Divortul, boala sau un nou loc de munca pot declansa un raspuns emotional extrem numit tulburare de adaptare. Dar aceasta afectiune poate fi tratata.
Evenimentele majore ale vietii pot fi stresante pentru majoritatea oamenilor. Dar daca va dati seama ca va simtiti extrem de trist sau anxios sau aveti probleme in desfasurarea activitatilor zilnice, este posibil sa aveti o tulburare de adaptare.
Cercetari recente arata ca tulburarea de adaptare apare la aproximativ 2% din populatia generala. Cu toate acestea, ratele tind sa fie mult mai mari la persoanele care si-au pierdut recent locul de munca sau care se confrunta cu o suferinta prelungita.
Tulburarea de adaptare afecteaza atat copiii, cat si adultii. Afectiunea, numita uneori depresie situationala, implica o reactie emotionala sau comportamentala severa la un anumit factor de stres din viata sau la o serie de factori de stres, cum ar fi pierderea locului de munca, problemele de relationare, divortul sau diagnosticarea unei boli.
Tulburarea de adaptare poate insoti si un eveniment pozitiv, dar care are o incarcatura emotionala mare si va schimba rutina, cum ar fi: nasterea unui copil, casatoria, inceperea unui nou loc de munca, pensionarea.
Persoanele cu o tulburare de adaptare se pot confrunta cu anxietate si depresie, s-ar putea sa se comporte necorespunzator, sa intampine probleme la scoala sau la locul de munca si sa se retraga din relatia cu ceilalti sau s-ar putea sa aiba probleme de invatare sau de concentrare. Persoanele cu aceasta afectiune pot prezenta si simptome fizice, cum ar fi oboseala, durerile de cap, indigestia si insomnia.
Simptomele tulburarii de adaptare variaza foarte mult. Temperamentul, vulnerabilitatea si abilitatile de adaptare ale unei persoane determina adesea gravitatea tulburarii.
Varsta poate face o diferenta semnificativa, de asemenea. De exemplu, copiii si adolescentii au de obicei simptome comportamentale, cum ar fi refuzul de a merge la scoala, angajarea in conflicte cu fratii, dezvoltarea de crize de plans frecvente. Adultii, pe de alta parte, prezinta mai multe simptome depresive, cum ar fi tristetea profunda, lipsa sperantei, senzatia de neputinta si coplesire.
Simptomele incep in decurs de 3 luni de la un eveniment stresant si nu dureaza mai mult de 6 luni dupa ce evenimentul s-a incheiat. Totusi, daca factorul de stres este continuu, simptomele pot dura mai mult de 6 luni.
Tulburarea de adaptare consta in 6 subtipuri distincte, bazate pe simptomele majore pe care le experimenteaza o persoana:
Cu dispozitie depresiva: stare depresiva, sentimente de deznadejde si lacrimi in ochi;
Cu anxietate: ingrijorare, nervozitate si teama de separare;
Cu anxietate si dispozitie depresiva: o combinatie a subtipurilor de dispozitie depresiva si anxietate;
Cu tulburari de comportament: incalcarea drepturilor altora, a regulilor sau normelor societatii, cum ar fi conducerea imprudenta, chiulul de la scoala, vandalismul sau violenta;
Cu tulburari mixte de emotii si comportament: o combinatie a subtipurilor de mai sus, cum ar fi dispozitia depresiva, anxietatea si comportamentul problematic;
Nespecificat: simptome in afara subtipurilor de mai sus, cum ar fi izolarea de ceilalti sau indepartarea de activitati sociale, cum ar fi mersul la scoala sau munca.
Un eveniment de viata semnificativ declanseaza intotdeauna tulburarea de adaptare. La adulti, factorii de stres obisnuiti pot include casatoria, divortul sau problemele de relatii, decesul unei persoane dragi, mutarea intr-o casa noua, nasterea unui copil, pierderea unui loc de munca sau somajul, pensionarea, boala sau alte probleme de sanatate, dificultatile financiare.
La copii si adolescenti, factorii de stres obisnuiti pot include separarea sau divortul parintilor, factori de stres scolar, inclusiv dificultatile sociale sau academice, mutarea intr-o casa, cartier sau oras nou, problemele de sanatate sau de sexualitate, cum ar fi incertitudinea cu privire la orientarea sexuala sau identitatea de gen, decesul unei rude sau al unui prieten apropiat.
Nu este clar de ce unii oameni dezvolta tulburari de adaptare dupa un anumit eveniment, iar altii nu. Cu toate acestea, mai multi factori par sa joace un rol si sa creasca riscul, inclusiv faptul de a fi femeie, locuirea intr-o zona urbana, lipsa de sprijin social, un nivel scazut de educatie si asocierea unei alte afectiuni psihice.
Riscul poate creste si atunci cand are loc confruntarea cu factori de stres pe termen lung, cum ar fi dificultatile financiare, o boala cronica, abuzul domestic, instabilitatea socio-economica, un istoric de abuz in copilarie, alte evenimente traumatizante, mutari frecvente de locuinta sau parintii supraprotectori.
Tulburarea de adaptare este de obicei diagnosticata de un psiholog sau de un psihiatru in urma unei evaluari complete a sanatatii mintale. Tulburarea de adaptare este clasificata alaturi de tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) si tulburarea de stres acut (ASD) in tulburarile legate de traume si factori stresanti.
Tulburarea de adaptare include aceste criterii: simptomele au debutat in termen de 3 luni de la aparitia factorului stresant, simptomele sunt peste ceea ce este considerat tipic in aceste circumstante sau afecteaza in mod semnificativ viata personala, functionarea sociala, performanta sau prezenta la locul de munca sau la scoala.
Tulburarea de adaptare poate arata uneori ca alte afectiuni, cum ar fi PTSD, TSA sau depresia. Acesta este motivul pentru care o evaluare amanuntita este esentiala pentru un diagnostic corect. Aceste afectiuni au in comun simptome similare, inclusiv anxietatea si starea de spirit alterata, dar diferenta cheie consta in cauza si durata simptomelor.
Tulburarea de adaptare este declansata de un eveniment stresant din sfera experientei umane tipice, cum ar fi pierderea locului de munca sau un divort. In schimb, atat PTSD, cat si TSA sunt cauzate de un eveniment traumatic, cum ar fi amenintarea cu moartea, ranirea grava sau violenta asupra propriei persoane sau a altcuiva. TSA apare intre 3 zile si 1 luna de la trauma si poate implica mai multe sentimente legate de soc, cum ar fi faptul ca nu stii unde te afli sau te simti ca si cum ai fi in afara corpului tau. PTSD apare daca simptomele au durat cel putin 1 luna. De fapt, uneori, PTSD nu apare decat la luni sau ani dupa evenimentul traumatic.
Tulburarea de adaptare poate semana, de asemenea, cu depresia. O diferenta majora intre cele doua este ca tulburarea de adaptare se dezvolta ca raspuns direct la un eveniment de viata stresant, in timp ce cauza depresiei poate fi neclara sau biologica. In plus, tulburarea de adaptare tinde sa fie relativ scurta, in timp ce depresia poate sa fie pe termen scurt sau pe termen lung.
In unele cazuri, tulburarea de adaptare poate evolua in depresie. Asadar, daca simptomele dureaza mai mult de 6 luni, trebuie luata in considerare posibilitatea de a consulta un profesionist in domeniul sanatatii mintale pentru o noua evaluare si tratament.
Tratamentul pentru tulburarea de adaptare poate depinde de mai multi factori, inclusiv varsta, severitatea simptomelor, subtipul de tulburare, factorii specifici care au contribuit la dezvoltarea sau agravarea tulburarii. Cercetarile privind tratamentele pentru tulburarea de adaptare sunt limitate si pot include:
Psihoterapie individuala. In mod obisnuit, tratamentul de prima linie este psihoterapia pe termen scurt, axata pe solutii care ajuta sa intelegeti mai bine evenimentul de viata stresant, sa reduceti simptomele dificile si sa rezolvati problemele. Terapia cognitiv-comportamentala (CBT) va poate ajuta sa dezvoltati abilitati mai puternice de gestionare a stresului, de comunicare si de rezolvare a problemelor. CBT va poate ajuta, de asemenea, sa va formati obiceiuri sanatoase, sa gestionati furia si sa navigati printre gandurile nefolositoare.
Terapia de familie. Aceasta este adesea recomandata pentru copii si adolescenti. Terapia de familie ii ajuta pe parinti, copii si rudele apropiate sa imbunatateasca comunicarea, sa rezolve conflictele si sa se sprijine reciproc in moduri sanatoase.
Terapia de grup de la egal la egal. Aceasta ajuta la imbunatatirea abilitatilor sociale si de comunicare, in special pentru adolescenti. In general, este util si incurajator sa impartasesti provocarile si strategiile de adaptare cu persoane care se confrunta cu aceeasi afectiune.
Medicamente. In mod uzual, medicii nu prescriu medicamente pentru tulburarea de adaptare. Atunci cand o fac, de obicei sunt folosite pentru a trata simptome debilitante specifice, cum ar fi insomnia sau anxietatea excesiva.
Auto-ajutor. Exista multe modalitati puternice si simple prin care puteti reduce stresul pe cont propriu. Acestea includ metode naturale, cum ar fi relaxarea musculara progresiva, respiratia profunda si exercitiile fizice. Ascultarea muzicii poate ajuta, de asemenea, la scaderea stresului si a anxietatii si la relaxarea corpului.
Bibliografie:
onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/jts.22295
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6678970/
psychiatry.org/patients-families/ptsd/what-is-ptsd
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6968697/