Tratamentul presiunii crescute de la nivelul urechii incepe inca din timpul scufundarii. In cazul in care apare durere sau senzatie de tensiune, se interzice continuarea scufundarii.
Daca tehnicile de eliberare a urechii esueaza, scufundarea trebuie intrerupta. Intotdeauna se vor efectua opririle pentru decompresie cand revenim la suprafata.
In cazul rupturii timpanului, scufundatorul poate deveni dezorientat sau poate avea senzatie de voma, ceea ce poate conduce la panica. Panica poate determina ascensionarea prea rapida.
Partenerul de scufundare ar trebui sa observe si sa-l asiste in caz de nevoie, in timpul ascensiunii, avand grija ca toate opririle pentru decompresiune sa se efectueze. Odata ajunsi la suprafata, nu se vor administra nici un fel de picaturi la nivelul urechii. Se va mentine uscata urechea.
- Cel mai important tratament efectuat a fost suspendarea scufundarii si ascensiunea la suprafata, efectuand opririle de decompresie necesare.
- Tratamentul initial include folosirea de decongestionante orale si spray-uri nazale pentru a facilita deschiderea trompei lui Eustachio.
- Mai pot fi administrate antihistaminice in cazul in care se suspicioneaza alergia ca factor declansator.
- Se mai administreaza medicatie antialgica, picaturi in ureche pentru calmarea durerii in cazul in care timpanul nu este rupt.
- Ruptura timpanului necesita tratament oral cu antibiotice pentru prevenireainfectiilor
- In cazul rupturii timpanului sau pierderii auzului ar putea fi necesare efectuarea examenului auzului si de audiograma.
- In cazul in care o persoana prezinta paralizie faciala, se pot prescrie corticosteroizi pe cale orala.