Termenul de acuitate vizuala defineste capacitatea ochiului de a distinge forma, dimensiunile si alte detalii ale obiectelor pe care le vede in mediul inconjurator. Aceasta abilitate parcurge diferite etape de evolutie inca de la inceputul vietii, din perioada de nou-nascut, trecand prin faza copilariei spre maturitate si suferind procese degenerative odata cu inaintarea in varsta.
La fel ca oricare dintre sistemele si organele corpului uman, si ochii pot suferi diferite afectiuni, acestea determinand scaderea acuitatii vizuale. Multe dintre bolile oftalmologice pot ramane nediagnosticate sau nu sunt depistate precoce, astfel incat masurile terapeutice care pot recupera din deficitul vizual nu mai pot fi aplicate. Acest lucru se intampla deoarece simptomatologia se instaleaza insidios si nefiind atat de zgomotoasa nu trimite pacientul la medic pentru investigatiile necesare. Din acest motiv medicii oftalmologi recomanda efectuarea acestor controale periodice pentru a depista in timp util daca au survenit modificari la nivel ocular.
Principalele metode de corectie a tulburarilor de vedere se realizeaza cu ajutorul ochelarilor de vedere, cazurile mai severe necesitand efectuarea unor operatii chirurgicale.
Uneori simptomele unor afectiuni oftalmologice trec neobservate sau au o manifestare usoara, problema majora, si anume pierderea capacitatii vizuale, instalandu-se dupa o perioada lunga de timp.
Printre cele mai frecvente simptome care ar trebui sa ridice suspiciunea afectarii globilor oculari sunt durerile oculare, durerile resimtite la nivel cranian, dificultati de acomodare la trecerea de la sursa luminoasa la intuneric, halouri aparute in jurul sursei de lumina, vederea incetosata sau deficit in identificarea formelor, detaliilor si distanta la care sunt localizate diferite obiecte.
Durerile de cap pot fi un semn de hipermetropie sau astigmatism, pentru ca obiectele vazute la o anumita distanta par neclare, ochii vor fi suprasolicitati in incercarea de a le percepe, iar acest lucru se va resimti si la nivel cranian. Daca purtati deja ochelari, iar dioptriile prescrise sunt prea mari exista sanse sa suferiti de cefalee, odoseala si dureri oculare.
Vederea incetosata manifestata tranzitor, pe o perioada scurta de timp, poate fi manifestarea suprasolicitarii oculare. Daca se instaleaza brusc si persista poate fi un indiciu pentru o suferinta oftalmologica, cel mai adesea hipermetropie sau miopie, motiv pentru care este necesar consultul oftalmologic.
Vederea neclara, intunecata, instalata brusc la un singur ochi poate fi consecinta unui accident vascular cerebral sau a dezlipirii de retina, ceea ce este o urgenta medico-chirurgicala care necesita interventia prompta pentru salvarea vederii.
Necesitatea de a avea mai multe surse luminoase sau o sursa de lumina mai puternica este o manifestare clinica a prezbiopiei. Aceasta afectiune reprezinta scaderea capacitatii vizuale prin subtierea si pierderea elasticitatii cristalinului dupa 45 de ani, proces dependent de inaintarea in varsta.
Acomodarea vizuala se va face cu dificultate din cauza pierderii functiei cristalinului de a-si modifica grosimea si convexitatea pentru a permite focalizarea obiectelor aflate la diferite distante. Este o afectiune care se instaleaza treptat si poate fi manifestata prin cefalee sau dureri oculare.
Dificultatea de adaptare la intuneric poate indica prezenta retinitei pigmentare, deficit de vitamina A sau a cataractei, in special daca pacientul sufera de diabet zaharat care este un factor de risc pentru degenerarea functiei vizuala.
Perceptia halourilor in jurul unei surse de lumina este inca un semn al afectarii oculare, la fel si necesitatea de a sta mai aproape de televizor, indiciu ca pacientul poate suferi de miopie. Daca in timp ce cititi pierdeti randul unde ati ajuns poate fi un indiciu ca muschii oculari nu lucreaza sincron, fapt care produce nealinierea ochilor, astigmatism sau ambliopie.
Suprasolicitarea ochilor prin petrecerea unui timp indelungat in fata unor surse de lumina (televizor, monitor), cititul pe perioade lungi, odihna inadecvata, efectuarea turelor de noapte sunt activitati care modifica vederea ducand la scaderea capacitatii de functionare a globilor oculari.
Afectiuni sistemice de tipul hipertensiunii arteriale, a diabetului zaharat, hipertiroidismul sau procesele expansive intracraniene reprezinta alti factori de risc care pot duce la afectarea oftalmica.
Se urmareste prezenta unor boli oftalmologice care pot avea o simptomatologie insidioasa instalata in timp precum glaucomul, cataracta, retinopatia diabetica, degenerescenta maculara legata de varsta, acestea fiind principalele patologii care pot compromite vederea in cazul in care nu sunt depistate si tratate precoce.
Examinarea oftalmologica este o evaluare destul de complexa atat pentru aparatul vizual si patologiile pe care le poate suferi acesta, cat si pentru determinarea unor boli sistemice cu manifestari oculare, a unor procese tumorale craniene care pun presiune pe globul ocular, a sindromului de hipertensiune intracraniana sau a altor suferinte cerebrale unde simptomatologia se resimte si la nivel vizual.
Anamneza este primul pas in evaluarea examenului oftalmologic si are rolul de a stabili prin dialogul direct dintre medic si pacient daca in antecedentele personale sau in istoricul familial au existat sau exista patologii oculare, precum si alte boli care ar putea implica si afectarea globilor oculari ( hipertensiune arteriala, diabet zaharat, afectiuni ale glandei tiroide sau a hipofizei).
Ulterior anamnezei se face examenul clinic obiectiv prin care se testeaza acuitatea vizuala, motilitatea oculara, se efectueaza un examen biomicroscopic, se masoara tensiunea intraoculara (TIO) si se face examenul fundului de ochi, examinare esentiala si in cazul altor afectiuni care vizeaza anomalii cerebrale sau hipertensiunea intracraniana.
Determinarea acuitatii vizuale este printre primele teste efectuate. Aceasta presupune citirea catorva randuri de cifre si litere sau desene, pentru copiii mici, de pe un panou luminos numit optometru, asezat la o distanta de aproximativ 4-5 metri. Fiecare ochi va fi evaluat separat prin acoperirea celui opus in timpul citirii randurilor respective, iar medicul va va comunica rezultatul in functie de distanta de la care reusiti sa le vedeti si va stabili daca aveti nevoie de ochelari de vedere, precum si tipul acestora.
Monitorizarea aparatului vizual prin controlul dioptriilor, determinarea acuitatii vizuale sunt examinari efectuate atat la copii intre 6 luni si 3 ani, cat si la adulti, aparatura utilizata fiind adaptata in functie de varsta. Se recomanda efectuarea acestor examinari periodic nu doar pacientilor care sufera de anumite afectiuni oculare sau boli sistemice cu afectare a globilor oculari, ci si adultilor sanatosi sau care inca nu au depistate patologii ale aparatului vizual.
Frecventa consultului oftalmologic tine de patologiile oculare existente atat la pacient, cat si in antecedentele familiale, varsta acestuia sau prezenta unor boli sistemice. Copii sunt monitorizati la nastere, apoi consecutiv la varsta de 3 luni, 1 an, 3 ani si 5 ani. Intre 5 si 40 de ani se recomanda consult oftalmologic o data la 2 ani, peste 40 de ani este recomandat sa fie efectuat anual acest consult.
Daca exista antecedente medicale oculare, medicul oftalmolog poate cere efectuarea acestor teste o data la 6 luni. In conditiile existentei unui diabet zaharat tip 2, consultul oftalmologic este recomandat la 6 luni sau o data la 3-4 luni in functie de severitatea patologiei.
Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30969521/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32809640/
https://www.healthline.com/health/do-i-need-glasses
https://www.health.com/condition/eye-health/blurry-vision-causes