Durerea frecventa de cap - factori ce o pot agrava

Ce este cefaleea

Cefaleea incadreaza toate durerile si algiile localizate la nivelul extremitatii cefalice.
In cazul cefaleei este necesara determinarea localizarii, calitatii, severitatii, duratei si evolutiei sale in timp cat si a situatiilor care o produc, factori ce exarcebeaza sau amelioreaza durerea.

Principalele sindroame cefalalgice primare sunt migrena, cefaleea tensionala si cefaleea tip cluster. Acestea avand caracter cronic si vand tendinta de recurenta.

Migrena

Este o afectiune familiala comuna, caracterizata prin episoade periodice de cefalee de obicei unilaterala, pulsatila, care debuteaza in copilarie sau adolescenta, afecteaza adultul tanar si a caror frecventa diminueaza cu inaintarea in varsta.

Migrena poate fi asociata de niste simptome prodomale (facultativ), precum:
- modificare de dispozitie, modificari de apetit, cascat frecvent, hipo/hiper activitate, dispozitie depresiva sau euforica, fatigabilitate, dificultati de concentrare, paloare, etc.

Simptome

Pacientul descrie de obicei atacuri de cefalee unilaterala, pulsatila, ce dureaza 4-72 de ore, de intensitate moderata sau severa. Cefaleea este insotita uneori de simptome vegetative precum voma sau greata. De asemenea, in timpul atacului pacientul poate dezvolta sensibilitate la lumina sau zgomot (fotofobie si fonofobie).

Uneori, migrena este insotita de simptome mai putin frecvente precum: tulburare a vederii constituita din vizualizare de "fulgraturi", de lumini albe sau multicolore (fotopsii); amorteli sau parastezii ale buzelor sau confuzie.

Simptomele vizuale sau neurologice dureaza aproximativ 30 de minute apoi se instaleaza durerea surda, de obicei unilaterala care initial are o intensitate slaba dar care progreaza in timp. Cand durerea creste in intensitate, devenind maxima poate evolua catre un caracter pulsatil. De obicei, cand intesitatea durerii este maxima, bolnavul dezvolta foto si fonofobie.

Intre atacurile migrenoase pacientul este normal, reuseste sa isi indeplineasca activitatile zilnice.

Factori agravanti

Exista o serie de factori agravanti care pot declansa sau exarceba statusul migrenos. Acestia sunt: efortul fizic, stress-ul, emotiile, alimente bogate in tiramina (ciocolata, grasimi, branzeturi, vin rosu, rosii, ceapa, portocale), sevraj la cofeina, modificari hormonale (in special la femeile tinere-migrena menstruala), miscarile bruste al capului, modificarile de presiune atmosferica sau chiar expunerea la lumina puternica sau la alti stimuli senzoriali puternici.

La unele persoane, frecventa atacurilor migrenoase poate creste dupa un traumatism cranian sau in urma unei infectii virale, in cazul in care acestea apar si sunt asociate de o durere continua, zilnica sau severa este vorba despre un Status migrenos sau despre o migrena care sa coexiste cu o cefalee tensionala.

Factorul genetic a fost identificat drept principala cauza la majoritatea pacientilor migrenosi. Dar, au mai fost identificate si cauze secundare precum: distensia si pulsatiile excesive ale arterei carotide externe, reducerea fluxului sanguin si o hiperexcitabilitate a cailor trigeminale.

Diagnosticul se baseaza pe evaluare clinica (anamneza), examene serice, examen neurologic complet pentru excluderea unei cauze organice de migrena
si imagistica cerebrala (CT, RMN).

Este indicata prezentarea la medicul neurolog cand durerea nu cedeaza la antiinflamatoarele clasice, cand se modifica caracterul durerii , intensitatea durerii si frecventa atacurilor migrenoase si cand asociaza si alte semne neurologice (parestezii ale hemicorpului, deficit motor, limitarea campului vederii, confuzie).

Evolutia migrenei este variabila, debutul este de obicei in adolescenta iar in unele cazuri are evolutie benigna, atacurile fiind rare. Uneori apare o ameliorare la menopauza.

In ceea ce priveste tratamentul este recomandata evitarea factorilor de risc, a alimentelor bogate in tiramina cat si a stresului fizic sau psihic sau a altor factori declansatori. Acesta se bazeaza in functie de caracteristici si frecventa atacurilor pe medicamente antalgice, antiinflamatoare nesteroidiene sau triptani.

Se va administra tratament profilactic in caz de alterare a calitatii vietii si a lipsei de raspuns la tratamentul acut.
Cel mai nou tratament potential pentru migrena este injectarea de toxina botulinica (Botox) in muschii temporali sau alti muschi cranieni sensibili. Eficacitatea acestui procedeu este timp de 2-4 luni postinterventie.

Cefaleea tensionala

Cefaleea tensionala reprezinta una din cele mai frecvente variante de durere de cap. Aceasta este de obicei bilaterala, cu predominanta cervico-occipitala, temporala sau frontala, de obicei este surda si constanta, apare dimineata la trezire dar nu influenteaza calitatea somnului, bolnavul "se trezeste cu durerea".

Pacientii pot asocia stari de anxietate, neliniste sau chiar depresie. Spre deosebire de migrena cefaleea tensionala nu este insotita de simptome vegetative (greata, voma, fotofobie, fonofobie) si nu interfera cu activitatile zilnice. Debutul este lent progresiv pe parcursul unor zile, saptamani, luni si afecteaza de obicei mai frecvent femeile decat barbatii.

Cefaleea tensionala raspunde la antiinflamatoare nesteroidiene si analgezice dar variantele persistente sunt mai receptive fata de tratamentul antidepresiv si antianxios. De asemenea, poate fi inclus si tratamentul auxiliar precum masajele de relaxare, meditatia, yoga.

Cefaleea cluster

O alta forma de cefalee primara este cefaleea cluster. Aceasta se caracterizeaza prin atacuri foarte severe sau severe de cefalee orbitara, supraorbitara, temporo-orbitara de durata de aproximativ 15min-3 ore. In timpul atacului pacientul poate asocia: congestie conjunctivala/lacrimare; congestie nazala/rinoree; edemul pleoapelor; transpiratii sau stare de agitatie. Cauza si mecanismul sindromului cefalalgic de tip cluster sunt in studiu, necunoscute pana la acest moment.

Tratamentul in faza de atac consta in inhalarea de Oxigen pe masca timp de 10-15 minute flux 5-6 litri, ulterior fiind necesara administrarea de tratament specific medicamentos.