Opistotonusul este un tip de postura anormala in care spatele devine extrem de arcuit din cauza spasmelor musculare.
Aceasta afectiune este, de obicei, un semn al unor afectiuni grave ale creierului, cum ar fi meningita, tetanosul si traumatismele cerebrale.
Opistotonusul este o postura anormala specifica asociata cu afectiuni si leziuni care afecteaza functiile cerebrale si musculare. Simptomele caracteristice ale opistotonusului se manifesta printr-o coloana vertebrala sever arcuita sau curbata in care capul si calcaiele care se inclina spre spate.
Desi relativ rara, aceasta afectiune este de obicei un simptom al unor afectiuni neurologice grave care pun viata in pericol si necesita ingrijiri medicale.
Opistotonusul afecteaza mai ales sugarii si copiii mici, desi poate afecta ocazional adultii.
Opistotonosul face ca spatele sa devina extrem de rigid si curbat sau arcuit. Ca raspuns, de obicei, calcaiele si capul se indoaie sau se incovoaie in spate cat de mult posibil.
Daca cineva ce sta pe spate, se va arcui in sus, formand o forma de litera “n”. In aceasta pozitie, de obicei, spatele se ridica intr-o oarecare masura de pe podea sau de pe saltea. Bratele se indoaie, de asemenea, spre corp. In unele cazuri, capul si partea inferioara a corpului, pot fi singurele parti ale corpului care pastreaza contactul cu solul/patul.
Daca cineva este intins pe burta atunci cand apare opistotonusul, se va apleca spre interior, creand o forma de litera “u”. Picioarele si bratele se intind de obicei in spate si in sus.
Daca afectiunea apare atunci cand cineva este intins pe o parte, arcuirea va forma conturul literei “c”. Genunchii persoanei se indoaie, iar bratele fie se indoaie inauntru, fie se intind drept in afara. In aceasta pozitie, arcuirea spre spate a gatului poate fi mai vizibila sau mai severa.
In afara de aceste simptome posturale, semnele de opistotonus variaza in functie de cauza.
Oamenii ar trebui sa solicite asistenta medicala ori de cate ori apar spasme musculare severe. Opistotonusul poate pune viata in pericol si este asociat cu complicatii grave de sanatate.
Simptomele care pot insoti opistotonusul si care necesita ingrijiri de urgenta includ: probleme de respiratie, dificultati la inghitire, ritm cardiac rapid, un ton albastrui la nivelul unghiilor degetelor de la maini si picioare, rigiditate a maxilarului, a gatului si a muschilor abdominali, durere la nivelul umerilor si muschilor care inconjoara coloana vertebrala, febra mare, convulsii, varsaturi incontrolabile, reducerea vigilentei sau a timpului de reactie, pupile dilatate sau probleme de vedere, epuizare extrema si inexplicabila.
Deoarece aceasta afectiune afecteaza mai ales sugari si copii mici, aceste simptome pot fi mai greu de identificat. Plansul incontrolabil si persistent cu spasme musculare, poate fi un semn de opistotonus.
Bebelusii pot dormi mai mult decat de obicei, dar sunt nelinistiti, trezindu-se continuu pentru a se adapta sau a gasi o pozitie mai confortabila.
Meningita: Atunci cand o infectie provoaca o inflamatie a tesuturilor care inconjoara creierul si maduva spinarii. Majoritatea cazurilor sunt virale, dar bacteriile si fungii pot provoca, de asemenea, aceasta afectiune.
Tetanos: Cauzat de toxinele produse de bacteria Clostridium tetani, care deterioreaza sistemul nervos si tesutul cerebral. Tetanosul este adesea numit trismus, deoarece cele mai frecvente simptome ale sale sunt maxilarul blocat, gatul intepenit si probleme de inghitire.
Otraviri sau supradoze: Copiii mici prezinta un risc mai mare de otravire accidentala. Consumul de stricnina, o substanta chimica care se gaseste in otravurile pentru rozatoare, pesticide si insecticide, poate provoca, de asemenea, aceasta afectiune.
Paralizie cerebrala: Atunci cand leziunile cerebrale care apar in timpul dezvoltarii fetale provoaca o serie de simptome legate de disfunctia musculara.
Fenotiazine: Acestea sunt medicamente utilizate in mod obisnuit pentru a trata anumite afectiuni psihice, cum ar fi schizofrenia. Opistotonusul este un efect secundar rar, iar simptomele dispar de obicei odata ce persoana a incetat sa mai ia medicamentele.
Boala Krabbe: O afectiune mostenita care afecteaza mai ales sugarii, copiii mici si adultii tineri. Boala Krabbe cauzeaza pierderea controlului muscular si crize care nu raspund la tratament si poate duce la moarte prematura.
Boala Gaucher: Celulele de grasime se acumuleaza in organe, in special in ficat si splina, provocand inflamarea acestora; celulele grase afecteaza, de asemenea, maduva osoasa, provocand dureri osoase. O forma severa a bolii Gaucher poate provoca opistotonus la sugari, dar acest lucru este rar.
Encefalopatia datorata cresterii bilirubinei: O disfunctie a creierului care poate provoca leziuni cerebrale ireversibile. Nou-nascutii si adultii cu afectiuni hepatice preexistente au un risc mai mare de encefalopatie bilirubinica.
Sevrajul de alcool la sugari: Aceasta apare atunci cand o femeie insarcinata bea cantitati excesive de alcool in timpul sarcinii. Retragerea alcoolului la sugari poate provoca reducerea sau pierderea controlului functiei musculare. Cu toate acestea, rareori provoaca opistotonus.
Alte cauze includ afectiuni care implica o presiune intracraniana crescuta, cum ar fi:
Hemoragie sau sangerare cerebrala: Aceasta apare atunci cand se produc leziuni, boli, dizabilitati congenitale sau vasele de sange din creier se rup, ceea ce face ca sangele sa se acumuleze si sa exercite presiune asupra tesuturilor cerebrale.
Hidrocefalie: O dizabilitate congenitala, o leziune sau o boala determina acumularea de lichid cefalorahidian (LCR), punand presiune pe creier.
Hemoragie subarahnoida: Aceasta se intampla atunci cand apare o sangerare intre creier si tesuturile din jurul acestuia.
Tumoare cerebrala: O crestere celulara anormala, adesea incontrolabila, care poate exercita presiune asupra tesuturilor cerebrale si poate perturba functia nervoasa.
Malformatia Chiari: O parte din partea inferioara a creierului iese in afara prin canalul spinal, crescand presiunea asupra coloanei vertebrale, a creierului si interferand adesea cu fluxul de lichid, cauzand hidrocefalie. Doar unele tipuri de malformatie Chiari fac acest lucru.
Medicii diagnosticheaza opistotonusul prin observarea posturii atunci cand se intampla. De obicei, medicii se concentreaza mai mult pe identificarea si tratarea rapida a cauzei care sta la baza bolii decat pe confirmarea opistotonosului.
Testele folosite pentru a diagnostica cauzele opistotonosului includ: analize complete de sange si urina, imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) a creierului, teste de electroliti, punctie lombara (punctie medulara), test de cultura a lichidului cefalorahidian (LCR), tomografie computerizata (CT).
Optiunile de tratament depind de cauza care sta la baza opistotonosului. Planurile de tratament utilizate in mod obisnuit includ:
Antibiotice pentru infectiile cauzatede bacterii, cum ar fi meningita si tetanosul. Antibioticele sunt, de asemenea, prescrise pentru a preveni alte infectii bacteriene dupa o interventie chirurgicala.
Medicamentele analgezice fara prescriptie medicala, cresterea aportului de lichide si odihna sunt recomandate pentru majoritatea cazurilor, in special pentru infectiile virale. Lichidele intravenoase sunt de obicei administrate in cazurile severe si pentru a contracara supradozele de bronhodilatatoare.
Interventia chirurgicala este adesea necesara in cazuri de traumatisme, hemoragii si malformatie Chiari pentru a reduce presiunea asupra creierului.
Injectiile de antitoxina sau medicamentele sunt adesea administrate celor cu tetanos pentru a limita deteriorarea excesiva a tesuturilor asociata cu infectia severa.
Ventilatia mecanica si oxigenul suplimentar pot fi folosite atunci cand respiratia este limitata sau dificila.
Exista vaccinuri care ofera protectie impotriva unora dintre afectiunile care provoaca opistotonii, cum ar fi tetanosul si unele tipuri de meningita bacteriana.
Alte modalitati de a reduce sansele de a dezvolta opistotonus: spalarea frecventa a mainilor, curatarea regulata a suprafetelor din baie si bucatarie, evitarea contactului cu cei care au afectiuni infectioase, monitorizarea cu atentie a febrei mari, in special la sugari si copii mici, identificarea si tratarea rapida a leziunilor cerebrale.