Specialistii incep, incet incet, sa descifreze ce inseamna scaderea testosteronului si cum se rasfrange ea asupra starii generale de sanatate. Deja au fost descoperite implicatii asupra unor aparate si sisteme, urmand ca in viitor studiile sa fie continuate in speranta ca astfel informatiile vor fi mult mai numeroase si vor veni in ajutorul pacientilor.
Testosteronul este un hormon steroid, secretat la barbat de testicule (in principal) si de glandele suprarenale (in cantitate mai redusa). Rolul lui este important inca din perioada intrauterina, cand este implicat in diferentierea sexuala, in virilizarea genitala, in dezvoltarea veziculelor seminale si a prostatei. In viata postnatala, anume in copilarie si in perioada pre-peripubertala, testosteronul este important in cresterea osoasa, in maturarea accelerata a sistemului osos, in dezvoltarea glandelor sebacee si in stimularea secretiei lor.
Nivelul maxim de secretie al testosteronului incepe sa fi atins dupa ce organismul ajunge la pubertate. In aceasta perioada testesteronul este responsabil pentru aparitia si maturarea caracterelor sexuale secundare, pentru aparitia pilozitatii axilare, corporale, faciale, pubiene, pentru marirea in dimensiuni a penisului si pentru stimularea dezvoltarii tesutului spermatogenic (influentand astfel fertilitatea). In organismul matur, testosteronul intretine toate aceste caractere sexuale, stimuleaza libidoul, mentine tonusul muscular si stimuleaza energia psihica si fizica.
Inaintarea in varsta este unul din cei mai incriminati factori in reducerea secretiei de testosteron. Se pare ca dupa varsta de 30 de ani, nivelul testoteronului scade anual cu 1-2%. Aceasta reducere a testosteronului este asociata cu numeroase comorbiditati si cu o rata de supravieutire mai mica. Un nivel redus al testosteronului se traduce clinic in principal prin afectarea libidoului, prin reducerea functiei erectile, prin cresterea riscului de aparitie a osteoporozei, prin tulburari ale ritmului nictemeral, insomnii, letargie, schimbari bruste de dispozitie.
Datorita rolului foarte important al testosteronului in organism, foarte multe afectiuni au fost legate, de-a lungul timpului, de scaderea seceretiei si sintezei lui. Cele mai frecvente sunt diabetul zaharat, sindromul metabolic, obezitatea si hipertensiunea arteriala. Desi in prezent se recunoaste faptul ca nu scaderea testosteronului in sine este principalul factor etiologic al acestor afectiuni si ca administrarea de produse hormonale pe baza de testosteron nu este un tratament curativ, specialistii considera ca reducerea in timp a acestui hormon poate sa influenteze starea de sanatate a organismului.
Studiile de profil realizate si publicate in ultimii ani au demonstrat faptul ca exista o legatura intre reducerea nivelului de testosteron si aparitia unor afectiuni medicale. Un studiu publicat in anul 2006 a aratat faptul ca din 2100 de barbati inclusi in studiu (cu varsta de peste 45 de ani), sansele ca testosteronul sa fie redus erau:
- de 2.4 ori mai mari la barbatii obezi;
- de 2.1 ori mai mari la barbatii cu diabet;
- de 1.8 ori mai mari la barbatii cu hipertensiune arteriala.
Expertii in domeniu nu vor sa incrimineze scaderea testosteronului pentru aparitia acestor probleme. De fapt, exista chiar sanse crescute ca de fapt lucurile sa stea invers: aceste afectiuni cronice sa influenteze modul in care organismul secreta testosteron. Deci, in astfel de conditii se poate afirma ca scaderea testosteronului poate fi un marker ca ceva este in neregula in organism, ca undeva, exista o boala. Avand in vedere aceasta observatie, specialisti considera ca merita cercetata aceasta posibilitate, motiv pentru care si in prezent sunt in desfasurare numeroase studii care investigheaza legatura dintre bolile cronice si testosteron.
Intre cele doua entitati exista deja o legatura bine stabilita. Diabetul zaharat si nivelurile scazute de testosteron se pot corela: barbatii cu diabet au testosteronul mai scazut, si vice versa, barbatii cu testosteron mai scazut au un risc mai crescut de aparitie a diabetului zaharat. Testosteronul ajuta in mod normal tesuturile sa preia mai multa glucoza, ca raspuns la insulina. Cand testosteronul este in cantitate insuficienta, si preluarea va fi deficitara si va aparea o rezistenta la actiunea insulinei, deoarece nu mai are cine sa ii faciliteze rolurile. Organismul va trebui, in aceste conditii, sa produca o cantitate suplimentara de insulina astfel incat nivelul glicemiei sa se mentina in parametri optimi.
In urma efectuarii unor teste aleatorii, s-a descoperit ca aproximativ jumatate dintre barbatii cu diabet zaharat au si un nivel redus al testosteronului. Deocamdata, specialistii nu au stabilit cu certitudine daca diabetul este responsabil pentru scaderea nivelului testosteronului, sau daca este invers. Cu siguranta este nevoie de efectuarea unor testari suplimentare, care sa lamureasca aceasta problema, deoarece astfel se poate stabili mult mai bine si care este schema terapeutica optima: trebuie tratat intai diabetul sau ar fi mai bine daca initial se intervine asupra normalizarii nivelului de testosteron? Totusi, studiile disponibile pana la momentul actual au demonstrat faptul ca terapia de subtitutie cu testosteron are un impact foarte bun asupra glicemiei si poate ajuta chiar si controlul greutatii, o problema cu care se confrunta foarte multi dintre pacientii cu diabet zaharat.
Obezitatea, chiar si supraponderabilitatea, si testosteronul scazut sunt strans legate. Barbatii obezi au un nivel redus al testosteronului, iar barbatii cu un nivel foarte redus al acestui hormon, au sanse foarte mari de a deveni obezi. Aceasta legatura este datorata in principal faptului ca testosteronul poate fi metabolizat de catre o enzima ce se afla in cantitati importante in tesutul adipos, si anume aromataza. Prin actiunea aromatazei asupra testosteronului se formeaza estradiol, un hormon sexual din clasa estrogenilor.
In plus, in organismul obez se pare ca si nivelurile de Sex Hormone Binding Globulin, o proteina implicata in transportul sangvin al testosteronului, sunt mai reduse. Daca SHBG este in cantitate redusa, inseamna ca nu are cine sa transporte testosteronul, rezultatul fiind acelasi: un nivel scazut al hormonului. Scaderea in greutate, atat prin dieta cat si prin activitatea fizica sustinuta, poate sa amelioreze semnificativ nivelurile testosteronului. S-a observat si faptul ca adminsitrarea de suplimente de testosteron la barbatii cu niveluri scazute poate reduce riscurile de instalare a obezitatii.
Sindromul metabolic, numit in trecut “sindromul metabolic X”, reprezinta combinatia dintre niveluri anormale ale colesterolului (hiperlipidemie), hipertensiune arteriala, obezitate si hiperglicemie. Sindromul metabolic este in sine un important factor de risc pentru aparitia infarctului miocardic si al accidentelor vasculare cerebrale. Sindromul metabolic apare la peste 75% dintre pacientii diagnosticati cu diabet zaharat tip 2 si la 50% dintre pacientii cu boala coronariana ischemica.
Studiile efectuate in acest domeniu au arata faptul ca barbatii cu un nivel redus de testosteron au un risc semnificativ mai crescut de a dezvolta sindrom metabolic, comparativ cu barbatii cu un nivel normal al testosteronului. Unii pacienti raspund bine la administrarea de terapie hormonala pe baza de testosteron, aceasta ameliorand si nivelurile glicemiei si reducand si riscul de aparitie a obezitatii. Tratamentul hormonal de substitutie trebuie insa administrat cu multa precautie deoarece inca nu se cunosc riscurile pe termen lung.
Testosteronul are un efect mixt asupra arterelor. Se pare ca el regleaza anumiti receptori de pe suprafata plachetelor si astfel stimuleaza agregarea plachetara, ceea ce determina formarea trombilor. Unii specialisti sunt de parere ca nivelurile crescute, de aceasta data, de testosteron pot dauna sanatatii inimii, influentand si grabind aparitia hipertensiunii arteriale, chiar si la barbatii tineri.
Pe de alta parte, deficitul de testosteron se coreleaza, dupa cum am amintit, cu obezitatea, sindromul metabolic si diabetul zaharat, toate acestea numarandu-se de fapt printre cei mai periculosi si importanti factori de risc ai problemelor cardiovasculare. Barbatii cu astfel de afectiuni pot suferi si un proces aterosclerotic mult mai extins si mai accelerat (placile de aterom progresand rapid si reducand semnificativ din lumenul vascular functional, pana se ajunge chiar la valori critice), ceea ce va creste suplimentar riscul aparitiei unor evenimente tromboembolice.
Testosteronul, in cantitatea normala, poate influenta benefic sanatatea arterelor, deoarece prin metabolizare se transforma in estrogen, care promoveaza functionalitatea arterelor. Deocamdata nu exista studii clinice care sa afirme ca administrarea unei terapii de substitutie cu testosteron influenteaza benefic arterele sau reduce semnificativ riscul de ateroscleroza, de evenimente coronariene sau de accidente vasculare cerebrale.
Un nivel redus al testosteronului nu influenteaza exclusiv sistemul endocrin, metabolismul sau sistemul cardiovascular. Influenta sa asupra sanatatii organismului, in general, este mult mai mare.
Testosteronul scazut pare a influenta si:
- Depresia: intr-un studiu efectuat pe 4000 de barbati trecuti de varsta de 70 de ani, cei care aveau la investigatiile paraclinice cele mai cazute niveluri ale testosteronului erau si cei mai deprimati - de doua ori mai deprimati decat restul barbatilor inclusi in studiu;
- Disfunctia erectila: unul din cele mai importante si precoce semne ale scaderii nivelului testosteronului este reprezentat de disfunctia erectila. Ea este corelata cu inaintarea in varsta si cu afectarea, prin ateroscleroza, a circulatiei vasculare la nivelul penisului si restul aparatului genital. Iar ateroscleroza apare si ea in hipertensiunea arteriala, diabet zaharat, sindrom metabolic, obezitate;
- Hipertensiunea arteriala: testosteronul influenteaza in foarte multe feluri tensiunea arteriala. Pacientii de sex masculin diagnosticati cu hipertensiune arteriala au un risc de doua ori mai crescut de a avea un nivel redus al testosteronului, comparativ cu barbatii cu tensiune arteriala normala. Pe de alta parte, nici un nivel prea ridicat de testosteron nu este recomandabil, deoarece poate sa se rasfranga negativ asupra cordului si poate de asemenea, sa creasca, la randul sau, tensiunea arteriala.
Este adevarat ca nivelul testosteronului scade pe masura ce barbatii inainteaza in varsta. Dar este oare terapia de substitutie o alternativa sigura? Este oare nivelul scazut al testosteronului un factor de risc pentru aparitia si poate intretine el probleme de sanatate, precum diabetul zaharat? Sau pacientii cu diabet zaharat au un risc crescut ca in timp sa le fie afectat si nivelul testosteronului? Specialistii au inca pareri impartite cu privire la acest aspect.
In prezent nu au fost stabilite cu precizie limitele inferioare ale testosteronului care sa impuna administrarea unei terapii de substitutie hormonala. Terpia nu poate fi administrata nici in functie de simptomele manifestate de catre pacient, chiar daca acestea par a fi sugestive pentru un deficit de testosteron sau interfera cu activitatea sexuala a individului, deoarece ele nu sunt specifice si pot sa apara pe masura ce barbatii inainteaza in varsta. In plus, terapia de substitutie hormonala nu are numai beneficii ci are si numeroase reactii adverse, care fac ca utilizarea ei sa fie facuta doar in cazuri atent selectionate.