Ce este mai exact aceasta boala numita Parkinson? Ce semne si simptome are? De ce apare? Cum avanseaza? Exista vreo sansa de vindecare, de tratament sau chiar doar de ameliorare? Ce informatii ne ofera despre functionarea creierului nostru? Ce fel de efecte are asupra noastra, atat fizic, cat si mental? Ce caracteristici par sa ii deosebeasca pe cei care sunt capabili sa se descurce destul de bine cu Boala Parkinson?
Simptomele cele mai evidente ale bolii Parkinson, cum ar fi tremuratul mainilor sau mersul cu pasi mici, sunt bine cunoscute de marea majoritate a oamenilor. Alte manifestari exterioare includ o rigiditate a posturii corpului, o incetinire a miscarilor si o stangacie in mers. Tulburarile de somn si alterarea perceptiei senzoriale sunt doua simptome mai putin evidente.
Apatia, depresia si anxietatea sunt toate exemple de posibile simptome psihologice. Nu este pe deplin clar daca aceste reactii sunt un raspuns normal, de inteles, la pierderile tot mai mari care vin odata cu o afectiune degenerativa a sistemului nervos sau daca depresia si anxietatea au aceleasi cauze precum componentele motorii ale bolii legate de degenerarea sistemului nervos.
Ambele scenarii sunt posibile. In cazul bolii Parkinson, dementa este resimtita de multe persoane in ultimele etape ale afectiunii. Avand in vedere acest fapt, pare probabil ca simptomele afective care apar in stadiile incipiente ale bolii sa fie legate intr-un fel de cauza a bolii.
De trei ori mai multi barbati decat femei sunt diagnosticati cu boala Parkinson. Atunci cand boala Parkinson este identificata, majoritatea celor 6,5 milioane de bolnavi estimati (in intreaga lume) sunt adulti cu varsta de peste 60 de ani. Boala Parkinson cu debut precoce este diagnosticata la un procent semnificativ mai mic de persoane inainte de varsta de 50 de ani. Afecteaza aproximativ unu la suta dintre persoanele cu varsta de peste 60 de ani si, din pacate, speranta medie de viata dupa un diagnostic de boala este de aproximativ zece ani.
Boala Parkinson, la fel ca multe alte boli, este diagnosticata simptomatic, accentul principal fiind pus pe observarea comportamentelor motorii.
Chiar daca James Parkinson a facut observatia initiala a bolii in 1817, au trecut mai mult de 200 de ani de atunci si se stiu foarte putine lucruri despre cauzele acesteia. Exista factori de risc si legaturi care pot fi atribuite atat geneticii, cat si mediului inconjurator. Exista o legatura intre boala Parkinson si leziunile cerebrale traumatice, precum si genele mostenite de la parinti; cu toate acestea, nu se stie cum interactioneaza acesti factori intre ei sau cum se dezvolta boala Parkinson.
Exista posibilitatea ca unul dintre motivele pentru care nu putem identifica in prezent o cauza aparenta a bolii Parkinson sa fie faptul ca exista multe trasee diferite care pot duce in cele din urma la aceeasi boala. Se pare ca mutatiile in anumite gene sunt responsabile pentru aproximativ 7 la suta din cazuri. Aproximativ o cincime dintre persoanele diagnosticate cu boala Parkinson au o ruda apropiata care sufera, de asemenea, de aceasta afectiune.
Boala Parkinson a fost legata de inhalarea de pesticide, precum si de multe alte elemente toxice, cum ar fi manganul. Chiar si anumite medicamente antipsihotice au fost asociate cu dezvoltarea unor simptome asemanatoare bolii Parkinson, dar nu produc boala. In prezent, nu se cunoaste niciun leac pentru boala Parkinson, astfel incat singura optiune de tratament disponibila pentru cei care sufera de aceasta afectiune este cea care poate diminua simptomele acesteia.
Chiar si medicamentele, cunoscute sub numele de agonisti ai dopaminei, care reduc unele dintre simptomele motorii asociate cu boala Parkinson devin mai putin eficiente in timp. Toate medicamentele cunoscute care pot ameliora simptomele bolii Parkinson (cum ar fi levodopa, inhibitorii COMT, agonistii dopaminei si inhibitorii MAO-B), desi pot oferi o oarecare ameliorare, sunt asociate cu efecte adverse grave. S-ar parea ca nivelul nostru de cunostinte cu privire la factorii care duc la aparitia bolii Parkinson este insuficient pentru a permite crearea unor tratamente eficiente si sigure, ca sa nu mai vorbim de un tratament de vindecare.
Simptomele cognitive si emotionale pot varia de la usoare la severe. Anxietatea afecteaza aproximativ jumatate (procentajul exact poate varia de la un studiu la altul) dintre persoanele care sufera de Boala Parkinson. Aproximativ o treime dintre pacienti sufera de depresie, iar aproximativ jumatate dintre pacienti au halucinatii de un fel sau altul. Sentimentul ca "ceva tocmai a trecut pe langa mine" sau ca "cineva este in spatele meu" este unul dintre cele mai frecvente tipuri de halucinatii pe care le experimenteaza bolnavii de maladia Parkinson.
Nu este pe deplin clar daca simptomele psihotice sunt rezultatul bolii in sine, al efectelor adverse ale medicatiei sau al perturbarii somnului pe care o provoaca boala. Cresterea dopaminei – mecanismul principal al medicatiei anti-parkinsoniene – este asociata cu aparitia halucinatiilor. Acest lucru s-a observat atat la persoanele diagnosticate cu schizofrenie (medicatia anti-psihotica are ca mecanism principal reducerea dopaminei), cat si in intoxicatia cu anumite substante (droguri cum sunt cocaina sau heroina).
Care este cea mai eficienta strategie pentru a face fata atunci cand te confrunti cu vestea ca ai boala Parkinson?
Poate ca exista ceva ce putem prelua din modul in care oamenii se confrunta cu alte boli incurabile. Se pare ca mecanismele eficiente de adaptare sunt extrem de variabile. In cele ce urmeaza sunt prezentate cateva dintre masurile care au fost luate de alte persoane;
- Responsabilizarea de sine prin dobandirea de cunostinte privind evolutia bolii;
- Acceptarea faptului ca boala in sine nu poate fi modificata, dar ca atitudinea fata de ea si abordarea in tratarea ei pot fi modificate;
- Determinarea, in timpul ramas, a ceea ce este cel mai important si concentrarea asupra acestui lucru;
- ”Punerea in randuiala a treburilor” si, ulterior, concentrarea asupra prioritatilor subliniate in cele trei puncte discutate anterior;
- Obtinerea sprijinului necesar, ceea ce poate implica oferirea de asistenta altor persoane care trec prin acelasi lucru;
- Discutati situatia, oferind atat de multe sau atat de putine detalii cat va simtiti confortabil. Unele persoane doresc sa se asigure ca toata lumea este constienta de acest lucru, astfel incat toata lumea sa fie pregatita pentru ceea ce va urma. Altii se tem de mila si simpatia care vor fi indreptate spre ei daca discuta despre moartea lor iminenta si prefera sa-si traiasca viata la maxim cat mai au sansa sa o faca.
Exista o mare diferenta intre prevenire si reducerea riscului. Exista anumiti factori despre care se stie ca pot reduce riscul, dar in prezent nu exista nicio modalitate cunoscuta de a preveni boala Parkinson.
Urmatoarele sunt cateva dintre lucrurile pe care le puteti face pentru a reduce probabilitatea de a dezvolta boala Parkinson.
1. Faceti exercitii fizice. Pastrati-va in permanenta conditia fizica.
2. Mentineti in permanenta o greutate sanatoasa.
3. Incercati sa mentineti o dieta echilibrata.
4. Reduceti sau eliminati contactul cu toxinele cunoscute, cum ar fi tutunul si alcoolul, precum si pesticidele si alte substante chimice.
Cu cat descoperim mai multe despre boli precum Parkinson si alte afectiuni ale creierului, cu atat mai mare este probabilitatea ca intr-o buna zi sa putem fie preveni, fie vindeca aceste afectiuni.