii ale hipotiroidismului este coma mixedematoasa, care reprezint o urgenta endocrinologica.
Cantitatea mult scazuta de hormoni tiroidieni (tiroxina si triiodotironina) in sange cauzeaza perturbarea proceselor metabolice, ceea ce determina alterarea majora a functiilor pincipalelor organe. Pacientul prezinta alterarea dramatica a statusului mental, hipotermie, hipoventilatie, bradicardie. Aceasta este o urgenta medicala, iar pacientul trebuie sa primeasca imediat o injectie cu hormoni.
Organismul celor mici este foarte sensibil la modificarile concentratiilor hormonale. O lipsa sau un nivel necorespunzator nevoilor de hormoni tiroidieni poate avea efecte grave asupra dezvoltarii ulterioare a copilului.
Cele mai importante efecte ale lipsei de hormoni tiroidieni sunt: aparitia cretinismului (retardul mintal), tulburari de dezvoltare somatica (retard de crestere). Majoritatea bebelusilor vor fi investigati imediat dupa nastere pentru a se stabili daca nivelul lor de hormoni tiroidieni este cel normal. In cazul in care se detecteaza hipotiroidismul, tratamentul este inceput imediat.
La copiii mici, ca si in cazul adultilor, hipotiroidismul poate fi cauzat de:
- Afectiuni ale glandei hipofize;
- Tulburari de functionare ale tiroidei in sine;
- Absenta totala a tiroidei.
Un bebelus cu hipotiroidism este adesea astenic, foarte linistit, foarte cuminte, are un apetiti mult diminuat si doarme mult timp.
Cele mai importante si frecvent diagnosticate probleme de natura anatomica localizate la nivelul tiroidei sunt:
- Gusa tiroidiana: modificarea in dimensiuni a tiroidei, care ajunge sa plonjeze in regiunea cervicala anterioara. Aceasta poate fi sub forma gusei endemice (asociata deficitului alimentar de iod), gusei difuze sau gusei multinodulare;
- Tiroida cu localizare anormala (linguala);
- Chistul de duct tireoglos, poate fi asimptomatic toata viata bolnavul traind fara alte simptome, cu o mica tumoreta pe linia mediana a gatului. Alteori, cresc lent, se infecteza si se fistulizeaza. Pot sa progreseze spre degenerare maligna.
Cancerul cu localizare tiroidiana apare destul de rar. Aproximativ 10% din nodulii tiroidieni sunt de fapt maligni si pun probleme din acest punct de vedere. Evolutia nodulilor, din benigni in maligni poate sa se faca in decursul mai multor ani, pacientii o data diagnosticati cu noduli tiroidieni sunt tinuti sub observatie si chemati la controale periodice.
Riscul de aparitie a cancerului tiroidian este mai crescut in cazul pacientilor care au fost supusi radioterapiei, mai ales la nivelul regiunii cefalice. Majoritatea pacientilor diagnosticati cu o astfel de afectiune sunt femei, cu varsta intre 25 si 65 de ani. Prognosticul cancerului de tiroida este bun daca afectiunea este descoperita in timp util, daca pacientii au sub 45 de ani si daca tipul histologic al cancerului nu este atat de agresiv. Prognosticul este favorabil in special in cazul pacientilor cu cancer papilar si folicular.
Tipul medular are un prognostic bun daca are evolutia limitata la parenchimul tiroidian, insa daca metastazeaza, deja prognosticul se modifica. Tumorile anaplastice sunt cele mai agresive si periculoase, ele raspund foarte slab la tratament si sunt caracterizate printr-o rata foarte rapida de crestere si dezvoltare.
Adenomul tiroidian este considerat un cancer al tiroidei, si se deosebeste de gusa multinodulara prin faptul ca adenoamele sunt de obicei noduli solitari si ca degenerescenta maligna se datoreaza unei mutatii genetice care apare intr-o singura celula precursoare. Unele cancere ale tiroidei sunt de natura limfatica sau chiar metastaze ale altor neoplazii, a caror localizare primara este departe de glanda.