Pielea reprezinta unul dintre organele de simt care ocupa cea mai mare arie de extindere la nivelul corpului. Alaturi de informatiile pe care le ofera prin intermediul receptorilor tactili, termici si durerosi integrati in structura celor trei straturi din componenta sa, aceasta are si rol protector pentru organism.
Pielea reprezinta prima bariera care tine microorganismele la distanta, impiedicand patrunderea acestora in mediul intern al corpului. Bacteriile si virusurile patrund mai greu la nivelul organismului atunci cand aceasta prima linie de aparare a corpului este intacta, la fel cum si alti factori daunatori din mediul inconjurator care ar putea ataca organismul la un moment dat sunt impiedicati sa faca acest lucru.
Bariera tegumentara este un element de autoprotectie format din doua componente principale, si anume, filmul hidrolipidic si stratul cornos. Condrocitele stratului cornos sunt invelite de stratul hidrolipidic, acesta avand un rol protector in fata actiunii iritante a factorilor de agresiune externi. Pentru a-si mentine functia de protectie intacta, acest invelis extern al tegumentului are nevoie de hidratare adecvata, precum si de un aport de lipide necesar pastrarii echilibrului acestui film hidrolipidic.
Exista anumiti factori din mediul extern care pot determina aparitia unui dezechilibru in cadrul barierei tegumentare. Expunerea pentru o perioada indelungata la radiatiile solare ultraviolete (UV), temperaturile extreme, fie prea inalte, fie prea scazute, lipsa unui aport suficient de lichide, utilizarea unor sapunuri sau a unor produse cosmetice agresive, sunt unele dintre cauzele care degradeaza bariera protectoare tegumentara prin uscarea acesteia si accentuarea procesului de imbatranire.
Productia de sebum de la nivelul tegumentului este necesara mentinerii filmului hidrolipidic. Inaintarea in varsta prin scaderea metabolismului celular si a functiei de sinteza a diferitelor substante, reduce capacitatea glandelor sebacee cutanate de a produce acest element in cantitatea optima, astfel incat si trecerea anilor are un cuvant de spus in ceea ce inseamna afectarea barierei cutanate.
Una dintre cele mai frecvente probleme care afecteaza bariera tegumentara este reprezentata de distrugerea filmului hidrolipidic si odata cu aceasta, uscarea pielii de anumite grade de severitate.
Manifestari, semne si simptome
Pielea uscata este formata la nivelul stratului superficial de celule moarte, descuamate, care ii confera acesteia o textura aspra. De asemenea, celulele vor fi mai putin aderenta intre ele, astfel incat pot sa apar brese intre acestea, iar in mod vizibil cu ochiul liber, lipsa legaturilor intercelulare se va observa prin aparitia fisurilor de la nivel tegumentar.
Pete eritematoase insotite de prurit si senzatie de disconfort pot completa tabloul clinic al suferintei tegumentare cauzate de degradarea filmului hidrolipofil in urma actiunii factorilor agresivi din mediul extern.
Simptomele uscaciunii tegumentare sunt, in mare majoritate a cazurilor, de severitate redusa, iar remedierea acestei probleme medicale necesita putin timp. In anumite cazuri, insa, aceste suferinte ale tegumentului pot persita un timp mai indelungat, simptomele prezentate de pacient pot fi mai severe, iar adoptarea unui tratament medical eficient este necesara.
Fumatorii, persoanele al caror habitat presupune un climat uscat si rece, oamenii care stau frecvent cu mainile in apa sau solutii de dezinfectat cum se intampla in cazul asistentelor medical, sunt printre cei aflati in categoria la risc de a avea la un moment dat probleme de uscaciune la nivel tegumentar. De asemenea, tot in categoria factorilor de risc se afla si inaintarea in varsta, productia de sebum cu efect protector prezentand o scadere dupa varsta de 40 de ani.
Xeroza, asa cum este denumita in termeni medicali pielea uscata, este o afectiune tegumentara in aparitia careia pot fi incriminati mai multi factori de risc.
Iarna, din cauza temperaturilor scazute si a umiditatii reduse din aerul atmosferic, pielea poate avea tendinte mai mari sa se deshidrateze. La fel se poate intampla si in cazul in care temperaturile sunt mult ridicate, iar celulele pielii pot pierde o parte din compozitia lor lichidiana, fapt care va conduce tot la deshidratarea tegumentelor. Daca va place sa faceti dusuri sau bai cu ape fierbinti, trebuie sa stiti ca acestea pot cauza si ele deshidratare la nivelul pielii. Nivelul crescut de clor din bazinele de inot poate fi un alt factor de risc pentru pielea uscata.
Spalarea frecventa a tegumentelor utilizand sapunuri si detergenti duri va degrada stratul hidrolipofil protector prin reducerea sintezei de sebum. De asemenea, existenta unui teren predispozant pentru instalarea uscarii pielii poate implica prezenta anumitor afectiuni tegumentare, precum eczemele/ dermatita atopica sau psoriazisul. Aceste patologii ale pielii sunt frecvent intalnite la nivelul populatiei generale si necesita tratamente specifice, precum si evitarea pe cat posibil a expunerii la radiatiile ultraviolete, la temperaturi extreme, pentru a reduce riscul de exacerbare a simptomatologiei.
Stabilirea unui diagnostic corect al afectiunilor de la nivelul pielii necesita prezentarea in cabinetul unui medic dermatolog. Simptomele pe care le acuza pacientul (prurit, iritatie, tegumente uscate si aspre) si efectuarea unei anamneze detaliate care sa permita identificarea unei eventuale expuneri la anumiti factori de risc sau agenti care ar putea agresa integritatea barierei tegumentare, vor contribui la stabilirea diagnosticului corect, astfel incat pacientul sa poata beneficia de un tratament tintit pentru a scapa de afectiunea respectiva.
Simptomele de intensitate redusa se remit in scurt timp si pot beneficia de terapii mai modeste, inclusiv remedii naturiste. Uleiul de cocos, pe baza proprietatilor sale emoliente, ajuta la umplerea spatiilor dintre celulele pielii lasate libere de pierderea aderentei dintre acestea, astfel, tegumentul va avea un aspect neted si uniform, iar acizii grasi saturati din componenta sa, vor ajuta la refacerea filmului hidrolipofil.
Dieta alimentara poate ajuta la sustinerea refacerii barierei tegumentare. Aportul de antioxidanti regasiti din abundenta in fructe si legume (afine, rosii, morcovi, mazare), alaturi de un consum adecvat de acizi grasi omega-3 continut de varietatea de pesti si fructe de mare, joaca un rol important pentru prevenirea deteriorarii celulelor pielii ca urmare a expunerii la stresul oxidativ, la microorganismele din mediu sau la diversi factori de agresiune din jurul organismului.
Adaptarea mediului ambiental la necesitatile pielii in functie de temperatura si umiditate contribuie la diminuarea riscului de a suferi de piele uscata, iritata sau a altor afectiuni precum dermatita atopica. De asemenea, se recomanda evitarea expunerii la alergeni si substante iritante, iar reducerea timpul petrecut sub dusul cu apa fierbinte, hidratarea suficienta si utilizarea de creme hidratante sunt aspecte care contribuie la mentinerea integritatii barierei tegumentare.
In cazul in care simptomele pielii uscate sau iritate persista un timp indelungat si severitatea lor necesita terapie medicamentoasa mai complexa, se pot utiliza preparate locale cu dermocorticoizi sau retinoizi, la recomandarea si sub supravegherea unui medic specialist in dermatologie.
Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30855797/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28846349/