Dereglarile gastrointestinale

Ce sunt dereglarile gastrointestinale

Dereglarile gastrointestinale sunt tulburarile care afecteaza unul dintre organele care formeaza tractul gastrointestinal (cavitatea bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire gros si canalul anal) sau unul dintre organele parenchimatoase (ficat, pancreas si vezica biliara).

Tulburarile gastrointestinale au rasunet important in ceea ce priveste calitatea vietii in cazul a peste 40% din populatia globului. Balonarea, greata, varsaturile, constipatia, diareea si durerile abdominale, sunt cele mai des intalnite simptome prin care se manifesta acestea, care netratate ajung sa influenteze puternic starea generala a pacientilor.

Cum se manifesta

Aceste perturbari ale tractului digestiv se manifesta printr-o varietate de simptome generale nespecifice, precum: stare generala alterata, insotita de fatigabilitate, astenie, somnolenta diurna, lipsa apetitului sau apetit accentuat, scaderea in greutate, par subtire, friabil ten palid, piele deshidrtata etc.

Semne si simptome

Simptomatologia specifica gastrointestinala este caracterizata de: diaree, constipatie, tenesme, dureri ano-rectale, rectoragie/melena(exteriorizarea de sange digerat prin materiile fecale),dureri abdominale, greturi, varsaturi, balonare si refluxul acid.

Aceste simptome pot varia ca intensitate de la o persoana la alta, in functie de anotimp, de exemplu gastrita sezoniera, moment al zilei, precum in cazul refluxului gastro-esoagian sau status psihologic al pacientului, fiind influentate indeproape de catre sistemul nervos. De aceea, nu de putine ori, schimbarea stilului de viata, poate duce la disparitia simptomatologiei.

Cauze

Exista o mare varietate de cauze care contribuie la dezvoltarea dereglarilor tractului digestiv.

• Consumul excesiv de alimente bogate in grasimi, alimente picante, alimente prajite, bogate in zahar sau alimente procesate. Dieta saraca in fibre sau bogate in fier duc la constipatie.

• Stresul cronic afecteaza functionarea normala a tractului digestiv. Stresul influnteaza secretia acida de la nivel gastric, precum si secretia hormonilor reglatori precum grelina, gastrina, somatostatina si peptidul gastric.

• Infectiile cauzate de bacterii, virusuri sau paraziti pot provoca inflamatii si perturbarea tractului digestive. Infectiile sunt de obicei transmise prin alimente, saliva sau alte produse contaminate.

• Intolerantele alimentare: Unele persoane se nasc sau dezvolta intolerante la anumite alimente, cum ar fi lactoza sau glutenul. Consumul acestor alimente poate cauza simptome digestive neplacute: precum balonare, diaree sau greata, varsaturi, care, netratate duc la deshidratare, ce se poate complica cu alterarea nivelurilor de electroliti din sangele circulant.

• Anumite medicamente pot avea efecte secundare asupra sistemului digestiv. De exemplu, antibioticele pot distruge bacteriile benefice din intestin, ceea ce poate duce la diaree sau candidoza intestinala. Paracetamolul, luat in exces, poate duce la afectare hepatica.

• Boli gastrointestinale: Exista numeroase afectiuni ale tractului digestiv care pot cauza dereglari digestive, cum ar fi boala inflamatorie intestinala (colita ulcerativa, boala Crohn), sindromul de colon iritabil, boala celiaca, gastrita, ulcerul gastric sau cancerul digestiv.

• Cresterea nivelului de activitate fizica, chiar si 30 de minute pe zi de mers rapid, ajuta la combaterea constipatiei cronice, prin imbunatatirea motilitatii tractului digestiv.

• Consumul de toxice precum: alcool sau tutun inflameaza cronic mucoasa esofagului, a stomacului si a intestinelor, determinand aparitia inflamatiilor si a altor simptome digestive.

Este important de mentionat ca fiecare persoana reactioneaza diferit la acesti factori de risc si ca fiecare caz de dereglare a tractului digestiv trebuie evaluat individual pentru a identifica cauza si pentru a se recomanda tratamentul adecvat.

Tipuri

Cele mai commune 3 afectiuni gastrointestinale care trimit pacientii de toate varstele la medicul specialist:

• Boala Celiaca – este o afectiune autoimuna, definita de inflamatia intestinului subtire ca raspuns la ingestia de gluten, are predispozitie genetica si este cel mai des intalnita in nordul Europei. Poate fi diagnosticata la orice varsta, iar unele dintre simptomele care o insotesc sunt reprezentate de: diaree insotita sau nu de steatoree, constipatie, flatulenta, oboseala, somnolenta, pierdere in greutate, ten palid, unghii casante si par friabil.

Boala celiaca a fost pentru mult timp subdiagnosticata, in ziua de azi standardul de aur in diagnosticarea ei este biopsia duodenala prelevata in timpul endoscopiei digestive superioare. Alte teste serologice care se recomanda in vederea diagnosticarii sunt:

1. Anticorpianti-transglutaminaza 2.Ac anti-endomysium de tip IgG 3. Anticorpii anti gliadina IgA si IgG 4. transglutaminaza tisulara 5. teste genetice pentru identificarea fenotipurilor HLA DQ2 HLA DQ8.

Singurul tratament in aceasta afectiune este reprezentat de dieta fara gluten. Se recomanda o dieta cat mai bogata in fibre vegetale,fructi si legume proaspete, utilizarea condimentelor speciale, fara gluten si o hidratare corespunzatoare si evitarea sedentarismului.

• Intoleranta la lactoza – sau sindromul de malabsorbtie al lactozei, se defineste prin flatulenta, discomfort abdominal si chiar diaree dupa ingestia de alimente care contin lactoza. Responsabil de aceasta patologie este deficitul de lactoza, o enzima prousa la nivelul intestinului, care ajuta la absorbtia lactozei din alimente.

Simtomatologia este reprezentata de greturi, varsaturi, diaree, flatulenta, discomfort abdominal sau chiar colica abdominala. Toate aceste simptome difera in intensitate in functie de nivelul de lactoza din alimentele consumate si de deficitul de lactaza.

Exista 2 tipuri de intoleranta la lactoza, intoleranta primara, care este si cea mai des intalnita, se defineste prin scaderea nivelului de lactaza pe masura ce inainteaza in varsta, ajungand sa nu mai poata digera lactatele la varsta adulta, dar fara probleme in copilarie.

Al doi-lea tip este carcaterizat de scaderea productiei de lactaza ca raspunsul la un factor extern: infectii, accidente sua interventii chirurgicale la nivelul intestinului subtire. Forma congenitala a acestei tulburari, este foarte rar intalnita, are o tarnsmitere autosomat recesiva.

Factorii de risc implicati in dezvoltarea ei sunt: inaintarea in varsta, etnia(sunt mai predispusi pacientii de origine latina, asiatica si amer-indiana; copii nascuti prematur au risc de 2 ori mai mare, deoarece dezvoltarea completa a intestinului subtire se realizeaza in ultimul trimestru de sarcina. Pe langa toate acestea orice afectiune cu localizare la nivelul intestinului subtire creste riscul, precum Boala Crohn sau Boala celiaca. Au fost descrise cazuri in care pacientii au dezvoltat intoleranta la lactoza in urma radio-terapiei pentru tratamentul unor afectiuni maligne intraabdominale.

Intoleranta la lactoza este diagnosticata prin corelarea simptomatologiei, de aceea o anamneza minutioasa este necesara in cazul acestor pacienti, cu diferite teste precum: testul hidrogenului in aerul expirat, testul de toleranta la lactoza sau testarea genetica. Toate aceste examene paraclinice trebuie indicate de catre medicul specialist gatsroenterolog, in urma consultului.

Tratamentul consta in suplimentarea alimentatiei cu lactaza(sub forma de picaturi sau pastile) sau abordarea unei diete saraca in lactoza, pentru diminuarea simtomatologei. Acest dezechilibru nu duce neaprat la consecinte nefaste, insa simptomatologia scade nivelul de trai al pacientilor, de aceea este important sa identificam corect patologia si sa sfatuim pacientii sa adopte un regim dietetic adecvat cu evitarea lactozei, suplimentarea dietei cu calciu si vitamine din surse naturale, evitarea infectiilor inter-curente, excercitiu fizic de nivel moderat si hidratarea corespunzatoare.

• Boala refluxului gastro-esofagian(BRGE), este o patologie des intalnita, mai ales in tarile dezvoltate, din cauza stilului alimentar dezorganizat. Ea se defineste prin refluxul continutului gastric pana la nivelul esofagului, prin sfincterul esofagian inferior(SEI).

Factorii de risc pentru aparitia BRGE sunt reprezentati de:

1. Scaderea tonusului SEI, cum se intampla in consumul de tutun, in sclerodermie, in utilizarea cronica a unor medicamente ( antidepresive triclice, benzodiazepinele, teofilina, nitriti, blocanti ai canalelor de calciu, activatori ai dopaminei utilizati in tratamentul Boala Parkinson, progesteronul)

2. Insuficienta evacuatorie gastrica, care se poate intalni in urma unui atac vascular cerebral sau in diabetul zaharat.

3. Cresterea presiunii intrabdominale, asa cum intalnim in sarcina, tumori abdominale mari, ascita sau obezitate.

4. Hernia hiatala/diafragmatica.

5. Alimente precum: ciocolata, cafeaua, alimentele picante, grasimile, citricele si sucul de rosii cresc aciditatea continutului gastric. Simptomatologia BRGE se defineste prin regurgitatii acide sau pirozis cu caracter continuu sau conditionat de alimentatie, care in final duce la: dureri retrosternale-in aceste cazuri trebuie diferentiata de patologia cardiaca sau senzatia de arsura retrosternala-influentata puternic de presiunea intraabdominala(pirozis).

BRGE avansata poate duce la simptome respiratorii prin refularea continutului acid si aspirarea acestuia care ulterior influenteaza aparitia crizelor asmatiforme, senzatiei de sufocare sau tusei nocturne sau la simptomatologie ORL precum:laringite, otite, sinuzite.

Diagnosticul BRGE se pune clinic pe baza simptomatologiei, dar un rol foarte important il are endoscopia digestiva superioara sau duodeno-gastro-esofagoscopia, procedura prin care, cu ajutorului unui tub lung, flexibil se evalueaza direct mucoasa esofagului, a stomacului si a primi portiuni din intestinul subtire. Putem observa refluatul acid la nivel esofagian, motilitatea scazuta, hernia hiatala etc. Pe langa aceasta metoda de diagnostic se mai pot utiliza: pH-metria(masurarea pH lui de la nivel esofagian in decurs de 24 de ore, cu ajutorului unui senzor plasat endoscopic la nivelul SEI si manometria, investigatie care deceleaza tulbuarile de motilitate esofagiana. 0

Complicatiile refluxului acid la nivel esofagian sunt:

1. Esofagita de diferite grade, definite conform clasificarii Los Angeles;

2. Esofagul Barret, reprezinta o stare pre-maligna in care se produc modificari importante la nivelul treimii inferioare a epiteliului esofagian.

3. Hemoragiile digestive superioare, rar intalnite ca si complicatie a BRGE, insa ele pot aparea ca si urmare a ulcerelor esofagiene sau esofagitei erosive. In acest caz, sangerarea se poate exteriorize prin melena sau hematemeza, probleme ce constituie o urgenta medicala si se recomanda consult medical gastroenterologic de urgenta.

Tratament

Tratamentul BRGE consta in primul rand in modificarea stilului de viata si renuntarea la factorii de risc, precum: fumatul, alimentele bogate in grasimi, picante sau excesiv condimentate, alcool, asezatul in clinostatism imediat dupa servirea mesei. Scaderea in greutate se indica pacientilor supraponderali care sufera de aceasta afectiune, iar medicatia care scade tonusul SEI ar trebui sistata(nitriti, nifedipina, cafeina), dar numai dupa consult de specialitate.

Tratamentul medicamentos consta in: medicatie antisecretoare(care inhiba secretia acida de la nivelul mucosei gastrice, dupa severitatea esofagitei, poate fi indicat un tratament intre 4 si 6 saptamani), medicatie prokinetica pentru a sustine evacuarea continutului gastric, antiacidele pe baza de saruri de magneziu si aluminiu ajuta la ameliorarea simptomatologiei.

Tratamentul chirurgical, este indicat doar in cazurile in care tratamentul medicamentos nu este eficient sau in cazul tumorilor intraabdominale voluminoase/herniilor hiatale voluminoase.

Toate aceste patologii au rasunet diferit de la pacient la pacient, si nu ar trebui tratate cu indiferenta. Recomandam ca in cazul in care prezentati unele dintre simptomle digestive descrise anterior, sa va consultati cu medicul dumneavoastra inainte de initierea sau sistarea oricarui tratament.

Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3058591/
https://doi.org/10.1053/j.gastro.2020.06.098.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11693325/