Superbacteriile sunt germeni care au deveni rezistenti la medicamentele care ar trebui sa le distruga. Aceste bacterii, dar si ciupercile rezistente la medicamente, sunt greu de controlat si de tratat, provocand numeroase complicatii.
Antibioticele sunt o clasa vitala de medicamente care ajuta la salvarea multor vieti. Acestea trateaza o mare varietate de infectii, de la cele mai usoare, precum cele ale tractului urinar, pana la cele mai grave si care pot pune viata in pericol. Cu toate acestea, cresterea recenta a frecventei superbacteriilor se refera partial la utilizarea excesiva de antibiotice, ceea ce contribuie la rezistenta la aceste medicamente.
Este important de stiut ca nu exista nicio modalitate care sa opreasca total rezistenta la antibiotice, deoarece face parte din evolutia naturala a germenilor. Chiar si asa, este esential ca atat medicii cat si pacientii sa ia masuri pentru a evita rezistenta la antibiotice.
Iata informatii esentiale despre superbacterii, adica germenii care au dezvoltat rezistenta la antibiotice si modurile in care bacteriile au dezvoltat rezistenta, dar si metodele prin care acest lucru ar putea fi stopat.
Termenul de superbacterie a fost dezvoltat de mass-media si se refera la un germene care a dezvoltat rezistenta la medicamentele care in trecut reuseau sa il invinga. Se considera ca orice germene poate capata aceasta proprietate, dar tulpinile bacteriene si fungice care infecteaza de rutina oamenii, animalele si culturile au sanse mult mai mari de a deveni rezistente la antibiotice.
Pe masura ce bacteriile si fungii se adapteaza modului in care functioneaza un medicament, acestea pot incepe sa reziste la tratament. Tratarea infectiilor produse de acest tip de agenti patogeni poate deveni mult mai dificila si poate presupune administrarea unor medicamente diferite, mai puternice si in cantitati mai mari.
Infectiile rezistente la antibiotice sunt responsabile de un numar foarte mare de decese la nivel mondial. Spre exemplu, doar in Statele Unite ale Americii s-au raportat aproximativ 35000 de decese in fiecare an. Indiferent de regiunea geografica, bacteriile rezistente la antibiotice sunt mai frecvente in anumite spatii, precum spitalele si diversele unitati medicale.
Acestea necesita sterilizare regulata, actiune esentiala pentru combaterea infectiilor. Totusi, o sterilizare inadecvata poate face ca unii germeni sa devina si mai puternici.
Este important de stiut ca superbacteriile nu survin doar in mediile spitalicesti, ci pot fi prezente si in unele alimente. Astfel, anumite produse animale sau vegetale pot fi contaminate cu superbacterii, mai ales atunci cand fermierii au folosit antibiotice.
Specialistii din domeniul medical au realizat recent un raport cu privire la rezistenta la antibiotice. In acest raport exista si o clasificare importanta, aceasta fiind in functie de riscul pe care il au germenii rezistenti la tratament.
Exista germeni infectiosi, care pot prezenta amenintari grave la adresa sanatatii, inclusiv versiunile rezistente la antibiotice ale:
• Staphylococcus aureus rezistent la meticilina (MRSA);
• Alte tipuri de Candida;
• Streptococcus pneumoniae;
• Mycobacterium tuberculosis (agentul etiologic al tuberculozei);
• Unele tipuri de Salmonella;
• Enterococi rezistenti la vancomicina;
• Pseudomonas aeruginosa;
• Shigella;
• Campylobacter.
Rapoartele specialistilor includ, de asemenea, o lista de urmarire a unor trei agenti patogeni ce au un potential foarte mare de a deveni rezistenti la antibiotice. Acestia sunt reprezentati de Aspergillus fumigatus, Mycoplasma genitalum si Bordetella pertussis.
Spitalele sunt surse majore de infectii rezistente la medicamente. Un anumit grup de bacterii provoaca majoritate infectiilor rezistente la antibiotice in mediul spitalicesc, iar acest grup poarta denumirea de ESKAPE. Grupul ESKAPE cuprinde:
• Enterococcus faecium;
• Staphylococcus aureus;
• Klebsiella pneumoniae;
• Acinetobacter baumannii;
• Pseudomonas aeruginosa;
• Enterobacter spp.
Tulpinile mai puternice ale acestor bacterii au devenit rezistente la foarte multe dintre antibiotice si nu mai raspund la tratament. Unele au dezvoltat chiar si rezistenta la dezinfectantele clasice pe baza de alcool pe care le folosesc multe spitale. Astfel, efectele acestor infectii sunt grave si includ si decesul.
Autorii unui raport stiintific din 2018 au remarcat faptul ca tulpinile de Enterococcus faecium izolate dupa anul 2010 au fost de 10 ori mai rezistente la dezinfectantii pe baza de alcool decat variantele existente inainte de acel an.
Listele de mai sus nu ofera o imagine a tuturor agentilor patogeni rezistenti la tratament. Cu o expunere regulata la antibiotice sau antifungice, aproape orice germene poate dezvolta rezistenta. Totusi, agentii patogeni enumerati mai sus prezinta in zilele noastre cele mai mari amenintari la adresa sanatatii.
Este important de subliniat faptul ca nu exista anumite simptome caracteristice produse de superbacterii. Persoanele infectate vor prezenta probabil aceleasi simptome ca si in cazul in care ar fi vorba despre o infectie obisnuita. Cu toate acestea, timpul poate ajuta la indicarea faptului ca o persoana are o infectie cu o superbacterie, deoarece tratamentul va fi ineficient, iar simptomele se vor agrava.
Superbacteriile au aparut partial din cauza evolutiei naturale a germenilor. Acestia se inmultesc foarte repede, lucru ce le permite sa depaseasca sistemul imunitar al organismului si sa produca infectii.
In mod normal, cand o persoana introduce un antibiotic in organismul sau, acesta ataca si distruge germenii infectiosi. Totusi, agentii patogeni se pot adapta si isi pot modifica ADN-ul, aceste lucruri fiind de ajutor pentru continuarea inmultirii. Exista si cazuri in care germenii au rezistenta fenotipica, ceea ce inseamna ca sunt rezistenti la anumite antibiotice fara a suferi mutatii genetice.
In timp ce antibioticele pot ucide germenii sensibili, un numar mic de microorganisme rezistente pot supravietui tratamentului. Aceste bacterii mai puternice se inmultesc si devin dominante, trecand cu usurinta peste barierele organismului si ale tratamentelor primite. Astfel, bacteriile rezistente se pot raspandi si pot provoca infectii mult mai greu de tratat cu aceleasi antibiotice.
In cele din urma, medicul poate incerca un alt antibiotic, dar rezistenta se poate instala si in acest caz. Pe masura ce acest ciclu continua, capacitatea de adaptare a bacteriilor le permite sa supravietuiasca in ciuda multor tratamente diferite, devenind superbacterii.
Prevenirea infectiilor este una dintre cele mai importante modalitati de a lupta impotriva superbacteriilor. Aceasta implica practicarea unei igiene corespunzatoare prin diferite moduri, inclusiv:
• Spalarea regulata a mainilor cu apa calda si sapun;
• Uscarea completa a mainilor dupa spalare;
• Evitarea tusei sau a stranutului in palme;
• Spalarea mainilor dupa manipularea alimentelor, in special a carnurilor;
• Spalarea mainilor dupa interactiunea cu persoane bolnave;
• Evitarea utilizarii in comun a obiectelor personale, precum prosoapele sau lamele de ras;
• Folosirea prezervativelor;
• Prepararea alimentelor la temperaturi ridicate;
• Adoptarea unui stil de viata sanatos.
Rezistenta la antibiotice este un proces natural ce nu poate fi oprit complet. Cu toate acestea, dezvoltarea rezistentei poate fi incetinita prin anumite metode, precum reducerea consumului exagerat de antibiotice. Astfel, acestea trebuie folosite doar la indicatia medicului, doar pe perioadele prescrise si in dozele recomandate. De asemenea, trebuie inteles faptul ca antibioticele nu trebuie folosite in cazul infectiilor virale, deoarece nu au efectele dorite.
Pentru a incetini evolutia rezistentei la tratament, specialistii lucreaza la producerea de antibiotice mai eficiente. Noi cercetari arata promisiuni in imbunatatirea tratamentelor si cu privire la reducerea riscului de rezistenta la antibiotice. Totusi, toate aceste efecte benefice sunt amplificate atunci cand populatia generala adopta toate masurile simple de evitare a infectiilor si a rezistentei la antibiotice.
Bibliografie:
Antibiotic resistance threats in the United States, 2019. (2019).
cdc.gov/drugresistance/pdf/threats-report/2019-ar-threats-report-508.pdf
Corona, F., & Martinez, J. L. (2013). Phenotypic resistance to antibiotics.
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4790337/
Cox, G., & Wright, G. D. (2013). Intrinsic antibiotic resistance: Mechanisms, origins, challenges and solutions [Abstract].
ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23499305
Maisuria, V. B.,et al.(2019). Proanthocyanidin interferes with intrinsic antibiotic resistance mechanisms of gramnegative bacteria.
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6685479/
Martinez, J. L. (2012). The antibiotic resistome: Challenge and opportunity for therapeutic intervention [Abstract].
ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22393941
Perez-Rodriguez, F., & Mercanoglu Taban, B. (2019). A state-of-art review on multi-drug resistant pathogens in foods of animal origin: Risk factors and mitigation strategies.
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6742700/
Pidot, S. J.,et al.(2018). Increasing tolerance of hospital Enterococcus faecium to handwash alcohols.
stm.sciencemag.org/content/10/452/eaar6115
Sakkas, H.,et al.(2019). Antimicrobial resistance in bacterial pathogens and detection of carbapenemases in Klebsiella pneumoniae isolates from hospital wastewater.
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6783922/