Psilocina si psilocibina reprezinta principiile active halucinogene existente in speciile de ciuperci Psylocibe.Printre speciile de ciuperci ce contin psilocina si psilocibina, se numara P. mexicana (ciuperca sfanta, ciuperca divina, carnea zeilor),ce creste in Mexic si Guatemala, P. aeruginosa, Conocybe spp.,Stropharia (P.) cubensis, P. semilancelata (intalnita in MareaBritanie). Astfel de specii de ciuperci cresc pe diferite tipuri de soluri, in diverse zone ale lumii (in Europa, America, Australia, NouaGuinee, Noua Zeelanda, din Groenlanda pana in Tara de Foc), din genulPsylocibe fiind identificate peste 140 de specii, dintre care 80contin principii psihotrope.
Ciupercile halucinogene fac parte din cultura omenirii din cele mai vechi timpuri, fiind introduse in ritualuri semireligioase inca dinainte de anul 1500 i.e.n. In anumite cantitati, aceste ciuperci produc halucinatii auditive si vizuale si perturbari profunde inperceperea spatiului si a timpului.
Principalul constituent al ciupercilor este psilocibina, un agonist 5-HT1A si 5-HT2A/2C, care actioneaza ca agonist partial la nivelul receptorilor 5-HT2A serotoninergici de la nivel cerebral, cu mimarea efectelor serotoninei.
Efectele psihice apar Ia niveluri plasmatice de 4-6μg/ml. Dupa doze de 3-5mg p.o. apar manifestarile simpatomimetice, dar nu si cele halucinogene. Efectele psilocibinei apar in totalitate dupa o doza de 8-25mg p.o., in aproximativ 70-90 minute. Dupa cresterea rapida a nivelurilor psilocinei in plasma, urmeaza un platou ce dureaza aproximativ 50 minute, apoi apare o scadere treptata a curbei, scadere ce se termina dupa 6 ore.
Efectul este asemanator cu cel al LSD-ului. Psilocibina interactioneaza cu neurotransmitatorii serotoninergici, si nu cu receptorii dopaminergici spre deosebire de LSD.
La o doza de 10-20 mg p.o., psilocibina produce alterarea starii de constienta. Aceasta stare este marcata de un efect stimulator al abilitatii de introspectie si alterarea functiei psihice cu indreptarea acesteia catre procesele primare freudiene. Apar iluziile, sinestezia, activarile afective si alterarea perceperii timpului si spatiului.
Dintre simptomele intoxicatiei acute se pot enumera:
- midriaza;
- cresterea alurii ventriculare, hipotensiunea;
- greata;
- cresterea reflexelor osteo-tendinoase;
- tremorul.
Cei aflati sub efectul ei au impresia ca isi amintesc si constientizeaza trairi uitate din vremuri trecute. Se observa o schimbare profunda a perceperii timpului si spatiului, iar uneori subiectul isi percepe propriul corp distorsionat in mod bizar. Atentia este extrem de focalizata. Modificarile starii de constienta sunt doar usor schitate.
Doze de cateva miligrame vor determina o relaxare psihica si fizica perceputa subiectiv ca fiind placuta. La doze mai mari, tulburarile de perceptie a timpului sunt mai pronuntate, iar perceperea dimensiunii spatiului este modificata si mai mult.
Dependenta fizica si psihica apar si dispar repede. Daca consumatorul foloseste drogul mai mult de 3-4 ori pe saptamana (mai ales 2 zile la rand), efectele scad.
Tratamentul intoxicatiei acute consta in administrarea medicatiei simptomatice.