Tulburarile de alimentatie – o afectiune care pune viata in pericol

Ce reprezinta tulburarile de alimentatie?

Cea de-a 5-a editie a Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mintale (DSM-5) incadreaza aceasta patologie in categoria „Tulburarilor de hranire si alimentatie”, descriindu-le drept o tulburare complexa care implica atat psihicul, precum si componenta somatica in care individul manifesta o relatie daunatoare intre imaginea propriului corp si comportamentul alimentar.

Cine sufera de tulburari de alimentatie

Se estimeaza ca aproximativ 5% din populatie dezvolta aceasta afectiune, mare majoritate in adolescenta sau la varsta tanara, intre 12 si 35 de ani, insa exista si exceptii. Modificarile stilului de viata, stresul cotidian sau impactul mass media au dus in timp la cresterea ratei acestei afectiuni in randul populatiei.

Usor taboo in trecut, dar afectant un numar din ce in ce mai mare de persoane, preponderent de sex feminin, aceste tulburari de alimentatie au fost studiate in timp atat din punct de vedere al simptomelor, cat si in ceea ce priveste cauzele sau factorii de risc care duc la aparitia bolii, precum si care ar putea fi terapia optima.

Din acest punct de vedere, tulburarile de alimentatie sunt si in prezent afectiuni complexe cu implicatii psihosociale si fizice majore, cu multiple cauze declansatoare aflate sau nu in legatura cu un substrat psihogenetic pe care se pot suprapune si a caror tratament necesita o munca de echipa interdisciplinara intre psiholog, psihoterapeut, nutritionist si alte specialitati medicale in functie de caz.

Pacientul este in egala masura un membru important al echipei deoarece de faptul ca acesta realizeaza ce reprezinta boala sa si vrea sa se faca bine depinde inceputul vindecarii sale.

Clasificarea tulburarilor de alimentatie si modul in care se manifesta

O clasificare sumara a acestor afectiuni le incadreaza in cateva categorii mari dintre care cele mai cunoscute sunt anorexia nervoasa, bulimia nervoasa, tulburarea alimentara binge, sindromul pica, tulburarea restrictiva a consumului de alimente si alte tulburari specificate de hranire si alimentatie.

Anorexia nervoasa (AN) se caracterizeaza in principal prin consumul restrictiv de alimente cu scopul pierderii in greutate. Se ajunge astfel la un deficit ponderal excesiv, indicele de masa corporala (IMC) scade sub 18.5, pacientul fiind subponderal. Desigur, acest deficit, precum si carenta nutritionala are efecte adverse asupra integritatii sanatatii fizice si psihice a persoanei in cauza.

In cazul fetelor se instaleaza amenoreea ceea ce poate cauza infertilitate, parul si unghiile devin fragile, sistemul osteo-articular devine slabit, la nivelul tractului digestiv apar manifestari de tipul constipatiei, balonare, senzatie de satietate precoce, arsuri gastrice. Psihic se poate instala depresia, anxietatea, iritabilitatea, memoria si concentrarea vor avea de asemenea de suferit.

Pe termen lung aceasta restrictie severa a alimentatiei poate avea consecinte extrem de grave, pacientul poate ajunge la incapacitatea de a se mai hrani, componenta psihica poate juca feste in asa masura in cat se poate ajunge la suicid, recunoscut fiind faptul ca tulburarile de alimentatie reprezinta patologiile din sfera psihica avand cea mai mare rata a mortalitatii din pricina consecintelor nefaste pe care le atrag.

Bulimia nervoasa(BN) aflata oarecum la polul opus, dar cu aceeasi anxietate legata de hrana si comportament alimentar nociv, aceasta patologie implica un consum exagerat de alimente, cu pierderea controlului acestora pana la aparitia senzatiei de plenitudine si greata.

Sentimentul de vina resimtit ulterior si teama de crestere in greutate determina comportamente compensatorii, pacientii recurgand la varsaturi, utilizare de laxative, exercitii fizice excesive. Implicatiile somatice ulterioare sunt si in acest caz destul de serioase, apare deshidratarea in urma varsaturilor sau a utilizarii de laxative, dureri cronice de gat, stomac, eroziunea smaltului dintilor, ameteala, senzatie de lesin, aritmii cardiace. Psihic poate determina aceleasi efecte ca in cazul anorexiei.
Tulburarea alimentara excesiva (BED) se manifesta prin consum exagerat de alimente, dar spre deosebire de bulimie nu este urmata de comportamente compensatorii, iar criteriile de diagnostic nu includ perceptia individului asupra formei si greutatii corpului.

Sindromul PICA implica un consum de substante non-nutrive (hartie, par, metal, sfoara, pamant, pietre) in mod constant cel putin o luna fara o aversiune fata de mancarea obisnuita. Frecvent este intalnita la copii sub 2 ani si necesita monitorizare clinica.

Alte tulburari de alimentatie specificate includ diferite criterii de clasificare, pot avea o combinatie de simptome dintre cele prezentate mai sus, restrictie alimentara, consum excesiv urmat sau nu de comportamente compensatorii si alte manifestari nocive in ceea ce priveste o alimentatie normala.

Cauze care pot declansa aceasta patologie

Complexitatea patologiei este sustinuta de multitudinea de cauze care pot provoca boala, fie ca exista sau nu substrat genetic pentru aceasta, estimat fiind faptul ca o proportie de 50 pana la 80% includ si factorul genetic. Factorii de mediu reprezinta principalii declansatori. Acestia includ traumele din copilarie (abuzul fizic, emotional, sexual, hartuirea), stresul, dieta, stigmatizarea greutatii sau a aspectului fizic.

Impactul mass-media cu promovarea unor modele care intruchipeaza perfectiunea este alt factor care amprenteaza intr-o maniera negativa psihicul unui tanar al carui discernamant nu este inca asa bine consolidat, putand afecta perceptia acestuia despre propriul corp fapt ce poate declansa una dintre tulburarile de alimentatie mentionate anterior.

Diagnosticul tulburarilor de alimentatie

Tanarul care se confrunta cu aceste probleme nu realizeaza in prima faza ca poate suferi de o tulburare de alimentatie. In functie de manifestari, anturajul, familia sau prietenii pot sesiza anumite modificari in comportamentul acestuia exprimandu-si ingrijorarea referitor la acest aspect.

Psihiatrul, psihologul, un medic pediatru pot diagnostica o tulburare alimentara dupa constatarea simptomelor in timpul unui examen medical complex care implica evaluare fizica, determinarea IMC ului, evaluare psihologica sau teste specifice pentru tulburarile de alimentare (chestionare care vizeaza comportamentul alimentar, imaginea despre propriul corp, comportamente compensatorii episoadelor de binge).

Tratament

Interventia precoce se asociaza cu o recuperare imbunatatita, motiv pentru care solicitarea ajutorului de specialitate nu trebuie intarziat. Exista mai multe modalitati de abordare a acestor afectiuni, printre care terapia cognitiv comportamentala (TCC), terapia de familie (FBT), terapia nutritionala, mecanisme de coping, tratament medicamentos pentru sustinerea psiho-cognitiva.

In cadrul terapiei cognitiv comportamentale, psihoterapeutul va ajuta pacientul sa decodifice comportamentul sau alimentar, sa identifice factorii declansatori sau alti posibili factori declansatori, sa dobandeasca abilitati de a le face fata patologiei construindu-si o conceptie sanatoasa despre alimentatie pe baza interrelatiei dintre gand-emotie-comportament.

In recuperarea acestor pacienti, familia poate juca in anumite cazuri un rol suportiv, membrii familiei fiind indrumati cum anume isi pot ajuta persoanele dragi sa depaseasca acest obstacol si pot invata impreuna mecanisme de a face fata situatiei. Nutritionistul este alt membru important al echipei medicale care poate ajuta pacientul sa redobandeasca principii alimentare sanatoase.

Din punct de vedere medicamentos nu exista medicamente specifice acestor tulburari, insa afectarea psihicului in ceea ce priveste depresia si anxietatea cauzate de aceasta patologie beneficiaza de administrarea de antidepresive si anxiolitice.

Terapii adjuvante

Cum totul pleaca de la psihic, iar starea de bine influenteaza comportamentul individului in multe privinte, important este sa isi acorzi atentia cuvenita, sa eviti pe cat se poate stresul, sa te bucuri de hobby urile tale, meditatia, iesirile in natura sau scrierea unui jurnal sunt elemente care pot ajuta in drumul spre recuperare.

Nutritia sanatoasa, o cana de ceai si un prieten in care ai incredere ajuta mai mult decat crezi in a te elibera de aceasta povara pe care nu esti nevoit sa o duci singur, nu te-ai nascut pentru ea, este doar un obstacol in evolutia ta, decide doar ca a venit timpul sa te eliberezi de ea.

Cum se pot preveni tulburarile de alimentatie

Este destul de dificil de estimat cine poate fi predispus sa dezvolte in timp o astfel de problema medicala, cauzele implicate fiind multiple. Atentia pe care o manifesta parintii in timpul cresterii copiilor cand acestia invata despre principiile alimentare si nutritie sanatoasa pot tine viitorul tanar departe de astfel de afectiuni. Traumele suferite trebuie tratate cat de repede se poate pentru a nu avea urmari in timp. Consolidarea psihicului, dobandirea rezistentei la stresul cotidian si un mediu de dezvoltare cat mai armonios pot preveni declansarea tulburarilor de alimentatie.

Semnale de alarma: reprezinta o tulburare de alimentatie o problema care pune in serios viata in pericol?

Dat fiind faptul ca aceasta afectiune are consecinte serioase atat din punct de vedere fizic, precum si psihosocial, iar aceste consecinte pot duce in cazuri severe chiar la exitus, da, tulburarile de alimentatie pun viata in pericol si nu sunt deloc de neglijat. Terapia precoce, implicarea unei echipe medicale complexe, a familiei si complianta pacientului reprezinta pilonii importanti in recuperarea din astfel de afectiuni.

Concluzii

Tulburarile de alimentatie, complexe din punct de vedere al manifestarilor, al cauzelor declansatoare si al consecintelor asupra sanatatii fizice si psihice a individului, reprezinta la ora actuala boli ale sanatatii mintale cu cea mai mare rata de mortalitate. Studiile clinice au identificat o corelatie intre factorul genetic si factorii de mediu implicati in declansarea patologiei.

Tratamentul acestor afectiuni este de lunga durata, recuperarea pacientului are nevoie timp, rabdare, de o echipa medicala multidisciplinara formata din psiholog, psihoterapeut, medic nutritionist, alaturi de care poate contribui familia, anturajul pacientului, si foarte important, insusi pacientul prin vointa acestuia de a se vindeca.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6709695/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/eating-disorders/symptoms-causes/syc-20353603
https://www.psychiatry.org/patients-families/eating-disorders/what-are-eating-disorders
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33277672/