Termenul de personalitate adictiva se refera la ideea unui individ care are o tendinta naturala de a dezvolta diferite dependente. Trebuie stiut ca personalitatea adictiva face referire la un diagnostic medical, iar multi experti chiar se opun ideii. Astfel, se discuta daca personalitatea adictiva este mit sau realitate.
Poate fi tentanta atribuirea dependentelor unei persoane catre personalitatea acesteia ca o modalitate de a intelege de ce acestea exista. Totusi, asocierea dependentelor cu personalitatea poate veni la pachet si cu anumite dezavantaje. Vizualizarea dependentei ca parte a caracterului cuiva poate determina oamenii sa priveasca cu alti ochi persoana respectiva, sa o invinovateasca pentru lucrurile facute si sa considere ca dependenta face parte din ea. In realitate, insa, orice persoana poate dezvolta o dependenta, iar aceasta din urma este, de asemenea, tratabila.
Acest articol are scopul de a prezenta mai multe detalii despre relatia dintre personalitate si dependenta, incercand sa observe daca in cazul personalitatii adictive este vorba despre mit sau realitate.
Conceptul unei personalitati care va produce dependente provine de la ideea ca unii oameni dezvolta adictii din cauza caracterului pe care il au. Conform acestui model de dependenta, unor oameni le este mai greu sa reziste la dezvoltarea dependentelor decat altora, iar cei cu personalitati cu risc de adictii sunt in mod inerent mai predispusi sa le dezvolte comparativ cu restul populatiei. Cu toate acestea, conceptul este unul controversat si multi experti in dependente sustin ca nu este corect si poate fi chiar daunator.
Trebuie stiut ca nu exista o structura sau un organism stiintific cu privire la sanatate care sa recunoasca personalitatea adictiva ca un diagnostic medical. In schimb, majoritatea expertilor vad dependenta ca pe o boala. Dependenta este definita si ca o tulburare cronica, recidivanta, acest lucru insemnand ca poate sa apara si sa dispara chiar si perioade lungi de timp. Pentru un observator poate sa para ca recidivele apar din cauza personalitatii cuiva, cand, in realitate, acestea fac parte din boala.
In timp ce organizatiile de sanatate nu sustin ideea de personalitati care creeaza dependenta, exista unele dovezi privind faptul ca anumite trasaturi pot face dependenta mai probabil sa apara. Un studiu realizat in anul 2018 pe un lot de 109 participanti, in mare parte barbati, a constatat ca tiparele si comportamentele impulsive se coreleaza cu un risc mai mare de dependenta. Impulsivitatea poate creste probabilitatea unei persoane de a-si asuma anumite riscuri, de a avea anumite comportamente sau de a folosi diverse substante, crescand astfel riscul de a dezvolta adictii.
O lucrare realizata in 2019 evidentiaza, de asemenea, alte trasaturi si comportamente pe care cercetatorii le-au corelat cu dependentele, inclusiv cautarea de senzatii tari, nonconformitatea si toleranta fata de comportamentele care incalca regulile sociale. Cu toate acestea, studiul a adus in evidenta si faptul ca majoritatea specialistilor se opun ideii de personalitati care creeaza dependenta, deoarece este determinista.
In realitate, dependenta este o afectiune complexa, cu mai multe fete, legata de numerosi factori. De exemplu, exista si o asociere intre dependenta si starile emotionale temporare, cum ar fi sentimentele de stres crescut. Oamenii care nu au ocazia de a invata abilitati de gestionare si adaptare la astfel de emotii pot prezenta, de asemenea, un risc crescut de a dezvolta diverse dependente.
Nu exista un singur factor care sa poata prezice daca o persoana va dezvolta dependente sau nu. In schimb, o combinatie de factori pot creste riscul unei persoane de a suferi diferite adictii.
Acesti factori au un numar crescut si sunt foarte variati, dar cei mai importanti sunt reprezentati de:
• Factorii epigenetici – epigenetica este stiinta care studiaza modul in care mediul afecteaza genele. Oamenii de stiinta estimeaza ca epigenetica poate determina 40-60% din riscul de dependenta al unei persoane;
• Mediul social – cresterea si dezvoltarea in familii si medii in care se consuma tutun, alcool, droguri sau alte substante sau in care membrii au atitudini favorabile cu privire la consumul acestor substante implica un risc mai mare de adictii. In mod similar, presiunea din partea colegilor si prietenilor ii poate influenta pe adolescenti sa incerce diverse substante cu risc de dependenta. Aceleasi lucruri sunt valabile si pentru anumite activitati, precum jocurile de noroc;
• Utilizarea precoce – folosirea timpurie a unor substante care creeaza dependenta poate influenta dezvoltarea creierului, ceea ce face mai probabil ca o persoana sa devina dependenta de substante pe parcursul vietii;
• Consumul de medicamente pe baza de reteta – unii oameni pot dezvolta dependente fata de substante ce au fost administrate din anumite motive medicale. De exemplu, medicii pot prescrie analgezice opioide pentru ameliorarea durerii. Aceste substante pot provoca dependenta chiar si dupa o perioada scurt de timp de utilizare;
• Stres sau traume intense – o trauma psihologica este o rana psihica ce poate sa apara ca urmare a oricarui eveniment stresant sever. Aceste evenimente ar putea include neglijari sau abuzuri in copilarie, agresiuni fizice sau psihice, umiliri etc. Orice eveniment stresant sau traumatic poate determina pe cineva sa foloseasca dependenta pentru a incerca sa faca fata amintirilor sau sentimentelor negative asociate;
• Inegalitatea de sanse – inegalitatea de sanse joaca un rol important in aparitia adictiilor. Viata intr-o comunitate saraca, cu acces limitat la educatie, locuri de munca si asistenta medicala ii va face pe oameni mai susceptibili la diferite dependente. De asemenea, formele de opresiune, cum ar fi rasismul, agraveaza acest lucru prin privarea comunitatilor de lucruri care protejeaza impotriva dependentelor.
Unii oameni se pot ingrijora ca sunt predispusi la dependente sau ca vor dezvolta una in viitor. Acestia pot avea ingrijorari din cauza anxietatii, a istoricului familial, a informatiilor provenite din diferite surse sau a consumului de substante. Cu toate acestea, dependenta nu este predeterminata. Singurul indicator al unei persoane predispuse la dependenta este comportamentul sau si modul in care ii afecteaza viata.
O persoana poate avea o dependenta fata de o substanta sau fata de o activitate daca indeplineste anumite criterii. Folosirea acestora pentru a scapa de o emotie sau pentru a o diminua reprezinta un prim element ce trebuie luat in calcul. De asemenea, trebuie observat faptul daca mare parte din timpul liber se concentreaza in jurul activitatii respective.
Dependenta vine la pachet si cu o amplificare a timpului petrecut in activitatea respectiva sau o crestere a cantitatii utilizate pentru a obtine acelasi efect. Persoanele dependente sunt dispuse chiar sa tolereze consecintele negative, cum ar fi deteriorarea relatiilor si pierderea locului de munca, doar pentru a continua comportamentul. Adictia poate fi mai importanta decat orice si poate face ca persoana in cauza sa se angajeze in comportamente periculoase. De exemplu, o persoana dependenta de alcool poate asocia consumul acestor bauturi cu sofatul. In final, trebuie observat daca oprirea activitatii sau a consumului este urmata de simptome de sevraj.
In discutia cu privire la a determina daca personalitatea adictiva este mit sau realitate trebuie adusa si diferenta dintre dependenta si compulsii. Dependenta vine sub mai multe forme, de la alcool, nicotina si droguri si poate ajunge pana la jocuri de noroc, cumparaturi si rapoarte sexuale. Cu toate acestea, exista comportamente pe care oamenii le pot opri cu greu si care nu sunt rezultatul dependentei, aici fiind vorba despre compulsii.
Personalitatea adictiva si personalitatea compulsiva sunt notiuni folosite in combinatie sau in mod interschimbabil, dar care nu sunt incadrate ca fiind diagnostice medicale.
Compulsiile sunt comportamente repetitive sau ritualice pe care o persoana le face pentru a gestiona anxietatea. De exemplu, o persoana cu ganduri persistente despre un intrus ar putea sa-si incuie compulsiv usa de un anumit numar de ori pentru a se simti in siguranta. Aceasta este o caracteristica a tulburarii obsesiv-compulsive.
In concluzie, multi experti nu sunt de acord cu existenta unei personalitati adictive, cu toate ca alte persoane asociaza dependentele cu acest tip de personalitate. Studii mai amanuntite trebuie realizate cu privire la acest subiect, dar pana atunci trebuie inteles ca dependentele pot fi tratate cu sprijin si tratament adecvat.
Bibliografie:
Farahmand, P., et al. (2020). Systemic racism and substance use disorders.
https://www.marylandmacs.org/media/SOM/Microsites/MACS/Documents/Systemic-Racism-and-SUDs.pdf
Favennec, M., et al. (2021). Addictive behaviours in young people--an international comparative study of the construction of an addictive personality (France, Switzerland, Quebec).
https://www.scirp.org/journal/paperinformation.aspx?paperid=110921
High risk substance use among youth. (2020).
https://www.cdc.gov/healthyyouth/substance-use/index.htm
Roberts, D. L. (2019). The addictive personality: Myth or cornerstone of prevention and treatment?
http://inpact-psychologyconference.org/2019/wp-content/uploads/2020/05/2019inpact085.pdf
Stigma reduction. (2021).
https://www.cdc.gov/stopoverdose/stigma/index.html
The science of drug use and addiction: The basics. (n.d.).
https://archives.drugabuse.gov/publications/media-guide/science-drug-use-addiction-basics
Thomsen, K. R., et al. (2018). Impulsivity traits and addiction-related behaviors in youth.
https://akjournals.com/view/journals/2006/7/2/article-p317.xml
What is drug addiction? (2020).
https://nida.nih.gov/publications/drugs-brains-behavior-science-addiction/drug-misuse-addiction