Indivizilor cu tulburare de personalitate antisociala li se atribuie frecvent de catre populatia generala denumirea de psihopati sau sociopati. Acesti termeni sunt corelati adesea cu imagini ale unor criminali in masa sau ale unor personaje infioratoare. De asemenea, termenul de psihopat este folosit si in cazul unor indivizi extrem de manipulatori si care sunt satisfacuti prin ranirea altor persoane. In timp ce exista persoane cu tulburare de personalitate antisociala care se potrivesc acestor stereotipuri, inclusiv un procent ridicat de infractori violenti din inchisoare, Asociatia Americana de Psihiatrie nu se refera la persoanele cu aceasta tulburare drept sociopate si nici nu echivaleaza cei doi termeni.
Tulburarile de personalitate sunt afectiuni care modifica pe termen lung sentimentele si perceptia de sine a unei persoane. De asemenea, in cazul unei astfel de tulburari are loc si modificarea comportamentului, astfel incat acesta se indeparteaza substantial de societatea si cultura persoanei in cauza. O trasatura definitorie a tulburarii de personalitate antisociala este lipsa de empatie si desconsiderarea marcata pentru restul populatiei.
O persoana ce are aceasta tulburare nu va fi interesanta sau ingrijorata pentru alte persoane si va fi mult mai predispusa sa le incalce drepturile. De obicei, o astfel de persoana nu va respecta normele sociale si va crede ca se afla deasupra legii, va minti frecvent, va manipula alte persoane si chiar va risca sanatatea sau viata altor persoane pentru propriile interese. In plus, specialistii considera ca o persoana cu aceasta afectiune nu va simti nici o vina sau remuscare pentru actiunile facute.
In ciuda tuturor aspectelor aduse in discutie, milioane de oameni cu aceasta tulburare isi desfasoara cea mai mare parte a vietii in mod normal. Dar, desi este posibil sa nu comita infractiuni violente sau sa incalce legea, cel mai probabil ii vor folosi pe cei din jur pentru propriile interese si nu vor avea nicio problema in a-i rani pe altii daca isi vor atinge scopurile.
Manifestarile timpurii ale tulburarii de personalitate antisociala pot sa apara inca din copilarie sau din adolescenta. Comportamentele ce apar inainte de varsta de 18 ani si care pot fi asociate cu un diagnostic al tulburarii de personalitate antisociala sunt diverse, dar includ cruzimea fata de animale, aprinderea intentionata a unor focuri/provocarea de incendii, incalcarea frecventa a regulilor fara un motiv intemeiat, furtul, hartuirea si angajarea in acte de vandalism. De asemenea, pot fi observate dificultati in legarea unor prietenii.
La varsta adulta persoanele cu aceasta tulburare le pot face rau celor din jur, fara a prezenta dovezi de vinovatie sau de remuscare pentru faptele facute. De asemenea, se va apela frecvent la minciuni si la comportamente impulsive. Comiterea de agresiuni fizice sau sexuale este frecventa si chiar poate fi experimentata placere in urma suferintei celor din jur. Sunt urmarite doar propriile scopuri, iar pentru a fi atinse se va apela fara remuscari la orice modalitati posibile.
Cauzele exacte ale tulburarii de personalitate antisociala sunt necunoscute, dar se considera ca anumiti factori genetici si de mediu cresc probabilitatea ca o persoana sa o dezvolte. Un istoric de abuz in copilarie reprezinta unul dintre cei mai importanti factori de risc, alaturi de dependenta de alcool sau droguri a parintilor sau existenta tulburarii de personalitate in familie. Conflictele familiale, mutatiile genetice si saracia reprezinta alti factori de risc ce trebuie luati in seama atunci cand se vorbeste despre tulburarea de personalitate antisociala.
Desi schimbarile ce au ca scop reducerea factorilor de risc ar putea ajuta la reducerea numarului de persoane cu tulburare de personalitate antisociala, trebuie stiut ca nu exista metode prin care aceasta afectiune sa fie prevenita. Totusi, detectarea si interventia timpurie ar putea ajuta la reducerea severitatii acestei tulburari, dar si a prejudiciului pe care aceasta il poate aduce pacientului, familiei acestuia si a celor din jur.
Este important de cunoscut faptul ca nu exista teste de sange, investigatii imagistice sau alte teste obiective care sa poata fi utilizate pentru a diagnostica tulburarea de personalitate antisociala. La fel ca aproape toate afectiunile de sanatate mintala, aceasta tulburare este diagnosticata prin indeplinirea unor anumite criterii stabilite in Manualul de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale. Astfel, un pacient va fi evaluat printr-o serie de intrebari cu privire la simptomele existente, incluzand date despre debutul, durata si severitatea acestora.
Criteriile manualului impun ca o persoana sa aiba cel putin 18 ani si sa prezinte dovezi ale tulburarii inainte de varsta de 15 ani, cum ar fi minciuna, incalcarea drepturilor celor din jur, ranirea lor si lipsa remuscarilor. De asemenea, comportamentul pacientului nu trebuie asociat cu o alta afectiune de sanatate mintala, cum ar fi schizofrenia sau tulburarea bipolara.
Criteriile pe baza carora se pune diagnosticul sunt mult mai complexe si nuantate, necesitand dovezi ale unor deficite grave in personalitatea unei persoane si in relatiile acesteia cu cei din jur. Manualul cere, de asemenea, existenta situatiilor de manipulare, necinste intentionata, lipsa de respect si agresivitate sau ostilitate fata de ceilalti. Persoanele cu tulburare de personalitate antisociala trebuie sa prezinte aceste caracteristici in timp si in diferite situatii, comportamentele nefiind rezultatul circumstantelor sociale, ale consumului de substante interzise sau din diferite tulburari mintale sau afectiuni de sanatate.
Copiii pot prezenta comportamente de tip antisocial, iar semnele tulburarii incep de obicei in copilarie sau la inceputul adolescentei. Cu toate acestea, o persoana nu poate fi diagnosticata cu tulburarea de personalitate antisociala decat dupa implinirea varstei de 18 ani. Asadar, persoanele care prezinta simptome ale acestei afectiuni inainte de varsta de 18 ani sunt, de obicei, diagnosticate cu tulburari de conduita.
Tulburarea de personalitate antisociala este extrem de dificil de tratat, in mare masura pentru ca persoanele afectate nu cauta sau nu doresc tratament. Totusi, exista anumite metode ce au ca scop tratarea pacientilor cu aceasta afectiune, dar succesul nu este intotdeauna garantat. De exemplu, exista terapii comportamentale care recompenseaza comportamentele acceptabile din punct de vedere social si ofera consecinte negative pentru comportamentele inadecvate. De asemenea, terapia prin vorbire reprezinta una dintre optiunile folosite frecvent in cazul persoanelor cu aceasta tulburare.
Adesea, persoanele cu tulburare de personalitate antisociala vor avea si alte afectiuni ce trebuie gestionate, cum ar fi dependentele de substante sau alte afectiuni de sanatate mintala. Pentru persoanele care au comis infractiuni violente, privarea de libertate poate reduce daunele pe care le pot provoca altora.
Cu toate acestea, cercetarile au aratat ca infractorii violenti cu aceasta tulburare au dificultati de invatare din propriile greseli si nu vor raspunde pedepsei. In plus, nu este clar daca persoanele cu tulburare de personalitate antisociala au sau nu potentialul de empatie. Astfel, de multe ori aceste persoane sunt incapabile sa-si schimbe comportamentul chiar si dupa ce li se arata care vor fi consecintele.