Asa cum si suferintele medicale care pot afecta la un moment dat organismul uman, se afla in permanenta schimbare, si metodele terapeutice necesita o cercetare si o imbunatatire constanta pentru a face fata noilor provocari impuse de diferitele patologii. Mult timp, abordarea problemelor medicale s-a bazat pe tratamente clasice descoperite de predecesori si pe interventiile invazive cunoscute anterior.
Recent, principiile terapeutice au cunoscut noi perspective prin intermediul unor medici si oameni de stiinta care si-au pus problema imbunatatirii actelor medicale cu scopul de a trata pacientul ca un tot unitar, atingand atat aspectul fizic, precum si partea psihica si afectiva a omului.
Astfel, la finalul secolului XVIII, medicul german Samuel Hahnemann pune bazele terapiei homeopate. Aceasta urmareste dobandirea starii de sanatate prin utilizarea unor cantitati mici de medicamente pentru un efect terapeutic maxim, precum si stimularea capacitatii proprii de vindecare a organismului. Fiecare pacient este observat si tratat in mod individual prin prisma variabilitatii biologice, chiar daca patologia sa este asemanatoare altor persoane, deoarece raspunsul la terapie este unul propriu depinzand si de atitudinea pe care omul respectiv o are raportat la afectiunea sa medicala.
Organizarea dinamica a aspectelor fiziologice, fiziopatologice, aspectele intelectuale, afectiv-emotionale, vointa si caracteristicile psihice sunt observate, evaluate si tratate in mod individual in cazul fiecarui pacient in parte, fapt care permite recomandarea celui mai eficient tratament pentru pacientul respectiv, fiind obtinut astfel un rezultat optim pentru remediile utilizate. Toxicitatea remediilor homeopate nu reprezinta o problema pe care o au de multe ori medicamentele obtinute in laboratoarele farmaceutice prin utilizarea diferitelor substante chimice.
Taratamentele homeopate se obtin pe baza unor substante de natura vegetala sau animala, substanta activa utilizata este redusa la o cantitate minima, in timp ce efectul terapeutic este invers proportional cu aceasta, iar folosirea unei doze mici de medicament elimina posibila aparitie a toxicitatii medicamentoase.
Faptul ca in procesul de vindecare nu este antrenata doar componenta fizica, ci si aspectele psihologice si afective proprii fiecarui individ, permite echilibrarea starii de sanatate pe toate palierele sale pe termen lung, persoana in cauza avand posibilitatea sa inteleaga care sunt cauzele afectiunii sale, cum o poate manageria mai bine si ce atitudine poate avea referitor la aceasta, astfel incat sa nu mai reprezinte un obstacol in desfasurarea activitatilor sale cotidiene. Calitatea vietii pacientului va cunoaste in acest fel, o imbunatatire considerabila.
Remediile homeopate se pot recomanda atat pentru patologii de tip acut, precum si in cele de natura cronica. Nu exista contraindicatii in ceea ce priveste varsta pacientului, astfel incat atat copii, cat si adultii pot beneficia de efectele benefice ale acestei metode terapeutice.
Cele mai frecvente afectiuni medicale ale copiilor pentru care sunt prescrise remediile homeopate sunt reprezentate de infectiile de tract respirator, eruptiile de la nivel cutanat, patologia sferei O.R.L. (otite, mastoidite), precum si de tulburarile de comportament ale copiilor.
In ceea ce priveste adultii, recomandarea remediilor homeopate este cel mai adesea solicitata in afectiuni medicale precum astmul bronsic si diversele tipuri de alergii ( la diferite alimente sau alte tipuri de alergeni), diabetul zaharat, patologia reumatismala, dermatitele si artrita.
De asemenea, infectiile de tract respirator, bolile sistemului endocrin, afectiunile cardiovasculare cum ar fi hipertensiune arteriala (HTA), afectarea starii psihice si emotionale ca urmare a stresului si a anxietatii, patologiile tumorale benigne (adenomul de prostata, nodulii glandei mamare) se regasesc pe lista problemelor medicale ale adultilor pentru care se solicita frecvent remedii homeopate.
Desi medicina homeopata este inca privita cu scepticism, nefiind atat de bine inteleasa de multi specialisti din domeniul medical si nu numai, iar efectele sale benefice sunt si la ora actuala subiectul a numeroase studii medicale, exista totusi, reglementari in legea europeana si in cea nationala prin care produsele homeopate au primit aviz de utilizare terapeutica.
Ceea ce trebuie mentionat referitor la specialistii din domeniul medical care au dreptul de a prescrie aceste remedii, este faptul ca acestia trebuie sa urmeze, pe langa studiile facultatii de medicina, si un curs postuniversitar de 2 ani pentru a obtine competente in terapia homeopata, conform unei legi adoptate la nivel national inca din anul 1965.
In anul 2017 in cadrul Consiliului European de Normalizare (CEN), s-a stabilit faptul ca parcurgerea acestui curs si a practicii in medicina homeopata este rezervata numai medicilor. Proprietatile de medicament ale produselor homeopate sunt recunoscute de Institutul pentru Controlul al Medicamentului si Cercetarii Farmaceutice (ANMDM in prezent), motiv pentru care Agentia Nationala a Medicamentului supravegheaza inclusiv gestionarea acestei clase terapeutice. Pentru ca sunt produse sigure, lipsite de toxicitate si care actioneaza calitativ, nu cantitativ, conlucrand cu organismul in obtinerea efectului terapeutic fara a provoca efecte adverse, obtinerea autorizatiei de punere pe piata nu intampina prea multe obstacole. Unele dintre produse homeopate se pot elibera fara prescriptie medicala sub forma de OCT (over the counter), in timp ce exista si o serie de astfel de remedii care necesita recomandare medicala si nu pot fi eliberate fara avizul medicului.
Eliberarea unei retete medicale care presupune recomandarea de remedii homeopate necesita abilitate din partea medicului respectiv in ceea ce priveste intelegerea pacientului in mod individual, a cunoasterii istoricului sau medical, precum si deslusirea aspectelor mai subtile care tin pe psihic si partea afectiv-emotionala, precum si a atitudinii pe care persoana in cauza o manifesta fata de afectiunea sa. In acest demers, un rol esential il are stabilirea unei bune comunicari intre medic si pacient, a unei relatii in care atat doctorul, cat si pacientul joaca un rol important in procesul de vindecare.
Evident ca, pentru intelegerea cat mai buna a pacientului, este necesara empatia, sensibilitatea si dexteritatea in investigarea afectiunilor medicale, fapt care necesita mai mult timp, insa rezultatele obtinute vor merita efortul depus si vor persista in timp.
Anamneza detaliata si studierea istoricului medical, antreneaza pacientul in mod activ in remedierea problemelor sale medicale, fapt care intareste colaboararea medic-pacient si ii ofera pacientului perspectiva vindecarii si prin prisma puterii sale interioare, precum si a vointei si resurselor existente deja in mediul sau interior.
Cu toate ca schimbarea pe care a propus-o terapia homeopata in procesul de vindecare mai intampina unele dificultati in ceea ce priveste intelegerea si adoptarea sa in beneficiul pacientului, aceasta modalitate de tratament face progrese considerabile.
Legea europeana sustine utilizarea acestor remedii homeopate pentru tratarea diverselor afectiuni. Pe langa studiile de medicina obisnuite, medicii care doresc sa abordeze aceasta forma terapeutica necesita inca 2 ani de studii postuniversitare in domeniul homeopatiei. Acestia sunt esentiali pentru a putea intelege stransa legatura intre partea fizica, psihica si afectiva a pacientului si boala sa, pentru a realiza care este atitudinea acestuia fata de afectiunea de care sufera, iar in cele din urma, pentru a dobandi abilitatile necesare de a trata fiecare persoana in mod individual, antrenand si pacientul in mod activ in procesul sau de vindecare.
Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32334439/
https://www.nccih.nih.gov/health/homeopathy
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/?term=homeopathy&filter=datesearch.y_5&page=3